miercuri, 29 ianuarie 2020

Ne lipsesc protestele inteligente

 Nivelul scăzut de cultură din țara noastră se simte foarte acut și în modul în care se protestează.
 Fiecare pătură socială are modul ei de a protesta.
 Cei care au sindicate protestează cu ajutorul acestora, prin întreruperea activității sau prin diminuarea acesteia.
 Oameni fără sindicate protestează în stradă cu ajutorul ONG-urilor sau fără organizarea venită din partea acestora.
 Se mai protestează pe rețelele de socializare sau în mediul virtual prin diverse petiții.

 Problema despre care vreau să scriu astăzi este nivelul scăzut al modului în care protestează oamenii de cultură. Modul lor de protest este prin arta fiecăruia.
 În perioada comunistă existau foarte mulți oameni de cultură care protestau împotriva regimului ceaușist. Mulți dintre ei au ajuns în închisorile comuniste, iar restul care au încercat să protesteze au avut mult de suferit. Unii dintre ei au ajuns de pe scenă direct la strung în halele de producție.
 În ciuda pericolului reușeau sub diverse forme să își manifeste dezaprobarea în privința regimului dictatorial.
 Artiștii acelor vremuri protestau prin replici subtile sau prin glume cu mai multe înțelesuri, prin mimică sau cu ajutorul cântecelor.
 Toate aceste moduri prin care protestau artiștii făceau populația să fie mai atentă, mai receptivă și de ce nu, mai cultivată. Dacă voiai să înțelegi protestul unui actor trebuia în primul rând să cunoști foarte bine opera, astfel încât să știi ce este schimbat în piesa de pe scenă.
 De asemenea, trebuia să fii bine ancorat în politică pentru a înțelege unde bate versul subtil din cântecul artistului.
 În acele vremuri proștii sau ignoranții erau mai ușor de recunoscut. Erau cei care nu înțelegeau anumite glume și erau astfel obligați să nu ridice pretenții la poziții importante. Proștii stăteau în banca lor.

 Nu știu ce îi determina pe artiști să riște atât de mult atunci iar acum vocile lor s-au stins încet.
 Poate că cenzura de atunci îi durea mai mult decât îi dor nedreptățile din societatea actuală.
 Poate că astăzi au mai mult de pierdut financiar dacă atacă greșelile politicienilor. Putem observa mulți artiști pe șcenele petrecerilor electorale. Partidele și primăriile sunt surse de venit pentru mulți artiști, iar banul este o cenzură mai mare decât cea comunistă.
 Probabil că influența politicienilor este atât de mare în țara noastră, încât artiștii preferă să rămână neutri decât să supere un baron local și să nu mai poată presta în zona de influență a acestuia.

 În anii '90, cuprinși de euforia libertății de exprimare proaspăt câștigate, artiștii români criticau aspru orice abatere a politicienilor. În felul ăsta atrăgeau atenția populației către acele greșeli.
 Cu timpul aceste critici au fost tot mai puține. Nu știu dacă nivelul de cultură al populației a scăzut atât de mult încât acele glume, replici sau cântece au ajuns oricum de neînțeles pentru majoritatea oamenilor sau este vorba despre faptul că artiștii țin mai mult la bugetul lor și nu riscă să îi supere pe politicieni.

 E adevărat că  majoritatea artiștilor din zilele noastre nu par să aibă un grad de cultură mai mare decât cel al populației generale. Deci nu avem ce să le cerem.
 Dar există și actori foarte buni, cu un grad de cultură extrem de ridicat, care ar avea multe de spus despre clasa politică și despre societatea românească. Ar putea pune la zid prostia în moduri sofisticate, care să stimuleze gândirea și înțelepciunea poporului, dar în același timp să spună lucrurile la nivelul actual de înțelegere.
 Știu că astfel de artiști nu sunt promovați fiindcă publicul cere arta la nivelul lui de înțelegere. Dar poate încet, încet putem ridică nivelul cultural al populației.

 Sunt sigur că așa cum vechea generație de artiști a putut ține steagul sus putem reuși ca doar o singură generație de artiști buni să scoată societatea din mocirla de incultură în care se scaldă.

Astăzi cântecul Adei Milea, Curcubeu de gaze, se potrivește perfect situației bucureștenilor.

 https://www.youtube.com/watch?v=P2m5oiXJY2k

joi, 23 ianuarie 2020

Despre civilizația rutieră

Știm cu toții că atunci când circulăm pe șosele trebuie ne respectăm între noi. Sau cel puțin unii dintre noi o facem.
 Ca să existe acest respect trebuie să ne gândim unii la alții. De exemplu știm cu toții că trebuie să nu circulăm cu faza lungă aprinsă atunci când vine un alt participant la trafic din sens opus. Dar știm acest lucru fiindcă dacă nu comutăm pe fază scurtă, ne vom trezi cu faza lungă în ochi de la celălalt participant la trafic.
 Ce facem în schimb dacă ceilalți participanți la trafic nu ne pot anunța că facem ceva greșit?

Cum anunțăm dacă cel din față își spală parbrizul și ne stropește și pe noi, cei din spate?
Nu știu dacă în școlile de șoferi elevii sunt informați asupra acestor aspecte.
 Norocul nostru este că nu avem o climă în țara noastră care să permită mai multe mașini decapotabile. Imaginați-vă un domn aflat la vârsta a treia, îmbrăcat în costum alb, stând în ambuteiaj la volanul decapotabilei cu tapițerie bej. Și cum stă el așa, începe să îl plouă cu picături albastre ce se imprimă extrem de bine în țesăturile deschise la culoare. De fapt, cucoana de vârstă mijlocie spală nonșalant parbrizul Passatului cu facelift dat de corporație. În proces, ștergătoarele aruncă zeamă de culoare albastru murdar și pe mașina alăturată proaspăt spălată la jeton. Doamna nu se gândește la cei din jur, de fapt doamna nu cred că gândește în general. Evident în locul doamnei poate fi și un bărbat fără creier.
 Motocicliștii sunt cei mai dezavantajați când cei din jur își spală parbrizele la semafor. Și nu vorbesc despre cei îmbrăcați în costume moto, deși nu e plăcut să fii umplut de zemuri. Mă refer la cei care merg la locul de muncă uneori în costum și cravată. Știu că noi nu suntem obișnuiți cu acest gen de motocicliști, dar vă informez că au începu să fie din ce în ce mai mulți cei care merg la job pe motociclete.

 Concluzia este că nu este civilizat să spălăm parbrizul când avem și alte vehicule în jurul nostru.

 Deci o mare problemă în traficul din țara noastră este faptul că nu ne gândim și la cei din jurul nostru.
 Nu știu care sunt motivele acestui egoism național, dar este întâlnit peste tot. La magazine unde întâlnim coșuri cu cumpărături lăsate în drum sau oameni care se opresc în drum ca să citească mesaje pe telefon fără să îi bage în seamă pe cei care îi ocolesc cu greu.

 În magazine sau pe trotuar, faptul că ne stăm în drum unii altora, nu este chiar așa grav. Ține doar de civilizația noastră. Dar când aceste lucruri se întâmplă pe șosele, devine foarte periculos.
 Atunci când găsim, de exemplu, un BMW parcat pe banda 2 dublând mașinile parcate pe banda 1, ne cam punem în pericol când încercăm să trecem de el.  Și dacă la 10 metri de locul unde este parcat BMW-ul vedem și un loc de parcare liber ne punem viața în pericol fiindcă riscăm un atac cerebral de nervi. Am dat exemplu BMW-ul fiindcă este marca parcată cel mai des în drumul celorlalți.

 Semnalizarea, o altă problemă națională.
 Evident și la acest capitol posesorii de BMW sunt campioni, deși în capitală lucrurile au început să se îndrepte. Adică suntem surprinși din ce în ce mai des de luminile stranii ce se aprind pe colțurile BMW-urilor atunci când acestea schimbă direcția.
 Cum spuneam, în capitală lucrurile par să se îmbunătățească pentru că probabil din ce în ce mai mulți oameni civilizați își cumpără BMW și nu mai este marca preferată a maneliștilor, cum a fost până acum.
 Probabil că traficul dificil din capitală a făcut ca majoritatea șoferilor să descopere beneficiile semnalizărilor.
 Dar cum facem să le aducem la cunoștință și șoferilor din afara capitalei că dacă intră în oraș este spre binele lor să folosească semnalizările cu care este dotat vehiculul, indiferent că este BMW sau altă marcă.
 În afară de faptul că folosirea semnalizărilor îi va feri de accidente periculoase, cei din afara capitalei vor constata că acele luminițe îi vor ajuta să se deplaseze mai ușor în jungla bucureșteană.

 În ultimii ani am observat o înțelegere tacită între șoferii bucureșteni când este vorba de schimbarea direcției de mers.  Dacă schimbarea direcției se face cu semnal, de cele mai multe ori ești lăsat să îți faci manevra. În schimb apare o iritare evidentă dacă încerci să te bagi fără să semnalizezi.
 O altă îmbunătățire vizibilă este îngăduința șoferilor din spate atunci când se permite pătrunderea pe artera principală de pe un drum secundar sau schimbarea benzilor. Înainte sunetul claxoanelor apărea aproape simultan cu intenția șoferului de a lăsa un alt vehicul să pătrundă în fața lor.

 Mai avem de lucru și la unele șoferițe care au tendința de a ignora absolut tot ce se întâmplă în jurul lor.  Efectiv nu se poate face contact vizual cu ele. Când ești motociclist contactul vizual cu ceilalți participanți la trafic este vital. Privirea lor îți confirmă că te-au văzut și direcția privirii lor îți arată încotro se vor îndrepta. Ei bine, unele șoferițe efectiv au priviri goale care nu spun nimic și în general nici nu văd nimic din ce este în jurul lor. Am văzut și bărbați de acest gen, dar în număr mult mai mic.
 Știu că foarte multe femei sunt hărțuite zilnic de privirile sau gesturile unei specii de bărbați din țara noastră. Dar și la acest capitol lucrurile par să se îmbunătățească. Nu am mai auzit de foarte mult timp claxoane admirative la trecerea de pietoni sau strigăte pe geamurile mașinilor scoase de bărbații din specia descrisă mai sus. Probabil acea specie de bărbat este pe cale de dispariție. Dar cum facem să le actualizăm status-ul și doamnelor din trafic?
 Am văzut și frustrați care probabil au o viață tristă, dar în trafic devin zmei, însă curajul lor se manifestă doar în fața femeilor. Și asemenea frustrați sunt mulți. Așa că înțeleg atitudinea femeilor în relația lor cu traficul rutier. Dar dacă adoptă politica struțului nu cred că își vor câștiga drepturile.
 Nici atitudinea isterică a unora dintre șoferițe nu ajută în trafic, mai ales când acestea greșesc și tot ele sunt cu gura mare.

 De asemenea, în capitală a început să se reducă și poluarea fonică. Mai sunt motocicliști ce se cred pe circuit și se deplasează în treapta întâi cu turație maximă, dar numărul lor a scăzut. Locuiesc la bulevard și simt acest lucru direct în calitatea somnului.
 Dar există motocicliști în restul țării care nu fac diferența între câmpurile de la ei de acasă și societatea urbană în care circulă când intră în capitală. Un exemplu ar fi motociclistul din Giurgiu care cu trei săptămâni în urmă teroriza cu motorul în limita superioară de turații Petrom-ul de la ieșirea spre A1 și apoi restaurantul McDonalds din apropiere. Adică la terasă câțiva oameni luau masa, iar sunetul eșapamentului spart chinuit de motorul turat la maxim sigur nu a ajutat la digestie.

