luni, 23 aprilie 2018

Motociclistul informat trăiește mai mult.


Am mai vorbit și în alte articole despre o nouă forță ce se ridică din rândurile motocicliștilor.
 În ultimul timp grupul de pe Motocicleală condus de Mircea Chu pe Facebook a venit cu mai multe idei, dar și cu încercări numeroase în speranța că vor reuși să facă ceva pentru siguranța motocicliștilor.
 În cele din urmă au găsit o formulă destul de bună prin care să aducă la cunoștință motocicliștilor metode cât mai eficiente de evitare a accidentelor.
 Sub forma de discuții libere care au loc în barul Barfly, grupul de inițiativă a adus în fața motocicliștilor instructori cu ani de experiență, care le-au explicat cum să se ferească de pericolele de pe șosele și cum să piloteze cât mai sigur.
 În efortul lor organizatorii au fost ajutați de către clubul MC Blue Knight România III alături de mai mulți instructori moto.

 Ar mai trebui specificat că toți cei implicați în aceste acțiuni o fac în mod voluntar.
 Astăzi, 24 aprilie 2018, motocicliștii vor avea ocazia să asculte sfaturile motopolițiștilor care probabil sunt cei mai pregătiți motocicliști care circulă pe drumurile publice.
 Orice motociclist care dorește să asculte ce are de spus Preda Mirel, motopolițist în cadrul Brigăzii Rutiere sunt așteptați în Barfly începând cu ora 19, unde se pot adresa și întrebări.

 De asemenea grupul Motocicleală are în pregătire mai multe acțiuni destinate siguranței motocicliștilor după cum declara Mircea Chu în urma discuție avute la deschiderea de sezon a clubului Valah Motors din Târgoviște.
 Dacă planurile grupului se concretizează pot aprecia că suntem martori la cea mai mare campanie a ultimilor ani de la destrămarea defunctei asociații a motocicliștilor. Să sperăm ca vor putea aduna fondurile necesare pentru a duce la bun sfârșit toate planurile.

Petrecerile motocicliștilor nu ar trebui să fie despre alcool și umflat mușchii

De când sunt motociclist am considerat că petrecerile motocicliștilor sunt organizate pentru socializare. Și o perioadă așa au și fost. Așa am cunoscut mulți oameni de valoare, dar puteam în același timp să observ și oameni pe care e mai bine să îi ocolești. Oameni care făceau scandal și nu se puteau abține să nu se dea în spectacol la fiecare ocazie. În general pe fondul consumului de alcool, dar asta nu este o scuză.
 În prezent a apărut și moda petrecerilor cu profit. Cluburile sunt încurajate să participe în grup cât mai numeros pentru a-și arăta ''valoarea''. De fapt cu cât este mai mare grupul cu atât crește consumația la clubul gazdă. Clubul face bani, banii atrag membri, iar acum la modă sunt cluburile mari si nu se mai ține cont de valoarea membrilor. Important este ca clubul să crească și să fie mare pentru a ține piept altor cluburi mari.

 Un text care circula pe internet spune că membrii RC-urilor își cumpără vestele, iar membrii MC-urilor le câștigă. Poate în alte țări o fi adevărat, dar în țara noastră eu am observat că este tocmai pe dos. Viteza cu care cresc MC-urile nu poate fi naturală. Tendința acestora de a atrage membri potenți financiar lasă un mare semn de întrebare asupra metodelor prin care anumiți motocicliști ajung membri deplini suspect de repede.
 Evident că este treaba fiecărui club cum se gestionează, dar ar fi recomandat să fim atenți la cine ne influențează destinele. Alegem să ne păstrăm demnitatea sau mergem cu valul?
 Mai este și vorba românescă ce spune să facem ce zice popa, nu ce face popa. Dar putem gândi și singuri?

 Din fericire, metoda petrecerilor profitabile nu a devenit regulă, iar unele cluburi au rămas fidele ideilor de la începutul motociclismului modern în țara noastră.
 Unele cluburi fac petreceri cu scopul de a dona banii unor cauze umanitare, altele fac un eveniment cultural.
 Adică nu e rău să bem o bere, dar parcă e mai bine să o bem cu folos la un eveniment cultural. Cultura aduce pace, iar pacea aduce prosperitate. Prosperitatea aduce motocicleta care ne unește.

La un asemenea eveniment am participat în cadrul petrecerii de început de sezon 2018 a clubului Valah Motors din Târgoviște.
 Gory, un cunoscut membru al clubului gazdă și-a lansat cartea „Jurnalul unui pierde iarnă” în care povestește aventurile trăite de el în ultima călătorie. Cei care i-au urmărit itinerarul cunosc o parte din aventurile povestite foarte hazliu și cu mult optimism, chiar dacă uneori nu a fost ușor, așa cum îmi declara în timp ce savuram împreună o porție de fasole cu afumătură.
 Deși majoritatea aventurilor le-am trăit aproape în direct din povestirile scrise de Gory pe Facebook, voi citi cu plăcere și cartea proaspăt publicată.

 Dar să revenim la fasolea cu afumătură. Ce poate fi mai înălțător ca participarea la o petrecere moto la care se lansează o carte. Păi te cam umple de speranță un asemenea eveniment și parcă te face să uiți o parte din umbra ce se așterne peste motociclismul țării noastre. Un eveniment unde în loc să auzi vorbe spuse pe la spate, ai parte de multă veselie și unde privirile „fioroase” sunt înlocuite de un autograf oferit de omul care a scris o carte.

 Dar să nu uităm fasolea. În primul rând a fost dăruită din tot sufletul. În rest știam că e gustoasă fiindcă așa a fost în fiecare an. Probabil fiindcă conține mult suflet are acel gust minunat. Mai avea și gust de prietenie, iar acest ingredient trebuie apreciat fiindcă este pe cale de dispariție. Cumpărați cartea lui Gory și veți afla mai multe despre gustul ingredientelor pe cale de dispariție. Sper că a scris despre ele în carte.

 Cam asta a fost mereu viziunea mea despre motociclism. O relație sinceră între oameni care împart aceeași pasiune. Fără aere superioare, fără măsurători de capacități ai cilindrilor sau ale prețului motocicletelor. Parcă erau și niște veste brodate pe acolo dar nu ținea nimeni cont de ele.

  Am vorbit cu oameni care au călătorit mult, am vorbit cu Mircea Chu despre noile lor proiecte și campanii de prevenire a accidentelor. Pregătesc lucruri mari pe care sigur nu le voi rata.
 Am zâmbit când a apărut Vaca Punkistă căruia i-am promis că nu îl dau la ziar dar nu m-am putut abține. Omul ăsta emană veselie și efectiv nu îl poți ignora.

 Deși acest început de sezon a fost destul de trist să sperăm că lucrurile vor merge pe o direcție mai fericită. Să rămânem optimiști așa cum ne-am simțit la evenimentul cultural organizat de Valah Motors Târgoviște la deschiderea sezonului 2018.



miercuri, 18 aprilie 2018

Ultimul drum al unui motociclist și lipsa de respect

Am fost la o altă înmormântare alături de zeci de prieteni ai celui pe care l-am condus pe ultimul drum. Eu nu l-am cunoscut, din păcate, dar faptul că acest om avea așa mulți prieteni îmi confirmă că era un om bun.
 Accidentul a fost stupid, așa cum sunt toate accidentele motocicliștilor. La intersecția drumului ce iese din Lehliu cu breteaua ce duce către autostradă, un șofer grăbit și neatent, așa cum sunt o parte din șoferii din țara noastră, a virat la stânga, tăindu-i fața, iar motociclistul ce circula pe drumul cu prioritate s-a izbit frontal de autoturism.
 Știrea a ajuns la mine în maxim 10 minute de la tragicul eveniment. Iar în primele minute nu știam alte detalii, așa că am început să îmi sun prietenii ce se aflau în zonă pe motocicletă în acele momente. Așa ajungem să apreciem tehnologia și sistemele de comunicare din cască.
 Majoritatea motocicliștilor înțeleg ce este în sufletul nostru când auzi despre un accident al unui motociclist. Ne gândim la toți motocicliștii din acea zonă.
 Mulți dintre prieteni mei îl cunoșteau pe motociclistul de la Lehliu. Nu am putut decât să fiu alături de ei în durerea trăită în acea seară.
 În ziua înmormâtării am vrut de asemenea să le fiu alături.