 Dacă suntem atenți la detalii cum ar fi numerele de înmatriculare, vom constata că bucureștenii tind spre un grad de civilizație superior față de restul țării în aceste domenii. Acest lucru pe mine mă face să mă simt mândru că sunt bucureștean.
 Probabil va mai dura ceva timp până când cei din alte orașe vor dori să fie și ei mândri de urbea lor și vor vrea să o reprezinte cu mândrie. Dar până atunci...
 Nu ne rămâne decât să avem răbdare și să sperăm că vom apuca vremurile civilizate ce urmează să vină.

 Civilizația unui popor începe cu educația copiilor. Mare parte din educație se formează prin exemplul părinților.
 Drumul spre școală face parte din educație. Păi ce exemplu le dăm noi atunci când oprim pe banda doi și punem nonșalant avariile ca să coboare copilul. Sau ce am văzut astăzi, o mămică a oprit mașina fix în mijlocul intersecției ca să coboare copilul. E adevărat că nu exista nici un pericol pentru copil fiindcă mămica respectivă a reușit să blocheze absolut toată intersecția, inclusiv trecerea de pietoni.
 Eu înțeleg că școlile noastre nu au fost construite pentru a facilita adusul copiilor la școală cu mașina. Dar trebuie să facem în așa fel încât să respectăm regulile de circulație mai ales când avem copii în mașină.
 Poate par misogin, dar nu fac decât să redau ce văd prin trafic. Și am observat o predispoziție a doamnelor de la volan de a încălca regulile de circulație, mai ales în privința parcărilor.
 Nici soția mea nu este strălucită la parcare, dar măcar nu încurcă traficul. Parchează mai departe și apoi merge pe jos.
 Nu este obligatoriu să parcăm toți mașinile perfect, dar dacă suntem și comozi și incapabili să parcăm  rapid și corect, atunci devenim un pericol pentru ceilalți.
 Probabil că cer prea mult de la oameni. Pentru unii oameni poate fi dificil să se gândească la cei din jurul lor.
 Deci chiar dacă nu ne putem gândi la cei din jurul nostru, este suficient să respectăm regulamentul rutier.
 Prin exemplul nostru vom determina copiii să respecte regulamentele rutiere. Astfel vor fi mai în siguranță când vor începe să meargă singuri la școală.

 Dar din fericire lucrurile merg spre bine. Voi mai reveni cu completări la acest articol pe măsură ce voi constata îmbunătățiri sau abateri în traficul rutier.

marți, 14 ianuarie 2020

Realitatea tragică din declarația neinspirată a primarului din Tg. Mureș

 Este puțin deplasată propunerea primarului și pentru asemenea declarații este recomandat ca orice politician să consulte o serie de consilieri specializați în declarații de presă.
 E păcat că nu are o abordare mai delicată.
 Și totuși omul are dreptate în privința faptului că trebuie făcut ceva în privința copiilor proveniți din medii defavorizate. Că soluția lui nu dă bine pe sticlă este cu totul altă problemă.
 Adică eu acum spun același lucru cu ce a vrut să spună primarul doar că o fac mult mai corect politic.
 Această problemă a copiilor din mediile sărace au semnalat-o și alți politicieni, dar au făcut-o mai puțin sonor decât acest primar.
 Faptul că acest primar a avut curajul să își asume o abordare foarte abruptă îi va aduce multe voturi fiindcă a avut curajul să spună lucruri pe care mulți doar le gândesc. Poate nu le gândesc în această formă sau poate o fac în moduri mult mai extreme.
 Important este că cineva a avut curajul să pună benzină pe rană, deși el credea că este apă oxigenată.   Indiferent de modul greșit prin care primarul ăla a propus să trateze rana, măcar a arătat că rana există. Adică el apus punctul pe ú în loc să pună punctul pe i.

 Cert este că acum vor sări pe el toate entitățile ce apără diverse drepturi ale oamenilor săraci fără a face nimic pentru ei. Multe organizații apăra dreptul la sărăcie al oamenilor săraci și atât. Măcar primarul ăsta le-a dat ocazia acestor organizații să își justifice existența fiindcă în România discriminarea directă nu prea există. Adică nu există organizații formate pe criterii rasiste. Poate doar aia cu ținutul secuiesc dar sunt subțiri fiind minoritari prin definiție. Nu reprezintă o amenințare la nivel național.
 Rasismul la noi în țară este de conjunctură. Adică apelăm la diverse înjurături cu baze rasiste când un om cu pielea mai închisă la culoare se crede tramvai deși el conduce un coteț de BMW. Cam ăsta e maximul de rasism la nivel național deocamdată.
 Posibil primarul să primească niște amenzi, dar poate totuși vorbele lui vor atrage atenția asupra problemei. Poate organizațiile care apără sărăcia și nevoile și neamul mediilor defavorizate vor începe să pună în practică programe dedicate ameliorări situațiilor acestor familii.
 De exemplu Fundația Pentru Comunitate patronată de Mol România în colaborare cu Crucea Roșie
 au demarat un program pentru a ajuta tinerii ce provin din medii defavorizate să obțină permise de conducere pentru autovehicule, tractoare sau mașini agricole.
 Acest gen de programe nu rezolvă problemele pe termen scurt, dar oferă o șansă reală pe termen lung.
 Obținerea permiselor de conducere le oferă șansa de a se angaja pe posturi mai bine plătite. În multe cazuri va descuraja consumul de alcool, păstrarea permisului de conducere fiind o motivație în plus.
 Ciudat este că majoritatea membrilor consiliului director al Fundației Pentru Comunitate au nume maghiare și totuși încercă să facă ceva pentru români. Nu cumva ura asta între români și maghiari este un conflict fals? Poate doar un mod de guvernare? Doar speculez.

 Problemele copiilor din mediile sărace sunt cunoscute de foarte mult timp. Împreună cu prietenii mei  din Asociația Romantic Bikers am participat la multe campanii care aveau ca scop strângerea de ajutoare pentru aceste familii fără șanse prea mari de integrare în societate.
 În aceste medii există foarte multe cazuri de dependența de alcool care se instalează la vârste fragede, iar pe fondul consumului de alcool rezultă foarte mulți copii.
 Aceste informații le știm cu toții. Le vedem în general în diverse tragedii prezentate la știri. Deși nu se pune accentul pe situația tristă în care se află acei oameni, se pot deduce multe din imaginile filmate.
 Am văzut cu toții la televizor oameni din satele moldovenești sau din alte zone, care nu știu să citească, copii care în loc să meargă la școală merg în pădure să fure lemne fiindcă un părinte este plecat din țară și nu mai știu nimic de el, iar celălalt părinte este la pușcărie pentru furt de material lemnos.

 Practic primarul din Tg. Mureș a prezentat situația foarte gravă în care se află o parte din populația țării, situație care a inspirat acestui primar soluții nefericit de radicale.
 Este evident că acest primar nu este pregătit să emită soluții pentru aceste probleme deosebit de grave cu care ne confruntăm. În fond nu este de datoria lui să construiască programe la un asemenea nivel. Practic a emis doar o părere necizelată pe care media, alături de organizațiile pentru diverse drepturi au sărit ca șacalii acuzând semantica greșită din punct de vedere politic și mai puțin problema care a dus la această exprimare nefericită. Discursul primarului poate fi interpretat ca fiind nazist, dar problema care a determinat acest discurs cum o numim? Oare acestă problemă nerezolvată de zeci de ani poate fi numită crimă împotriva umanității? În sens metaforic, evident, deoarece acei oameni pentru care se fac prea puține pentru a fi integrați trăiesc în condiții inumane, iar copii lor le moștenesc viețile lipsite de șanse la o viață umană.
 Dar poate că a venit vremea ca cei a căror datorie este să facă programe de integrare a oamenilor din mediile defavorizate să își facă datoria pentru care sunt plătiți și să extragă din discursul primarului esența acestuia. Rezolvarea problemei care a generat acel discurs va duce la evitarea acestor discursuri.
 Dacă problemele oamenilor fără șanse nu vor fi rezolvate de către statul român riscăm ca acest gen de discursuri să se transforme în acțiuni extreme.
 În anumite zone problemele cu oamenii din mediile sărace sunt foarte grave si cauzează multe neplăceri cetățenilor care au votat un primar și îi cer acestuia să rezolve problema. Unii primari au ales să construiască un zid care să îi marginalizeze pe cei săraci de restul lumii. Alt primar a venit cu propuneri extremiste.
 Dacă soluțiile nu vin de la aleșii electoratului este foarte posibil ca oameni să încerce să-și obțină singuri liniștea în urbe. Chiar au existat câteva cazuri izolate, dar care nu au escaladat în acțiuni brutale.

  Oamenii de rând care muncesc 10-12 ore pe zi pe un salariu de mizerie văd că asistatul social nu muncește, dar are bani de băutură la fel ca cel din bordeiul de la marginea satului care are 5 copii.
 Mai adăugăm ura populației asupra celor din penitenciare care huzuresc pe banii țării și avem rețeta completă pentru acțiuni rasiste și extremiste.
 Concluzia este că trebuie urgentată integrarea celor din mediile sărace. Cu cât viața este mai grea cu atât oamenii vor căuta un țap ispășitor. Iar în acest moment mulți oameni consideră că o duc rău datorită banilor ce merg către asistații sociali sau în alocațiile celor cu mulți copii. Este greu să le explici oamenilor simplii că suma cheltuită de stat cu alocațiile de mizerie ale copiilor, chiar și dublate , împreună cu pensia socială, sunt un procent foarte mic din cheltuielile unei țări.

 Problema principală este proasta guvernare din ultimii 30 de ani care ne ajunge din urmă. Practic statul nu se ocupă de nicio categorie socială începând cu mediul de afaceri până la cei mai săraci români. Statul român nu este capabil să gestioneze nici banii țării așa că nu putem avea pretenții să gestioneze banii europeni. Nu e capabil să construiască două autostrăzi nenorocite sau să facă să funcționeze sistemul de învățământ, ca să nu mai vorbim de sistemul medical.
 Este foarte clar că toată guvernarea acestei țări trebuie reformată, dar din păcate nu avem cu cine. Nu avem specialiști capabili să guverneze o țară. În afară de foștii comuniști aflați încă în politica românească, noii politicieni sunt politicieni de conjunctură incapabili să înțeleagă politica internă nici atât pe cea externă și mai ales incapabili să genereze politici publice fezabile.
 Țara funcționează din inerție și sper din suflet să rămână în mișcare până ne dumirim noi ce dracu avem de făcut cu ea.
 Acest blog reprezintă părerea mea personală și mi-o asum. Așa văd eu lucrurile și nu pretind că le văd corect.

joi, 12 decembrie 2019

Înșelătoria McDonalds, profituri uriașe

 Am pățit de foarte multe ori să fiu înșelat de către lanțul de fast food McDonalds în mai multe locații și sunt sigur că nu sunt singurul care a pățit asta.
 Din trei comenzi care depășesc un meniu primesc o comandă incompletă din care lipsește un produs sau două.
 Dacă facem un calcul simplu, la un produs de 10 lei și un număr de trei persoane înșelate pe săptămână McDonalds câștigă 120 de lei pe lună și 14400 de lei în 10 ani.  Adică 65000 de euro de la un singur magazin. Dar sunt sigur că numărul clienților înșelați este mult mai mare.
 Astăzi am mers înapoi la restaurant și am recuperat produsul pierzând timp și consumând benzină. Dar dacă plecam din oraș în nici un caz nu mai reveneam să îmi recuperez paguba. Cine se întoarce de pe autostradă pentru un produs de 10-15 lei? Asta e. Înghiți în sec și mergi mai departe flămând.
 Am crezut că angajații de la restaurantul din Dristor sunt bătuți în cap sau au personal insuficient. Dar cei din restaurantul din ParkLake ce scuză au?
 Astăzi după ce am recuperat produsul lipsă, acasă am găsit în pungă o porție de cartofi. Adică am fost mituit cu o porție de cartofi. După ce că am fost înșelat, managerul restaurantului a gândit că ar fi bine să mă și umilească cu o porție de cartofi. În final am descoperit că îmi lipsea și unul dintre sosuri.
 Desigur că am primit și niște scuze și explicația că angajații sunt noi.
 Păi oare nu sunt mereu noi angajații marelui lanț de restaurante deoarece salariile sunt de mizerie?
 Sunt sigur că au redus personalul atunci când au implementat acele ecrane pentru efectuarea comenzilor. Și este normal să încerce să reducă din costuri prin implementarea de noi tehnologii, dar măcar angajații rămași să fie remunerați corect, pentru fidelizarea acestora. Reducerea cheltuielilor nu trebuie făcută prin scăderea calității personalului. Sigur că profesioniștii costă ceva în plus, dar merită pentru a preîntâmpina asemenea neplăceri.
 În situația actuală chiar dacă angajatul care a greșit este concediat, acesta nu va simți o mare pierdere. Va găsi un alt loc de muncă pe același salariu mizerabil și tot un incompetent va rămâne.
 În oricare țară cu un sistem de justiție corect clienții ar fi primit despăgubiri substanțiale dacă întâmpinau acest gen de probleme. La noi în țară sistemul de justiție este foarte complicat și greoi pentru a merita efortul de a apela la oficialități. În schimb dacă un cetățean ar pleca din restaurant cu un produs fără să îl plătească ar fi luat de către poliție, amprentat și ar primi o amendă. Asta este o justiție echitabilă?
 Mai există varianta de a merge la OPC. Dar amenda primită de către magazin se acoperă din înșelarea altor clienți. Oricum clientul nu simte că a fost făcută dreptate prin acea amendă. În fond statul a câștigat niște bani pe timpul și banii cetățeanului. Ce a câștigat cetățeanul? Acesta simte doar că s-a răzbunat, iar acest lucru nu îl încurajează să apeleze la ajutorul statului. Eu ca cetățean al acestei țări nu simt că sistemul de justiție mă ajută. Simt că statul oferă protecție oricui numai mie nu. Așa că încerc să îmi fac singur dreptate prin puțină reclamă negativă. Fiindcă dacă datorită celor scrise de mine McDonalds pierde măcar 0,001% din vânzări, poate aceasta înseamnă suma pe care o câștigă prin înșelarea clienților
 Cu siguranță data viitoare voi cere produsele în magazin și mi le bag singur în pungă.

miercuri, 13 noiembrie 2019

Un altfel de trafic pentru motocicliști

Cu mult timp în urmă, când am început să merg pe motocicletă, lucrurile nu erau prea roz în trafic pentru motocicliști
Practic motocicliștii nu existau pentru restul participanților la trafic. Nici măcar pietonii nu băgau în seamă motocicletele.
 Au fost niște ani negri. Motocicliști uciși de către șoferi, pietoni uciși de către motocicliști și multe drame în familiile tuturor.
 Am făcut campanii antiaccidente, mitinguri de conștientizare a prezenței motocicliștilor în trafic, discuții cu motocicliștii pentru reducerea pericolului la care se expuneau și s-au făcut presiuni pentru introducerea probei de traseu în cadrul examenului pentru categoria A . Ne certam cu șoferii în trafic și încercam să ne câștigăm dreptul de a împărți șoselele cu ceilalți.
 Au fost ani de luptă și parcă nu exista nici o speranță.
 Apoi încet, încet lucrurile parcă nu mai erau așa de grele. Parcă începuserăm să existăm. Chiar așa a și fost intitulată una dintre cele mai complete campanii dedicate conștientizării existenței motocicliștilor în trafic.
 Astăzi privesc cu uimire la șoferii care îmi fac loc să trec cu motocicleta printre șirurile de mașini staționate la semafor. Știu că nu e tocmai legal să merg printre mașini, dar parcă îmi este jenă de șoferul care a făcut efortul să mă lase să trec. Evident că îi sunt recunoscător și încerc să îmi arăt recunoștința cum pot, mai ales în zilele în care arșița mă topește peste rezervorul încins al motocicletei sau când ploaia mi se strecoară perfidă pe la ceafă. Uneori le mulțumesc dând din cap precum cățeii de jucărie din lunetele vechilor Dacii.

Mă gândesc pe măsură ce mă apropii de semafor că mulți dintre cei care îmi fac loc sunt doar oameni buni. Probabil puțini știu că prezența mea în trafic reprezintă de fapt o mașină mai puțin în coloana în care ei așteaptă să treacă de semafor sau că reprezint un loc de parcare în plus acolo unde ei vor ajunge la finalul calvarului din trafic. Majoritatea sunt doar oameni buni care nu se gândesc cu egoism că eu voi trece de semafor înaintea lor. Oare unde au dispărut toți acei oameni care în trecut ne spuneau răstit să stăm la rând ca toți ceilalți?
 Când ies de pe străzi laterale sunt surprins că sunt lăsat să ies fiindcă eu nu reprezint încă o mașină din coloana nesfârșită. Eu doar mă voi topi încet către semafor ca și când nu am fost acolo.
 Deși sezonul este dincolo de final încă sunt surprins plăcut de gesturile șoferilor față de motocicliști.

 Un alt aspect îmbucurător este numărul mare de oameni care renunță la confortul din autoturism pentru avantajul de a ajunge mai rapid la destinație. Mulți aleg scuterele sau motocicletele pentru a se deplasa în jungla urbană.
 Pe vremuri noi speram ca atitudinea șoferilor față de motocicliști să se îmbunătățească abia atunci când în fiecare familie va exista câte un motociclist. Se pare că lucrurile spre bine merg mult mai repede. Suntem departe de a afirma că în fiecare familie există un motociclist și totuși colaborarea dintre șoferi și motocicliști este peste așteptările noastre de acum 10 ani.

Probabil proaspeții motocicliști de azi iau gesturile șoferilor ca pe o normalitate, poate unii dintre ei chiar consideră că li se cuvine să fie lăsați să treacă în față la semafor și mai turează motoarele pentru a forța trecerea.
 Motocicliștii mai vechi în trafic știu că aceste gesturi făcute de șoferi reprezintă un privilegiu, nu un drept și așteaptă cuminți să fie văzuți. E chiar mai sigur uneori.
 Așa că trebuie să le fim recunoscători șoferilor care fac efortul de a ne lăsa să trecem și mai ales să le mulțumim că folosesc oglinzile pentru a ne observa chiar și când sunt opriți la semafor. Acest lucru ne demonstrează că majoritatea șoferilor folosesc acele oglinzi și când se deplasează astfel rezultă un trafic mai sigur pentru motocicliști.

 Poate și traficul mai sigur determină mulți șoferi să facă pasul către două roți. În trecut mulți șoferi îmi spuneau că ar vrea și ei să meargă pe  motocicletă, dar le este frică de trafic.  Acum cu mulți dintre ei mă salut în trafic și sunt foarte fericiți că și-au împlinit visul.

 Evident că mai există multe accidente și mulți șoferi care confundă șoseaua cu circuitul de viteză, de asemenea sunt mulți motocicliști care fac gesturi necugetate în trafic sau ne trezesc noaptea cu zgomotul eșapamentelor.
 Dar nu trebuie să îi judecăm nici pe unii nici pe ceilalți după câteva exemplare umane nereușite.
 Important este că majoritatea șoferilor și a motocicliștilor sunt oameni buni, chiar dacă uneori sunt mult mai vizibili cei care nu ne reprezintă.

miercuri, 23 octombrie 2019

De ce sunt europenii lideri în evoluția motocicletelor?

 Pe un grup al unui forum care nu merită prea multă atenție era o discuție despre avansul tehnologic al motocicletelor BMW comparativ cu motocicletele mărcilor nipone. Eu aș spune că aceste diferențe apar la toate mărcile europene în comparație cu mărcile japoneze. Marketingul este un concept dificil și deseori ignorat în discuțiile comparative.

 Multe modele de motociclete apar doar pentru renumele mărcilor cu scopul clar de a spori vânzările.   Dar nu neapărat prin vânzarea acelor modele. Diferența între japoneze și bavareze este segmentul de piață căruia i se adresează.
 Pe scurt, bavarezii de la BMW au segmentul auto care ridică marca și au un public țintă care schimbă vehiculul la 2-3 ani. Restul mărcilor moto europene nu au o marcă auto în spate și totuși au utilizatori loiali tot prin infuzia de noi tehnologii.
 Niponii în schimb scot un H2R la fiecare 20 de ani cu care rup gura târgului și apoi vând în toată  Asia miliarde de motoare până în 400 de cc. Și Asia e o piață imensă unde predomină 125 și 250 cc.
 Piața europeană este doar picătura de culoare care schimbă nuanța. Europa este platformă pentru reclamă, fiind o piață mică, dar foarte vocală comparativ cu piața americană mare, foarte inertă și puțin pretențioasă.

 Deci de ce ar face niponii niște investiții în sisteme de ultimă generație când piețele lor principale, de două ori mai mari ca piața mofturoasă europeană, nu cer acele schimbări? La ce îi folosește indianului care merge cu mango la piață, ABS pe Honda de 125? Sau parbriz reglabil?
 Niponii fac motociclete performante ca să arate că pot. Nu din vânzarea de 1000RR-uri trăiesc ei. Trebuie doar să fie printre primii pe circuitele sportive. Nu neapărat primii, dar pe podium. Arabul și indianul trebuie să simtă că au sub ei o marcă fruntașă, dar care sa îi ducă fără costuri prea mari de acasă până la piață. Piața asiatică este mare consumatoare de sporturi televizate.

 În schimb europenii trebuie să rămână în continuare lideri în sistemele care i-au consacrat. Să fie lideri în evoluția mondială.
 Asta nu înseamnă că mărcile europene descoperă apa caldă și apoi sunt copiate de către mărcile nipone. Diferența este în preț. Având o gamă foarte largă de produse și adresându-se unor piețe diferite ca putere financiară, mărcile nipone trebuie să facă în așa fel încât la implementarea noilor tehnologii să nu crească semnificativ prețul produselor. Indianul a cărui viață depinde de motocicleta lui de 125 cc nu va putea foarte curând să își permită noul model pe injecție, chiar dacă acest model scade costul de exploatare prin consumul mai mic de carburant.
 În comparație, europenii nu au putut penetra cu succes piața asiatică, deși au încercat. Cam câte drumuri la piață putea face indianul cu un KTM de 125cc? Este adevărat că ar fi ajuns la piață de două ori mai repede fără a folosi poteca din pădure. O lua drept către piață, peste munți.

 Apoi rețeaua de piese de schimb ar fi pus în dificultate afacerea cu mango a indianului. Mai ușor găsești piese de schimb pentru KTM în Australia sau SUA decât în Europa unde se fabrică KTM. În India probabil este mult mai dificil.
 De remarcat că rețeaua de service BMW se întinde chiar și în India sau Africa, deși producătorul german nu se adresează direct acelor piețe. Dar probabil acest aspect are legătură cu segmentul auto.   
 În plus niponii trebuie să aloce un timp mai îndelungat cercetării noilor sisteme pentru a fi siguri de fiabilitatea acestora. Noile modele trebuie să fie la fel de fiabile, altfel familia indianului moare de foame, iar indianul se va îndrepta către o marcă mai conservatoare sau care a amânat introducerea noilor sisteme. Indianul își va pierde încrederea în sisteme electronice avansate dacă acestea nu se ridică la nivelul celor vechi, iar piața va cere în continuare modele cu sisteme vechi.
 De asemenea, în zonele unde informația pătrunde mai greu, mecanicilor le va fi dificil să țină pasul cu noile tehnologii, iar consumatorul va avea de suferit și va rămâne tributar tehnologiilor mai vechi. Din povestea indianului putem elucida și misterul obsesiei pentru fiabilitate a mărcilor nipone care, evident, se extinde și asupra modelelor de pe alte piețe de desfacere. 