 Până la urmă nu este relevant cum îl chema pe acest om, nu contează dacă făcea parte dintr-un club, nu contează ce fel de club era cel din care făcea parte. Puteam să fiu eu sau tu, putea să fie oricare dintre noi în locul lui. Practic el a fost un motociclist la fel ca noi.
 Priveam astăzi în jurul meu și mă gândeam că suntem cu toții expuși la aceleași pericole. Pentru oricare dintre noi drumul cu prioritate se poate termina brusc în impactul cu mașina unui șofer neatent.
 Și în acest context pot spune cu mâna pe inimă că chiar nu mă interesează dacă nu mă respectă un motociclist sau cinci sau zece. Dacă măcar un șofer îmi va respecta dreptul la viață atunci când va fi momentul eu sunt mulțumit. Din fericire viața mea sau a altora nu depinde de respectul primit din partea oricui, dar depinde totuși de respectul acordat de către ceilalți participanți la trafic.

 În mod natural astăzi discuțiile se învârteau în jurul întrebării despre cum să facem să evităm asemenea tragedii. Parcă așteptam cu toții ca măcar unul dintre noi să vină cu o idee salvatoare.
 Din păcate experiența îmi spune că nu vom găsi soluția dacă o căutăm la ceilalți. Probabil este în natura umană să căutam vinovăția în altă parte. Dar de fapt vinovați suntem noi.
 Probabil că majoritatea dintre oamenii cu ceva creier sunt conștienți că suntem o țară plină de oameni fără educație.
 Începând de la celebrii 7 ani de acasă până la educația rutieră.
 Păi cum să îi ceri unuia care a abandonat școala după maxim 5 clase să știe ce este ăla respect când el nu se respectă nici pe el.

 Și aici intervine vina celor mai mulți dintre noi. Părerea mea este că nu există respect în trafic, respect între motocicliști și respect în magazine, pe stradă, în instituții etc. Respectul trebuie să fie universal.
 Noi nu mai avem o scară a valorilor astfel încât elevii să respecte profesorii, mecanicii să respecte inginerii și toți să îi respecte pe doctori.
 Dacă școala era ușoară, toți mecanicii erau ingineri. Și nu afirm că îți trebuie neapărat studii înalte ca să fii un om educat. Există și oameni fără studii care, pe lângă alte calități, au educație și bun simț, dar din păcate sunt puțini.
 Cu totală lipsă de modestie afirm că eu nu cerșesc respectul nimănui, dar aș implora respectul oricărui șofer din trafic. În schimbul acestui respect, eu ofer respect pentru doctori, profesori și inginerii care ne proiectează sursa pasiunii noastre. Și îi respect nu fiindcă îmi impun ei asta, o fac din simplul motiv că sunt mai citiți ca mine și realizările lor se văd.
 Respectul se câștigă atunci când realizezi ceva notabil, eventual fără ajutorul mamei, tatălui, clubului. Atunci poți privi cu mândrie adânc în ochii celorlalți, nu din alte motive închipuite.

 Concluzia este că nu poate exista respect fără educație, că despre cultură nici nu putem să discutăm.
 Ce ar trebui să înțelegem noi este că nu trebuie să încurajăm lipsa de educație. Dacă ne batem pe spate cu oameni fără un minim de bun simț, le confirmăm că sunt egalii noștri și de aici mai este doar un pas până se vor considera îndreptățiți să ne conducă.

 Mă uit în jur și văd mulți oameni mari, oameni cu studii, care conduc firme proprii și care dau îngăduitor din cap în fața unuia care nu a realizat nimic notabil pentru el sau pentru societate, dar se crede superior deoarece este băgat în seamă de un om cu adevărat superior.
 Aceiași oameni mari cu multe realizări la activ se întreabă apoi de ce nu există respect în trafic. Păi din cauza ta, mare om. Din cauză că ai lăsat să se instaleze egalitatea între tine și cei lipsiți de educație, ai pierdut respectul acestora în toate situațiile, inclusiv pe șosea.


 Normal că nu este ușor să faci educație, dar cu multă muncă există o mică șansă. Există totuși oameni care muncesc din greu să facă cât de mult pot ei pentru comunitatea din care fac parte și nu ai cum să nu-i respecți. Doar cu oameni ca ei societatea poate evolua.
Cei de pe grupul de facebook Motocicleală organizează în Bar Fly o serie de discuții despre conduita preventivă unde mi-aș fi dorit tare mult să ajung.  Poate data viitoare voi putea să vă ofer mai multe detalii de la fața locului.
 Până atunci nu pot decât să sper că oameni ca Mircea Chu, inițiatorul grupului Motocicleală, vor reuși să facă suficient de multe schimbări în educația oamenilor încât să conducem pe ultimul drum doar motocicliști răpuși de bătrânețe.