 Marketingul este doar un punct de vedere în compararea mărcilor. Sunt sigur că putem întâlni și alte păreri dacă discutăm pe grupuri de discuții ceva mai evoluate, care știu să-și țină oamenii aproape.

miercuri, 16 octombrie 2019

Dilemele motociclistului începător

Costume de muncitor cumpărate de la CT pentru a ajunge la Buc.
Mulți motocicliști începători se confruntă cu diferite dileme.
Ce motocicletă să-și cumpere? Care cască e mai bună? Ce echipament să cumpere? Și așa mai departe.
 Evident că prețurile la echipamente îi descurajează și îi îngroapă și mai mult în nesiguranța alegerii.
 Apoi citesc tot ce se poate despre întrebările cu care se confruntă și întâlnesc multe sfaturi ce îi îndrumă către echipamente cu prețuri ce le depășesc cu mult bugetele.
 Astfel ajung să se descurajeze și amână cumpărarea echipamentelor până când vor strânge bani pentru echipamentele scumpe despre care au citit pe bloguri la fel de obscure ca al meu.
 Problema este că în timp ce strâng acele grămezi de bani destinate echipamentelor de top, merg cu motocicletele fără a purta echipament și se expun riscurilor.

 Ca orice începător am trecut și eu prin faza de a visa la echipamente care să se asorteze cu motocicleta și să țină de cald primăvara, iar vara să mă răcorească prin magie.
 Cu timpul am devenit mai interesat de confort decât de culoarea sau aspectul hainelor.

 Dar să începem cu alegerea motocicletei fiindcă o să terminăm repede.
 În primul rând fiecare își poate cumpăra ce model își dorește indiferent de capacitate. Nici o motocicletă nu merge singură. Dacă pilotul nu are cap își poate rupe gâtul și pe scutere de 125 cc, la fel ca pe 1000 RR.
 Înălțimea motocicletei contează la fel de puțin ca poziția la ghidon. Absolut toate motocicletele se pot modifica atât ca înălțime, cât și ca poziție. Evident că au niște limite, dar dacă se ține cont de greutatea motocicletei la alegere, restul sunt probleme minore. Adică dacă o fată de 150 de cm și 45 de kg își dorește un motor de 300 de kg, degeaba îl coboară cât de jos se poate că tot se va descurca greu cu el.
 Ghidonul poate fi adus mai aproape de pilot din cauză de mâini scurte sau se poate înălța, iar în caz de mâini lungi se poate depărta de ghidonul.
 De asemenea, șaua se poate înmuia, înălța sau se poate lăsa mai jos. Evident că se poate lungi sau scurta.
 Amortizoarele pot fi și ele modificate, Pot fi scurtate sau înălțate, înmuiate sau întărite în funcție de natura drumului pe care sunt folosite cel mai des. Adică nu trebuie să ne speriem dacă o motocicletă sport are suspensia mai rigidă sau un enduro are suspensia prea moale. Evident trebuie luat în calcul și stilul de mers. Dacă înmuiem suspensia la o motocicletă sport, trebuie să fim conștienți că pierdem din stabilitate la viteze foarte mari.   
 Dar trebuie reținut că orice motocicletă se poate modifica în funcție de necesitățile pilotului. Dacă nu există modificări la structura cadrului, modificările de mai sus sunt perfect legale.
 Așa că vă puteți cumpăra ce vă place.

 Echipamentul este la fel de ușor de ales dacă nu există pretenții prea mari la calitate sau aspect.
 Ce trebuie să înțeleagă orice începător este că atât motocicleta, cât și echipamentul nu sunt alegeri pe toată viața. Vor fi schimbate destul de des.
 Ca începător este destul de sigur că nu vei alege din prima motocicleta potrivită, iar echipamentul ori nu va fi ca în reclame și se va dovedi incomod sau ineficient, ori se va degrada destul de rapid ca orice lucru folosit în condiții extreme.
 Sunt sigur că vor fi persoane care vor da exemple de echipamente care au ținut 10 ani și care le aduceau cafeaua la pat dimineața  și nu îi contrazic, dar în general nu toți oamenii sunt la fel de ordonați.

 Deci echipamentul trebuie să fie în primul rând comod și să aibă o brumă de protecții.
 Cel mai important este să aibă ceva protecții rezistente la abraziune. Pot fi și protecții de role sau cumpărate de la chinezi. Clar nu vor fi la fel de eficiente ca cele de la firme cu renume, dar sigur vor fi mai bune decât nimic.
 Până și feșele ortopedice sau din neopren sunt mai bune decât propria piele în caz de julituri.
 În primul rând protecțiile au rolul de a feri articulațiile de curentul de aer în timpul mersului pe motocicletă. Acest rol este îndeplinit de acele protecții la fiecare deplasare. De aceea sunt atât de importante.

 Dacă nu aveți bani de echipament puteți cumpăra separat protecțiile, cu care apoi mergeți la un croitor să vă coasă buzunare pentru ele pe orice pantalon doriți. De asemenea puteți aplica aceeași metodă și pe geacă.
 Este o modalitate foarte ieftină de a procura haine cu protecții.
 Cel mai ieftin este să vă duceți la un magazin sportiv să cumpărați o saltea din neopren cu densitate mare, să tăiați din ea după forma dorită pentru genunchi, șolduri, coate, umeri și spate și să le coaseți direct pe pantaloni și geacă. Pentru o protecție mai mare se pot coase mai multe straturi de neopren.  Cost total maxim 50 de lei.
 Ghetele de muncitor sunt la fel de bune ca ghetele dedicate motociclismului, dar puțin mai grele și mai incomode. Dar dacă ținem cont că prețurile sunt cam egale puteți opta pentru cele mai ieftine ghete de motor.  Garantat au prețul apropiat de o pereche de pantofi sport mai răsăriți.

 La cască este ceva mai complicat si singurul articol la care nu e recomandat să se facă economie, dar cea mai ieftină cască produsă de o firmă cu renume este clar mai bună decât o cască chinezească.
 Deci orice material care intervine între pielea ta și mediul înconjurător este mai bun decât nimic, dar casca trebuie să fie produsă de o firmă cu tradiție în motociclism.
 Eu recomand căștile integrale. În afara faptului că sunt mai ieftine, oferă cea mai bună protecție. Dacă ai o cască ce îți lasă fața liberă poți da cu moaca de ghidon și la viteză mică, dacă din neatenție nu ai văzut o groapă sau o bordură, iar motocicleta se oprește brusc.
 O cască cu ochelari de soare integrați și vizieră cu un sistem antiaburire va mări considerabil confortul în timpul deplasării.

 Astfel până acum avem ca echipament o geacă și un pantalon la care am adăugat protecții, în picioare ceva care să nu fie pantof sport sau sandale și o cască pe care să nu scrie în chineză pe toată eticheta.
 În cazul în care bate vântul punem un hanorac mai gros pe sub geacă sau două tricouri. Voi reveni la la acest aspect.

 Am văzut că mulți oameni recomandă costumele de ploaie magice dedicate motociclismului. Sunt sigur că sunt foarte ok până când ajungi să dai pe ele două salarii.
 Dar dacă ne gândim mai bine, motocicliștii nu sunt singurii care sunt obligați uneori să se deplaseze prin ploaie. Două categorii de oameni petrec aproape la fel de mult timp în ploaie ca motocicliștii. Respectiv muncitorii și pescarii.
 Așa că la orice magazin cu scule și unelte se găsesc atât ghete de lucru cu protecții, cât și pelerine de ploaie mai groase sau mai subțiri. De asemenea în magazinele pescărești se găsesc atât combinezoane de ploaie întregi, cât și costume în două piese. Poate uneori sunt puțin mai voluminoase aceste costume în comparație cu cele dedicate motociclismului, dar în multe cazuri costumele de pescar sau muncitor pot fi mai eficiente. Iar prețul este foarte accesibil.

 Un alt motiv pentru care nu este neapărat nevoie să se cheltuie o sumă enormă pentru echipament este că împotriva frigului pot fi folosite costumele de ploaie.  Aceste costume pot să oprească curentul rece la fel de eficient cum o fac costumele din piele.

 În cazul în care costumul de ploaie lipsește din bagaj, sacii de gunoi de peste 120 litri sunt la fel de eficienți. Cu trei saci de gunoi și o rolă de bandă de izolat se poate construi un costum de ploaie destul de bun. Dacă nu plouă și este doar frig, sacii de gunoi se bagă pe sub geacă sau pantaloni pentru a nu flutura din cauza curentului, dar și pentru un aspect mai plăcut.

 Ghetele ieftine în general nu sunt impermeabile, iar cele impermeabile, în caz de caniculă vor face piciorul să transpire foarte tare. Știu că în reclame ghetele impermeabile lasă piciorul să respire, dar în realitate au niște limite.
 Așa că ghetele trebuie să fie comode, să poți face câțiva pași fără a simți că faci balet și să fie aerisite. În caz de ploaie se rezolvă cu două pungi care se trag peste ghete și aceea rolă cu bandă de izolat.

 Impermeabilitatea mănușilor se rezolvă tot cu două pungi trase peste ghidon cât să acopere protecțiile, iar în lateralele pungilor se decupează o fantă prin care se introduc mâinile. O altă variantă sunt mănușile din latex băgate în mănușile de vară sau trase pe deasupra acestora.
 Cu costuri minime se pot depozita sub șaua motocicletei câțiva saci de gunoi, câteva pungi și o pereche, două de mănuși din latex.

 Cu puțină inventivitate motociclismul devine un hoby ceva mai accesibil și care îți poate oferi aventuri amuzante.
 Motociclismul oferă multe clipe frumoase, dar poate provoca și dureri fizice grave dacă nu învățăm să ne protejăm din toate punctele de vedere.
 Mulți dintre noi ne credem invincibili și ne gândim că o ploaie de câteva minute nu ne omoară. Dar uneori este chiar amuzant să ne protejăm improvizând diferite echipamente.

 Deci nu uitați, nu orice este scump va fi și eficient, iar lucrurile ieftine sunt mai bune decât nimic.

marți, 11 iunie 2019

Alegerile ne fac să fim diferiți

Întotdeauna am fost diferiți și probabil nu vom înceta să fim altfel.
Nu e neapărat un lucru rău să fii la fel cu restul lumii, ține de alegerea fiecăruia, doar că noi am ales altceva.
În concluzie, este firesc să ne petrecem timpul cu cei asemănători nouă și să facem lucrurile diferit.
Este știut faptul că motocicliștii se strâng să petreacă timpul împreună. Unii merg să bea bere, alții să colinde țara sau chiar mai departe prin lume.

 Noi suntem de părere că dacă tot ne pierdem timpul împreună, măcar să o facem cu un scop. Parcă au cam trecut vremurile când scopul principal era să bem multă bere pe la întruniri. Au fost bune la vremea lor aceste întruniri. Ne-au ajutat să ne cunoaștem și să legăm prietenii în vremurile în care majoritatea dintre noi nu aveau nici telefon. Dar în zilele noastre oamenii se pot cunoaște și pe rețelele de socializare, unde pot stabili plimbări pe unde cu gândul nu gândești.

 Cu o săptămână în urmă a avut loc acțiunea Bikers for Humanity de la Tulcea. S-au strâns motocicliștii undeva fizic pentru a stabili detaliile? Evident că nu. Toate detaliile au fost aflate de pe internet, iar la Tulcea oamenii au petrecut împreună un timp de calitate, au fost legate prietenii în timp ce se muncea pe rupte și, pe lângă distracție, au rămas și cu sentimentul plăcut că au putut fi de ajutor. Mie mi se pare o acțiune mult mai interesantă decât să ne adunăm ca să bem bere. Dar din fericire, suntem diferiți și mai ales suntem liberi să ne alegem drumul în viață după cum dorim. Fiecare este liber să aleagă în ce mod dorește să-și petreacă timpul, fără să fie judecat de ceilalți.

 Deci fără să ne întâlnim am reușit să aflăm despre o acțiune extrem de interesantă, într-o zonă pe unde rar calcă roată de motociclist în afara celor de prin părțile locului, care, de altfel, nu sunt prea mulți.

 Clubul Blue Knights MC România III împreună cu clubul Green Knights MC România I au inițiat o acțiune în orașul Roșiorii de Vede pentru a interacționa cu copii aflați în grija unei biserici al cărei preot este motociclist. Bisericuța Copiilor este un proiect al preotului motociclist Gabriel, care a fost foarte fericit să ofere copiilor un moment plăcut alături de motocicliști.
 Evident că motocicliștii nu au venit cu mâna goală, fiindcă nu poți merge în vizită la copii fără dulciuri și fructe iubite de către cei mici. În fond Crăciunul poate fi și în iunie. Altfel spus, atunci când copii sunt fericiți, poate fi o sărbătoare și nu trebuie să aștepți o anumită dată ca să faci asta.

Chiar dacă zona unde am călătorit nu este o atracție turistică, drumul a fost deosebit de interesant. Oamenii ieșiți pe la porți ne-au întâmpinat cu căldură și bucurie, iar noi le-am răspuns cu plăcere la salut. Măcar în acele momente am uitat de căldura năucitoare care ne-a însoțit tot drumul, dar și de calvarul prin care am trecut la ieșirea din București.

 Cu toată bunăvoința șoferilor care ne-au făcut loc să ne strecurăm printre coloane, nu am reușit să părăsim capitala în mai puțin de o oră. Am mai petrecut puțin timp și în dopul format la intrarea în Cornetu, apoi cu greu am reușit să ajungem la Alexandria, unde era stabilită adunarea participanților.
 După încheierea cumpărăturilor pentru copii am pornit prin satele uitate de timp din județul Teleorman. În apropiere de Roșiori ne-a întâmpinat părintele Gabriel călare pe motocicletă și ne-a condus la biserică unde copii ne așteptau cu cântece și poezii. M-am simțit cam ca Ceaușescu când mergea în vizită de lucru, doar că de această dată pe copii nu îi obliga nimeni să ne arate câte poezii și cântece știu.
 Au urmat apoi multe ședințe foto, copii fiind dornici să se fotografieze atât cu motocicletele, cât și cu unii dintre noi. Eu nu am avut această onoare, dar probabil nu eram la fel de interesant cum erau colegii noștri cu tatuaje și bărbi. De altfel și fetele cu părul viu colorat din grupul nostru au fost foarte solicitate la poze, iar eu nici la acest aspect nu mă încadram. Fiind așa, mai nesolicitat, am putut să observ aceste aspecte care mi-au umplut sufletul de bucurie pentru acei copii veseli.
 Am făcut cu toții față avalanșelor de întrebări despre motociclete, echipamente, tatuaje și plimbări și apoi ne-am pregătit pentru drumul de întoarcere unde aveam de îndurat aceeași căldură uscată, specifică zonei.

 Pot spune că am petrecut un sfârșit de săptămână foarte reușit din punctul meu de vedere și sunt sigur că și copiii din Roșiori au simțit la fel. Pentru ei a fost un divertisment mai interesant decăt sunt pentru noi concertele de la întruniri.
 Astfel într-o zi unii motocicliști au ales să meargă la Tulcea, în altă zi alți motocicliști au ales să viziteze niște copii simpatici la Roșiori.
 Alegerile ne fac diferiți, dar asta nu ne face să fim mai puțini uniți în scopul comun de a face ca lumea să fie un pic mai bună.











marți, 7 mai 2019

Claxoanele grăbiților nu ajută traficul

Așteptam să ies de pe o stradă îngustă. În fața mea o mașină ceda trecerea celor care aveau prioritate și, după câteva secunde, se aud claxoane din spate.
 Este o scenă des întâlnită în traficul din capitala noastră. Claxoanele alea parcă strigă cu un aer superior plin de dezgust: - Bagă-te bă, fraiere, bagă-te!
 Cam ca în bancul cu definiția milisecundei. Milisecunda este timpul scurs din momentul în care semaforul arată culoarea verde  și momentul când se aude primul claxon.
 Oare acei oameni care claxonează ca disperații dacă nu pătrunzi în intersecție cu japca se uită la televizor? Bai băieți, se spun bancuri cu voi, sunteți material de comedie pentru cei ce spun glume pe scenă. Voi chiar nu vă dați seama?
 Disperatul de astăzi depășește coloana, mă împinge în bordură ca să treacă el. Cum spuneam, strada era îngustă. Apoi face o pătrundere în intersecție prin băgarea botului. Este o manevră renumită, folosită mai ales de șoferii de camioane. Diferența dintre disperatul de astăzi și cei care folosesc manevra este că el avea Clio. Dar cum să înțeleagă el că prioritatea de gabarit nu se aplică și la Clio?
 Evident că pe prioritate venea un camion Iveco care are prioritate chiar și dacă nu are. Așa că Iveco vine tare, se bagă cu tupeul omului care știe pe ce se bazează și îl blochează pe disperatul cu Clio.
 Disperatul nu are unde să înainteze, camionul nu poate să treacă, iar cei din spatele camionului care voiau să vireze la dreapta nu o puteau face fiindcă aveau un Clio venit pe contrasens.
 Eu mă uit la disperat și el îmi face semn să mă bag să virez la dreapta, doar că eu aveam treabă înainte.
 După câteva milisecunde care însumau cam două minute, se aud alți disperați cu claxoane la adresa disperatului.
 Categoric dacă disperatul stătea în rândul lui mulți dintre noi ar fi fost departe, așa cum și țara asta ar fi fost departe dacă...
 În final camionul a trecut încet, intenționat încet și apoi am trecut și noi cu disperatul în frunte, evident.
 Întâmplarea îmi amintea de cozile la carne de pe vremea lui Ceaușescu. Cozi la care anumiți oameni de proastă calitate veneau și se băgau în față. Evident că ieșea scandal și măcelarul oprea vânzarea și uneori închidea măcelăria pentru a nu se alege cu geamurile sparte de la îmbulzeală. Se pare că acea practică nu va muri niciodată în țara asta.
 Băgatul în față se practică indiferent de situație. Pentru unii dintre noi nu contează că alții au fost acolo înaintea lor, se vor băga în față cu tupeul ferentaristului clasic.
 Probabil că nu vor înțelege niciodată că această practică ne ține în loc pe toți.
 Majoritatea celor care se bagă în față speră să înainteze mai repede. Șansa să și reușească este mică, dar ei încearcă așa cum încearcă și la jocurile de noroc. Probabil acesta este motivul pentru care țara noastră este plină de săli de jocuri de noroc. Oamenii încearcă să câștige o viață mai bună, dar să nu muncească pentru ea.
 Se pare că bunul simț a murit la cozile lui Ceaușescu, iar cei care îl regretă nu înțeleg esența lucrurilor pe care le-am pierdut în acea perioadă. Iar cel mai important lucru pierdut atunci este acel bun simț care să ne spună fiecăruia dintre noi unde ne este locul.
 Ceaușescu a luat profesorii și i-a băgat în fabrici, iar pe muncitori i-a făcut profesori la seral.
 Astfel a stricat balanța respectului. Mulți consideră că pot da lecții, deși nu au pregătirea necesară și îi consideră inferiori pe profesori fiindcă nu știu să dea la pilă. Probabil că aceste discrepanțe au rămas impregnate în ADN-ul românilor, altfel nu îmi explic cum se putea transmite peste generații chestia asta.
 Explicația în fond este simplă, dar nu o putem asimila. Lipsa bunului simț se transmite prin educația primită în familie. Mai precis prin absența ei. Așa ajungem să înțelegem legătura dintre claxoanele disperate de la semafor și cozile la carne pe vremea lui Ceaușescu.

duminică, 7 aprilie 2019

Black Helmets. Marș de conștientizare al motocicliștilor.



Deși am trecut la ora de vară, cineva a omis să anunțe și temperatura să se ridice cu câteva grade.
 Dar chiar dacă încă avem temperaturi scăzute, unii motocicliști mai temerari au început plimbările.



 Evident că odată cu apariția motocicliștilor pe șosele au apărut și primele accidente. Unele mai grave, altele mai puțin grave, din vina șoferilor sau din vina motocicliștilor. În fond nici nu contează cine este vinovat, mai important este să înțelegem de ce aveam nevoie de o manifestare care să ne anunțe că circulația rutieră trebuie tratată cu seriozitate indiferent de care parte a ghidonului sau a volanului ne situăm.



Marșul de conștientizare organizat de clubul Black Helmets a fost un succes prin faptul că nu au existat evenimente nedorite, chiar dacă numărul motocicliștilor participanți a fost foarte mare.
 Vom afla în curând dacă succesul acestei manifestări va fi vizibil și în statisticile poliției. Dar asta nu ține de modul de organizare al marșului, ține mai mult de ce înțelege fiecare om.

 Cum spuneam, au participat mulți motocicliști și scuteriști.
 Oameni de toate vârstele, de la motocicliști foarte tineri cu ale lor motociclete de 125 cc până la veteranii cu peste 30 de ani vechime în categoria A.
 O surpriză o reprezentau reprezentanții vârstei a treia, proaspăt motocicliști, în mare parte cu motociclete noi. Acest lucru este un semn de normalitate și, de asemenea, este benefic atât pentru lumea moto, cât și pentru piața acesteia. Faptul că oameni în floarea vârstei aleg motocicleta ca mijloc de deplasare va aduce multe beneficii fenomenului moto din țara noastră.
 În primul rând fiind oameni stabili financiar vor ridica vânzările de motociclete noi la un alt nivel.
 Fiind oameni copți la minte vor circula pe șosele cu atenție schimbând percepția celorlalți participanți la trafic în privința motocicliștilor.
 Vor fi un exemplu pentru tinerii motocicliști plini de hormoni și dorințe de afirmare.
 Acei oameni întâlniți sâmbătă, 6 aprilie 2019, mi-au redat speranța că țara noastră merge în direcția corectă.

 Deși numărul de motocicliști a fost foarte mare am observat o slabă participare a cluburilor moto.
 Și acest aspect este în schimbare. De unde în trecut dacă cluburile moto nu participau la un eveniment, acesta avea un număr redus de motocicliști, în prezent motocicliștii neafiliați  în cluburi au întrecut ca număr membrii cluburilor.
 Nu știu dacă acest aspect este bun sau rău, nu pot spune nici că am fost trist. Evoluăm și noi odată cu vremurile
 În schimb am observat din nou câteva cluburi noi ce păreau a avea un aer sofisticat. În fiecare an apar cluburi noi.  Voi rămâne sceptic legat de cât vor rezista înainte să dispară.

 Deși mie mi s-a părut un eveniment reușit, au existat și voci nemulțumite. Ba că deplasarea a fost prea lentă, ba că se schimba modul de deplasare când pe trei rânduri, când pe două.
 Trebuie să înțelegem că e deosebit de greu să organizezi deplasarea unui număr atât de mare de motocicliști printr-un oraș foarte aglomerat. Ținând seama de situație, trebuie să apreciem efortul clubului Black Helmets.




Mergem în grup, dar cu respectul cum stăm?

Am mai scris și în trecut despre faptul că nu îmi place să mă deplasez  în grupuri mari de motociclete. Și despre respect am mai scris, dar mai ales despre semnificația importantă a acestui cuvânt printre motocicliști.
Am furat subiectul de pe facebook, de unde îmi vin majoritatea ideilor. Aici doar voi încerca să dezvolt această idee.

 Majoritatea motocicliștilor doresc să meargă la plimbare în grupuri cât mai numeroase. Senzația de siguranță și de putere pe care o simte orice motociclist atunci când se află înconjurat de prieteni este înălțătoare.
 Dar deși când ești cu grupul te simți invincibil, în realitate situația este tocmai pe dos. Pericolul la care se expun cei ce compun grupul este destul de mare, din mai multe puncte de vedere.

 Niciodată grupul nu va fi compus din aceleași mărci și tipuri de motociclete, și chiar dacă este același tip, sigur nu vor avea aceleași caracteristici. Astfel puterile motoarelor vor fi diferite, dar mai ales puterea de frânare va fi diferită.
 Câți se gândesc în timpul deplasării că motocicleta din spate are sistemul de frânare mai slab și că la o frână mai violentă, dacă cel din spate nu reușește să evite, plimbarea tuturor se va termina mai devreme, iar unii vor schimba destinația către spital.

 Știm bine că multi au concepția că în grup trebuie să mergi la distanță cât mai mică pentru a evita pătrunderea intrușilor cu autoturisme în interiorul grupului. Consider că un autoturism în grup reprezintă un pericol mai mic decât mersul la mică distanță între motociclete.
 Când un autoturism pătrunde într-un grup de motociclete atenția motocicliștilor crește pe când mersul în grup adoarme simțurile păcălite de falsa siguranță resimțită de cei ce formează grupul.
 Acest lucru ne face să ne întrebăm dacă nu ar fi bine să ne gândim și la ceilalți participanți la trafic. Oare cât de greu le este să întâlnească pe o șosea cu o singură bandă pe sens un grup de 20-30 de motociclete. Vor fi obligați să meargă cu viteza acelui grup care, dacă are și 2-3 începători, se va deplasa foarte lent. Acest lucru duce ori la mărirea vitezei de către grup și la punerea în pericol a începătorilor, ori la încercări de depășire a coloanei de către automobiliști, ceea ce va pune în pericol atât șoferii, cât și motocicliștii începători.
 Dacă vrem să fim respectați nu trebuie să le dăm motive celorlalți participanți la trafic să ne urască.

 Mersul în grup este face ca viteza de deplasare să scadă. De obicei se merge în ritmul celui mai lent. Acesta poate fi un începător sau o motocicletă mai slabă. Un grup format din zece motociclete, care are în componență un motociclist mai lent va fi dificil de depășit pe un drum național cu o singură bandă pe sens.
 În general motociclistul mai lent va fi forțat să mențină un anumit ritm pe o anumită perioadă de timp. Acesta va obosi mai repede și, cu simțurile adormite de falsa siguranță pe care o oferă grupul, va fi mult mai expus riscurilor.

 În primul rând țara noastră nu are infrastructură pentru mersul în grup decât pe anumite zone unde sunt autostrăzi. Chiar și pe autostradă pericolul este prezent dacă în grup există motociclete prea lente sau începători ce vor fi forțați să meargă cu viteze ce depășesc experiența precară căpătată în școala.

 Sunt sigur că mulți vor considera că sunt subiectiv deoarece nu sunt un adept al mersului în grup. Totuși recomand mersul în grupuri cât mai mici, iar începătorii să evite aceste drumuri.
 În general un începător poate învăța mai multe la o plimbare însoțit de un singur motociclist avansat decât poate învăța mergând însoțit de un grup numeros.

Crucea Rosie Româna și Ariston Thermo România fac din România o țară cu apă caldă.

Auzim de multe ori cum că în țările cu apă caldă este mai bine. Ne întrebăm vreodată cum au ajuns țările dezvoltate să nu mai considere apa caldă un lux?
 Răspunsul este simplu. Oamenii din acele țări nu se gândesc doar la ei. Se gândesc și la oamenii de lângă ei.
 Cu cât ne vom gândi și ne vom implica mai mult în viața oamenilor defavorizați, cu atât le vor crește acestora șansele să se ridice la un nivel civilizat de trai. Un nivel care le va permite să obțină un loc de muncă decent sau să trimită la școală copii ale căror șanse vor crește extrem de mult.
 Ne gândim mereu că guvernanții nu se gândesc și la popor atunci când iau decizii, dar oare noi ne gândim să ajutăm societatea în care trăim?
 Un alt răspuns la întrebare a fost dat în 1961 de către președintele american JFK în discursul inaugural de la Casa Albă -''nu întreba ce poate face țara pentru tine, ci întreabă ce poți face tu pentru ea".

Crucea Roșie Călărași face exact ce ar trebui să facem toți dacă ne dorim o schimbare în țara noastră.
 Un exemplu de implicare vine din partea directorului filialei Crucea Roșie Călărași, Aura Giurcă, care în urma activității deosebite a primit distincția de cetățean de onoare al orașului. Cu ocazia acestui eveniment a transmis călărășenilor, prin intermediul redacției Realitatea din Călărași, un mesaj de mulțumire :
 ,, Pe de o parte, acest fapt mă bucură pentru că înseamnă că munca și eforturile mele nu au trecut neobservate. Pe de altă parte, acest titlu mă obligă să muncesc mai mult, să duc Crucea Roşie Călărași mai sus, să fac tot ce pot pentru a aduce cât mai multe zâmbete pe chipurile copiilor ! Mulțumesc celor care au avut încredere în mine și care m-au nominalizat !”
Ultima acțiune organizată de Crucea Rosie Româna în colaborare cu Ariston Thermo România este reprezentată de utilarea a 9 școli și centre de asistență cu dispozitive de furnizare a apei calde. Prin acestă acțiune se urmărește sporirea confortului în aceste instituții. Confort de care vor beneficia peste 1000 de persoane.

Benzina din rezervor, stabilizatorul de benzină și pornirea la început de sezon.

Stabilizatorul de benzină este ok. Chiar face ce zice.
Dar poate fi folosit în cazul în care te prinde iarna cu rezervorul plin. Dar ce faci dacă nu ai bani pentru stabilizatori de benzină? O scoți și o folosești la mașină sau la aprins grătarul. Spre final voi vorbi și despre pericolul rezervorului plin.
Dacă rezervorul este aproape gol, în primăvară se completează cu benzină proaspătă.

În cazul motoarelor pe injecție, după completare se balansează motocicleta să se amestece benzina veche cu cea proaspătă și cu eventuala apă ce rezultă din condens. Apoi se pornește motorul.

La motoarele pe carburație este puțin mai complicat, fiindcă în plus față de cele cu injecție trebuie golite camerele de nivel constant ale carburatoarelor.
Toate carburatoarele de generație nouă au dedesubt niște șuruburi pe unde se golesc carburatoarele.
Chiar dacă se pune stabilizator în benzină, acesta nu va ajunge și în carburatoare dacă nu se pornește motorul ulterior. Deci după tratamentul cu stabilizator porniți motorul 10-20 de minute pentru ca benzina din carburatoare să se consume și să fie înlocuită cu cea tratată.
Dacă nu se golesc carburatoarele este posibil ca unele motociclete să pornească mai greu la începutul sezonului moto. Benzina din carburatoare se degradează și nu se mai aprinde. Se adună în camera de ardere și udă bujiile.
Nu este o regulă, dar se poate întâmpla.
Dacă pățiți așa ceva, nu intrați în panică. Scoateți bujiile și stergeți-le cu o cârpă curată. Nu frecați bujiile cu peria de sârmă fiindcă se vor strica. Acționați butonul de pornire de câteva ori cu bujiile scoase. Astfel prin învârtirea motorului se va elimina benzina acumulată în camera de ardere.
Apoi goliți carburatoarele. Nu uitați după golire să închideți șuruburile de golire.
 Unele motociclete au pe robinetul de benzină poziția PRI. Această poziție este pentru umplerea carburatoarelor. Dacă nu aveți poziția PRI pe robinet este posibil să aveți robinet acționat pe vacuum. În acest caz cautați un furtun subțire care duce la robinet și faceți sucțiune cu gura sau cu o seringă timp de 2-3 minute. Dacă nu găsiți furtunul de vacuum, acționați scurt butonul de pornire până când motorul va porni. Nu acționați lung butonul de pornire fiindcă puteți avaria electromotorul sau instalația electrică prin încălzirea excesivă a acesteia.
 La motocicletele cu robinet simplu, în timpul golirii carburatoarelor se trece robinetul în poziția off. După golire se trece pe on și se așteaptă câteva minute până ce se umplu carburatoarele.

 Înainte de a porni motocicleta verificați nivelul uleiului și mirosul acestuia. Dacă nivelul este peste maxim și uleiul miroase a benzină, sub nici o formă nu încercați să porniți motocicleta.
 Datorită poziției rezervorului de benzină, care este situat deasupra motorului, se poate scurge benzina în motor prin carburatoare direct în camera de ardere și de acolo în baia de ulei. Dacă unul dintre cilindri se umple cu benzină, iar un altul apucă să detoneze, se va sparge pistonul din cilindrul inundat, se va îndoi biela și vor fi mari daune în acel motor.
 Dacă simțiți miros de benzină în ulei, mergeți la mecanic sau scoateți uleiul contaminat cu benzină, scoateți bujiile și învârtiți motorul cu mâna. Adică îl băgați în viteză, suspendați roata spate și o mișcați încet. Sau cu bujiile scoase, împingeți motocicleta câțiva metri băgată în treapta a doua. Pistoanele vor arunca benzina prin orificiul bujiilor.
 Lăsați motorul la soare câteva ore pentru a se evapora benzina din cilindri și pentru a se scurge tot uleiul contaminat. Este recomandat ca apoi să se spele motorul cu un ulei ieftin. Poate fi orice ulei auto, pentru diesel, nu contează. Adică se bagă un ulei ieftin, se pornește motorul 5-10 minute, apoi se scoate uleiul ieftin și se înlocuiește cu ulei bun.

 Benzina se poate scurge în motor cu precădere la motoarele cu carburație, dar se poate întâlni mai rar acest lucru și la motoarele cu injecție. Așa că procedura de verificare a uleiului se face la toate motocicletele.

miercuri, 1 august 2018

De ce îl susținem pe polițistul Ovidiu Munteanu

 În ultimul timp țara noastră se confundă cu un val de antipatie la adresa poliției pentru faptul că au ridicat numerele de înmatriculare din Suedia care aveau un mesaj anti-PSD.
 Nici eu nu sunt un admirator al partidului ce se află în coaliția de guvernare, dar nici un fan al mesajelor porcoase nu sunt.
 Cum ar fi ca toată lumea să poarte tricouri cu acel mesaj? În primul rând ar fi o jignire adusă nivelului de civilizație pe care pretindem că îl avem.Dă-i și explică-le și copiilor cum se exprimă adulții în mod oficial.

 Probabil că acei polițiști care au ridicat plăcuțele de înmatriculare au comis un abuz, dar mai mult prin faptul că au ridicat și permisul de conducere dacă într-adevăr numerele erau legale. Între timp se pare că Suedia ar fi anulat numerele.

 Dar conform legislației din România nu poți deține plăcuțe de înmatriculare cu mesaje obscene. Astfel nu poți să obții numere cu B-69-FUT, COI, MUI, și alte combinații din motive evidente.

 Dar revenind la abuzul acelor polițiști, dacă a existat, nu poți să condamni o întreagă instituție, doar fiindcă doi polițiști au primit ordin să ridice acele plăcuțe de înmatriculare. Nu poți să condamni o întreagă instituție pentru că un șef de post a dat un ordin pe care cei doi polițiști au fost nevoiți să îl execute. Se gândește cineva că poate șeful de post a primit ordin de la prefectul PSD-ist?
 Da, știu că toți v-ați fi dat demisia și nu ați fi respectat ordinul, iar copii voștri ar fi mâncat patriotism la micul dejun.

 Și de aici până la a ajunge să arunci cu noroi într-un om ca Ovidiu Munteanu e o cale lungă. Acest lucru ne demonstrează că cei care au adresat injurii acestui om nu se deosebesc cu nimic de votanții PSD. Se pare că ăsta e nivelul acestei țări.

 Eu nu am văzut în mesajul lăsat de Ovidiu Munteanu pe Facebook nici un cuvânt care să aprobe faptele polițiștilor care probabil au făcut un abuz. El doar apăra instituția în care activează.
 Instituție care așa cum este, menține deocamdată ordinea în această țară.
 Credeți că polițiștii cu adevărat profesioniști nu văd neregulile din sistem? Ei le văd, dar voi restul nu observați decât greșelile. Înainte să aruncați cu noroi, a citit careva mesajul în care Ovidiu Munteanu  acuza guvernarea din care face parte și PSD-ul că au făcut varză codul rutier?
 Nu, nu ați văzut. Ați preferat să vă vărsați frustrarea pe cine nu trebuie. Un om care pe lângă meseria de polițist încearcă să ajute oamenii sărmani prin acțiuni caritabile care sunt prezentate, de asemenea pe contul lui. Aha, nu le-ați văzut. Poate le vedeți acum.

 Sper ca acest om să nu se dezamăgească de reacția gloatei și să facă în continuare ce făcea și până acum. Adică să fie un om bun. Să aducă în continuare bucurie copiilor din orfelinate și să participe la campaniile de reducere a numărului de accidente.

 Așa cum noi nu ar trebui să acuzăm o instituție pentru faptele îndreptățite sau nu, care țin de doi, trei polițiști la fel, nici tu, Ovidiu, să nu crezi că cei care aruncă cu noroi ne reprezintă pe toți.

 Sunt curios dacă mi se va închide blogul pentru faptul că te-am susținut în aceste rânduri. Îmi asum riscul (că s-au întmplat chestii similare) și aștept și eu înjurăturile gloatei.


 

marți, 17 iulie 2018

Pe ce considerente se dau permisele de conducere?

Cu toții ne lovim în trafic de fel de fel de situații. Uneori nu ne vine să credem că unii șoferi au permise de conducere.
 Nu sunt eu în măsură să judec dacă toată lumea ar trebui să aibă dreptul să conducă un autoturism. Dar uneori am impresia că nu mai există nici o selecție.
 Probabil că examinatorii pot fi păcăliți mai ușor. Oricine face 20-30 de ore de condus se încordează puțin la examen și apoi gata. Când iese pe stradă conduce și el cum poate, că nu mai contează.

 Problema începe din școlile de șoferi. Acolo toți am învățat să promovăm examenul și atât.
 Cu mult timp în urmă când am făcut eu școala, instructorul îmi mai spunea chestii simple de genul orice baltă ascunde o groapă sau întotdeauna după o minge urmează să apară un copil.
 Multe lucruri simple, dar utile. Îmi spunea să conduc cu bun simț, fiindcă împart șoseaua cu ceilalți.  Am fost învățat că dacă eu caut o adresă și se face coloană fiindcă eu merg încet, să opresc puțin să treacă coloana și apoi să îmi continui liniștit căutarea.

 Am observat în multe cazuri o anumită nervozitate la unii șoferi cauzată în principal de faptul că nu stăpâneau suficient de bine vehiculul. Și în asemenea situații șoferii preferau să încurce traficul decât să facă o manevră pe care ar trebui să o cunoască. De exemplu mergi pe o stradă îngustă și apare o mașină din sens opus. Deși acel șofer ar trebui să meargă cu spatele doi, trei metri preferă să aștepte să îi faci tu loc chiar dacă ești nevoit uneori să mergi cu spatele zeci de metri.
 În cele mai multe cazuri șoferii cu aptitudini în conducerea vehiculelor preferă să execute ei manevra fiindcă le ia mai puțin timp să se deplaseze cu spatele zeci de metri, deși nu este legal decât să aștepte să facă aceeași manevră șoferul inapt pe cei câțiva metri.

 Probabil că nici școlile de șoferi și nici examinatorii nu au reușit să se adapteze la nivelul economic actual.
 În urma creșterii nivelului de trai și a facilităților pentru obținerea creditelor la bănci mulți oameni își permit astăzi o mașină nouă.
 Până de curând o piedică în calea celor care își doreau să devină șoferi era lipsa de cunoștințe de mecanică. Chiar dacă își permiteau un autoturism SH le era frică de eventualele defecte pe care nu le puteau remedia sau aveau o teamă de a nu fi păcăliți de către mecanici.
 Astăzi se gândesc că o mașină nouă are garanție și teoretic nu se defectează foarte des.

 În concluzie chiar dacă foarte mulți oameni nu au aptitudini în conducerea unui vehicul pot fi întâlniți în trafic și în majoritatea cazurilor la volanul unor mașini cât mai noi. Eventual foarte scumpe.
 Acest aspect le amplifică stângăcia, fiindcă se adaugă frica de a nu deteriora un bun la care urmează să plătească multe rate la bancă.
 De asemenea se poate observa în multe cazuri că pe șosele există șoferi care nu cunosc nici legislația. În aceste situații șoferii în cauză mai au o frică. Frica de a nu pierde permisul de conducere. Probabil au promovat cu greu examenul teoretic.
 Cei mai mulți pot fi observați în preajma echipajelor de poliție unde frânează până la viteze absurd de mici, deși viteza legală pe tronsonul respectiv este mult mai mare.

 Ne găsim astfel în contextul în care șoferii dau prioritate, deși legal au dreptul de a trece primii, opresc în locuri unde nu au acest drept sau sunt revoltați că nu sunt lăsați să treacă deși au obligația de a ceda trecerea.

 Deși aceste probleme îngreunează traficul din marile orașe nu ar trebui să ne afecteze. Până la urmă nu ar trebui să ne grăbim niciodată când ne deplasăm pe șosele. Însă faptul că foarte mulți șoferi nu stăpânesc suficient de bine vehiculele și nu au măcar cunoștințele de bază de legislație pune în pericol ceilalți participanți la trafi,c iar asta este foarte grav și trebuie remediat.
 O asemenea situație o întâlnim foarte des pe autostrăzi, unde deși nu există limitare de viteză pe acel segment de drum mulți șoferi frânează violent când întâlnesc un echipaj de poliție. Dar situația se repetă pe toate șoselele din țara noastră, manevra fiind la fel de periculoasă.
 Virajul fără semnalizare este o altă situație care poate provoca accidente. Deși sunt foarte multe glume pe acest subiect, nu cred că se așteaptă cineva ca situația să se rezolve în acest fel.
 Probabil că nu ar strica măcar niște campanii de informare. Dacă șoferii nu au reținut câteva reguli de bază în timpul școlii de șoferi măcar să le afle din reclame.

  Înțelegem faptul că școlile de șoferi nu pot să scoată piloți de curse în cele câteva ore pe care le predau, dar măcar bunul simț dacă ar putea să îl recapituleze cursanților ar fi o îmbunătățire.

joi, 14 iunie 2018

Viitorul unei pasiuni

Aproape zilnic mor motocicliști. În majoritatea cazurilor șoferii încalcă regulile de circulație și noi înmormântăm încă un suflet tânăr. În multe cazuri replica șoferilor este că și motociclistul mergea cu viteză. Uneori este adevărat, dar tu, șoferule, ai încălcat mișelește o regulă de de circulație. Dacă poliția constată că este vina ta, șoferule, nu mai ai dreptul să comentezi. Nici tu și nici susținătorii tăi. Dacă nu poți dovedi viteza motociclistului, mai bine lasă capul jos și taci. Relevant este faptul că tu, șoferule, ai încălcat cu bună știință regulile și asta te face criminal. Dacă ai întors pe linie continuă, dacă ai întors de pe banda întâi peste banda doi, nu ai dreptul să comentezi.
 Deși mor mulți motocicliști datorită nepăsării șoferilor, unele cazuri sunt extrem de impresionante. În general membrii cluburilor de motocicliști sunt mai atenți și mai disciplinați decât restul motocicliștilor. Dacă mai adăugăm că mulți lucrează în structuri militare, tendința lor de a respecta regulile crește. Și totuși în ultimul timp numărul de accidente în care sunt implicați membrii cluburilor este mult mai mare ca în trecut. E adevărat că în ultimul timp cluburile moto sunt mai numeroase, dar numărul crescător de accidente ar trebui să ne îngrijoreze indiferent de cauză

 Poate că nu este momentul acum să discutăm despre ce este de făcut. Dar cu tot respectul pentru cei duși dintre noi în ultimul timp, nu știu când anume ar fi un moment în care să ne gândim la această problemă.
 La fiecare accident nu mă pot abține să nu mă gândesc că puteam fi eu în locul celui pentru care depunem coroane. Acest gând îmi dă fiori și nu mă pot opri din a mă gândi că trebuie să facem ceva.
 Așa sunt eu construit să încerc să găsesc soluții la fiecare problemă ce îmi apare în cale.

 Nu trebuie să inventăm roata. Este suficient să privim peste gard la țările unde deși numărul motocicliștilor este mult mai mare, numărul accidentelor este mai mic sau cel puțin egal cu al nostru.
 Au fost cândva vremuri când, deși numărul de cluburi era mai mic, fiecare club avea în agendă un un minim de acțiuni dedicate reducerii numărului de accidente. Poate că acele acțiuni nu aveau rezultate imediate, dar în timp s-au văzut îmbunătățiri semnificative. Îmbunătățiri ale traficului de care beneficiază noii motocicliști din noile cluburi. Nici noi nu aveam senzația că se mișcă ceva, dar poliția ne-a contrazis la acel moment, arătându-ne statistici.
 Am putea spune că la numărul de cluburi actual ar trebui ca numărul de campanii antiaccidente să fie mult mai mare, dar putem observa o situație total inversă.
 Așa că de ce să nu spunem lucrurilor pe nume. În trecut situația acțiunilor dedicate siguranței motocicliștilor se reflecta direct în imaginea cluburilor ce conduceau mișcarea moto la acea vreme.
 Astăzi în loc să fiți preocupați de a merge cât mai des și în număr cât mai mare pe la petrecerile diferitelor cluburi ar fi recomandat să vă gândiți dacă nu ar fi mai sănătos să vă gândiți la siguranța voastră.
 Părerea mea sinceră este că pe motocicliștii omorâți în ultimul timp nu îi mai interesează ce club este dominant în zona în care au fost uciși.
 Și nu fac referire la cluburile moto doar de dragul de a spune că nu fac nimic pentru prevenirea accidentelor, deși sunt câteva care chiar au încercat. Vorbesc despre cluburi pentru că majoritatea au personalitate juridică cu care pot face mai multe în comparație cu motocicliștii neafiliați.

 Orice viață pierdută în lumea moto este o tragedie pe care o resimțim cu toții, dar pentru membrii cluburilor moto este cu atât mai greu când un membru al unui club moto se stinge într-un accident stupid.
 Suntem cu toții alături de cei îndurerați care și-au îngropat frații în ultimul timp. Nu îmi pot imagina cât de greu poate să fie.

luni, 23 aprilie 2018

Motociclistul informat trăiește mai mult.


Am mai vorbit și în alte articole despre o nouă forță ce se ridică din rândurile motocicliștilor.
 În ultimul timp grupul de pe Motocicleală condus de Mircea Chu pe Facebook a venit cu mai multe idei, dar și cu încercări numeroase în speranța că vor reuși să facă ceva pentru siguranța motocicliștilor.
 În cele din urmă au găsit o formulă destul de bună prin care să aducă la cunoștință motocicliștilor metode cât mai eficiente de evitare a accidentelor.
 Sub forma de discuții libere care au loc în barul Barfly, grupul de inițiativă a adus în fața motocicliștilor instructori cu ani de experiență, care le-au explicat cum să se ferească de pericolele de pe șosele și cum să piloteze cât mai sigur.
 În efortul lor organizatorii au fost ajutați de către clubul MC Blue Knight România III alături de mai mulți instructori moto.

 Ar mai trebui specificat că toți cei implicați în aceste acțiuni o fac în mod voluntar.
 Astăzi, 24 aprilie 2018, motocicliștii vor avea ocazia să asculte sfaturile motopolițiștilor care probabil sunt cei mai pregătiți motocicliști care circulă pe drumurile publice.
 Orice motociclist care dorește să asculte ce are de spus Preda Mirel, motopolițist în cadrul Brigăzii Rutiere sunt așteptați în Barfly începând cu ora 19, unde se pot adresa și întrebări.

 De asemenea grupul Motocicleală are în pregătire mai multe acțiuni destinate siguranței motocicliștilor după cum declara Mircea Chu în urma discuție avute la deschiderea de sezon a clubului Valah Motors din Târgoviște.
 Dacă planurile grupului se concretizează pot aprecia că suntem martori la cea mai mare campanie a ultimilor ani de la destrămarea defunctei asociații a motocicliștilor. Să sperăm ca vor putea aduna fondurile necesare pentru a duce la bun sfârșit toate planurile.

Petrecerile motocicliștilor nu ar trebui să fie despre alcool și umflat mușchii

De când sunt motociclist am considerat că petrecerile motocicliștilor sunt organizate pentru socializare. Și o perioadă așa au și fost. Așa am cunoscut mulți oameni de valoare, dar puteam în același timp să observ și oameni pe care e mai bine să îi ocolești. Oameni care făceau scandal și nu se puteau abține să nu se dea în spectacol la fiecare ocazie. În general pe fondul consumului de alcool, dar asta nu este o scuză.
 În prezent a apărut și moda petrecerilor cu profit. Cluburile sunt încurajate să participe în grup cât mai numeros pentru a-și arăta ''valoarea''. De fapt cu cât este mai mare grupul cu atât crește consumația la clubul gazdă. Clubul face bani, banii atrag membri, iar acum la modă sunt cluburile mari si nu se mai ține cont de valoarea membrilor. Important este ca clubul să crească și să fie mare pentru a ține piept altor cluburi mari.

 Un text care circula pe internet spune că membrii RC-urilor își cumpără vestele, iar membrii MC-urilor le câștigă. Poate în alte țări o fi adevărat, dar în țara noastră eu am observat că este tocmai pe dos. Viteza cu care cresc MC-urile nu poate fi naturală. Tendința acestora de a atrage membri potenți financiar lasă un mare semn de întrebare asupra metodelor prin care anumiți motocicliști ajung membri deplini suspect de repede.
 Evident că este treaba fiecărui club cum se gestionează, dar ar fi recomandat să fim atenți la cine ne influențează destinele. Alegem să ne păstrăm demnitatea sau mergem cu valul?
 Mai este și vorba românescă ce spune să facem ce zice popa, nu ce face popa. Dar putem gândi și singuri?

 Din fericire, metoda petrecerilor profitabile nu a devenit regulă, iar unele cluburi au rămas fidele ideilor de la începutul motociclismului modern în țara noastră.
 Unele cluburi fac petreceri cu scopul de a dona banii unor cauze umanitare, altele fac un eveniment cultural.
 Adică nu e rău să bem o bere, dar parcă e mai bine să o bem cu folos la un eveniment cultural. Cultura aduce pace, iar pacea aduce prosperitate. Prosperitatea aduce motocicleta care ne unește.

La un asemenea eveniment am participat în cadrul petrecerii de început de sezon 2018 a clubului Valah Motors din Târgoviște.
 Gory, un cunoscut membru al clubului gazdă și-a lansat cartea „Jurnalul unui pierde iarnă” în care povestește aventurile trăite de el în ultima călătorie. Cei care i-au urmărit itinerarul cunosc o parte din aventurile povestite foarte hazliu și cu mult optimism, chiar dacă uneori nu a fost ușor, așa cum îmi declara în timp ce savuram împreună o porție de fasole cu afumătură.
 Deși majoritatea aventurilor le-am trăit aproape în direct din povestirile scrise de Gory pe Facebook, voi citi cu plăcere și cartea proaspăt publicată.

 Dar să revenim la fasolea cu afumătură. Ce poate fi mai înălțător ca participarea la o petrecere moto la care se lansează o carte. Păi te cam umple de speranță un asemenea eveniment și parcă te face să uiți o parte din umbra ce se așterne peste motociclismul țării noastre. Un eveniment unde în loc să auzi vorbe spuse pe la spate, ai parte de multă veselie și unde privirile „fioroase” sunt înlocuite de un autograf oferit de omul care a scris o carte.

 Dar să nu uităm fasolea. În primul rând a fost dăruită din tot sufletul. În rest știam că e gustoasă fiindcă așa a fost în fiecare an. Probabil fiindcă conține mult suflet are acel gust minunat. Mai avea și gust de prietenie, iar acest ingredient trebuie apreciat fiindcă este pe cale de dispariție. Cumpărați cartea lui Gory și veți afla mai multe despre gustul ingredientelor pe cale de dispariție. Sper că a scris despre ele în carte.

 Cam asta a fost mereu viziunea mea despre motociclism. O relație sinceră între oameni care împart aceeași pasiune. Fără aere superioare, fără măsurători de capacități ai cilindrilor sau ale prețului motocicletelor. Parcă erau și niște veste brodate pe acolo dar nu ținea nimeni cont de ele.

  Am vorbit cu oameni care au călătorit mult, am vorbit cu Mircea Chu despre noile lor proiecte și campanii de prevenire a accidentelor. Pregătesc lucruri mari pe care sigur nu le voi rata.
 Am zâmbit când a apărut Vaca Punkistă căruia i-am promis că nu îl dau la ziar dar nu m-am putut abține. Omul ăsta emană veselie și efectiv nu îl poți ignora.

 Deși acest început de sezon a fost destul de trist să sperăm că lucrurile vor merge pe o direcție mai fericită. Să rămânem optimiști așa cum ne-am simțit la evenimentul cultural organizat de Valah Motors Târgoviște la deschiderea sezonului 2018.



miercuri, 18 aprilie 2018

Ultimul drum al unui motociclist și lipsa de respect

Am fost la o altă înmormântare alături de zeci de prieteni ai celui pe care l-am condus pe ultimul drum. Eu nu l-am cunoscut, din păcate, dar faptul că acest om avea așa mulți prieteni îmi confirmă că era un om bun.
 Accidentul a fost stupid, așa cum sunt toate accidentele motocicliștilor. La intersecția drumului ce iese din Lehliu cu breteaua ce duce către autostradă, un șofer grăbit și neatent, așa cum sunt o parte din șoferii din țara noastră, a virat la stânga, tăindu-i fața, iar motociclistul ce circula pe drumul cu prioritate s-a izbit frontal de autoturism.
 Știrea a ajuns la mine în maxim 10 minute de la tragicul eveniment. Iar în primele minute nu știam alte detalii, așa că am început să îmi sun prietenii ce se aflau în zonă pe motocicletă în acele momente. Așa ajungem să apreciem tehnologia și sistemele de comunicare din cască.
 Majoritatea motocicliștilor înțeleg ce este în sufletul nostru când auzi despre un accident al unui motociclist. Ne gândim la toți motocicliștii din acea zonă.
 Mulți dintre prieteni mei îl cunoșteau pe motociclistul de la Lehliu. Nu am putut decât să fiu alături de ei în durerea trăită în acea seară.
 În ziua înmormâtării am vrut de asemenea să le fiu alături.

 Până la urmă nu este relevant cum îl chema pe acest om, nu contează dacă făcea parte dintr-un club, nu contează ce fel de club era cel din care făcea parte. Puteam să fiu eu sau tu, putea să fie oricare dintre noi în locul lui. Practic el a fost un motociclist la fel ca noi.
 Priveam astăzi în jurul meu și mă gândeam că suntem cu toții expuși la aceleași pericole. Pentru oricare dintre noi drumul cu prioritate se poate termina brusc în impactul cu mașina unui șofer neatent.
 Și în acest context pot spune cu mâna pe inimă că chiar nu mă interesează dacă nu mă respectă un motociclist sau cinci sau zece. Dacă măcar un șofer îmi va respecta dreptul la viață atunci când va fi momentul eu sunt mulțumit. Din fericire viața mea sau a altora nu depinde de respectul primit din partea oricui, dar depinde totuși de respectul acordat de către ceilalți participanți la trafic.

 În mod natural astăzi discuțiile se învârteau în jurul întrebării despre cum să facem să evităm asemenea tragedii. Parcă așteptam cu toții ca măcar unul dintre noi să vină cu o idee salvatoare.
 Din păcate experiența îmi spune că nu vom găsi soluția dacă o căutăm la ceilalți. Probabil este în natura umană să căutam vinovăția în altă parte. Dar de fapt vinovați suntem noi.
 Probabil că majoritatea dintre oamenii cu ceva creier sunt conștienți că suntem o țară plină de oameni fără educație.
 Începând de la celebrii 7 ani de acasă până la educația rutieră.
 Păi cum să îi ceri unuia care a abandonat școala după maxim 5 clase să știe ce este ăla respect când el nu se respectă nici pe el.

 Și aici intervine vina celor mai mulți dintre noi. Părerea mea este că nu există respect în trafic, respect între motocicliști și respect în magazine, pe stradă, în instituții etc. Respectul trebuie să fie universal.
 Noi nu mai avem o scară a valorilor astfel încât elevii să respecte profesorii, mecanicii să respecte inginerii și toți să îi respecte pe doctori.
 Dacă școala era ușoară, toți mecanicii erau ingineri. Și nu afirm că îți trebuie neapărat studii înalte ca să fii un om educat. Există și oameni fără studii care, pe lângă alte calități, au educație și bun simț, dar din păcate sunt puțini.
 Cu totală lipsă de modestie afirm că eu nu cerșesc respectul nimănui, dar aș implora respectul oricărui șofer din trafic. În schimbul acestui respect, eu ofer respect pentru doctori, profesori și inginerii care ne proiectează sursa pasiunii noastre. Și îi respect nu fiindcă îmi impun ei asta, o fac din simplul motiv că sunt mai citiți ca mine și realizările lor se văd.
 Respectul se câștigă atunci când realizezi ceva notabil, eventual fără ajutorul mamei, tatălui, clubului. Atunci poți privi cu mândrie adânc în ochii celorlalți, nu din alte motive închipuite.

 Concluzia este că nu poate exista respect fără educație, că despre cultură nici nu putem să discutăm.
 Ce ar trebui să înțelegem noi este că nu trebuie să încurajăm lipsa de educație. Dacă ne batem pe spate cu oameni fără un minim de bun simț, le confirmăm că sunt egalii noștri și de aici mai este doar un pas până se vor considera îndreptățiți să ne conducă.

 Mă uit în jur și văd mulți oameni mari, oameni cu studii, care conduc firme proprii și care dau îngăduitor din cap în fața unuia care nu a realizat nimic notabil pentru el sau pentru societate, dar se crede superior deoarece este băgat în seamă de un om cu adevărat superior.
 Aceiași oameni mari cu multe realizări la activ se întreabă apoi de ce nu există respect în trafic. Păi din cauza ta, mare om. Din cauză că ai lăsat să se instaleze egalitatea între tine și cei lipsiți de educație, ai pierdut respectul acestora în toate situațiile, inclusiv pe șosea.


 Normal că nu este ușor să faci educație, dar cu multă muncă există o mică șansă. Există totuși oameni care muncesc din greu să facă cât de mult pot ei pentru comunitatea din care fac parte și nu ai cum să nu-i respecți. Doar cu oameni ca ei societatea poate evolua.
Cei de pe grupul de facebook Motocicleală organizează în Bar Fly o serie de discuții despre conduita preventivă unde mi-aș fi dorit tare mult să ajung.  Poate data viitoare voi putea să vă ofer mai multe detalii de la fața locului.
 Până atunci nu pot decât să sper că oameni ca Mircea Chu, inițiatorul grupului Motocicleală, vor reuși să facă suficient de multe schimbări în educația oamenilor încât să conducem pe ultimul drum doar motocicliști răpuși de bătrânețe.