Manelele și filarmonica - Fiecare la locul lui

    Greața provocată de titlul unui articol m-a făcut să nu citesc conținutul. Mesajul din titlu încerca să ne transmită că suntem ipocriți, că de fapt ascultăm manele în secret dar nu lăsăm săracii cântăreți de manele să cânte la filarmonică. Nu vreți să mergem la filarmonică și să aruncăm cu bani pe acei lăutari?
Și cică suntem și rasiști că nu îi lăsăm să cânte unde vrea mușchii lor, dacă îmi permiteți să mă exprim manelistic.

    Recunosc că pe la 8-9 ani ascultam manele. De fapt era un fel de muzică lăutărească. Oricum tot un fel de rahat cultural.
    Apoi am evoluat, am crescut și nu am mai dat play niciodată la o melodie cântată de parizer, fantastic sau alte mezeluri pe care aruncă nuntașii bani.
    Am crescut în cartierul Rahova înconjurat de țigani, am prieteni țigani, nu a fost niciodată o problemă rasială în privința manelelor.
    Pur și simplu a fost doar o problemă culturală. Când am crescut și am putut să fac diferența între mai multe genuri muzicale, am constatat că manelele promovează incultura nu doar prin mesajele din texte dar mai ales prin exprimare incorectă și greșeli gramaticale grave.
    Apoi, datorită cursurilor de muzică făcute în copilărie nu am putut să nu constat că majoritatea maneliștilor cântă fals. Inclusiv instrumentiștii cântă fals. Din discuțiile avute cu unii dintre acești instrumentiști am aflat că de fapt le este foarte comod să cânte manele tocmai fiindcă nu îi critică nimeni și câștigă bani buni fără să fie nevoiți să respecte partituri complicate și un dirijor sever.
    În aceste condiții cum poți avea pretenția să cânți la filarmonică când în acele cântece nici muzica și nici limba română nu sunt corecte?
    Promovăm destulă incultură prin presă și mai ales la TV. Hai să păstrăm câteva zone unde doar cei cu adevărat culți au dreptul să intre. De exemplu eu nu am pretenția nici măcar să intru în filarmonică la un spectacol. Știu cine sunt și îmi știu locul. Iar locul meu este maxim la un concert rock sau într-o sală de teatru ușor, ceva Caragiale maxim, la piese mai grele mă pierd în abstract. Cam ăsta îmi este nivelul cultural.
    Unii se pare că se cred altceva decât sunt și trebuie puși la locul lor într-un mod brutal că poate se trezesc la realitate și realizează că banii nu pot cumpăra chiar totul. Iar asta nu are legătură cu rasismul e doar o lecție de cultură, maniere și bun simț.

Clubul moto - interior și exterior

 Vine, vine primăvara, se așterne... de fapt se întâmplă multe lucruri în această perioadă a anului printre care și deschiderea sezonului moto. În realitate, pentru unii motocicliști sezonul nici nu s-a încheiat, doar a fost întrerupt pentru perioade scurte. Cel puțin iarna uscată și călduroasă din acest an a permis circulația motocicletelor fără probleme.
 Dar să spunem că începe să se întețească apariția motocicletelor în trafic și odată cu acest fenomen observăm apariția mai multor cluburi de motocicliști și a acțiunilor inițiate de acestea.
 Nu spun că este un lucru rău să apară cât mai multe cluburi de motocicliști și nici că acțiunile lor pline de avânt muncitoresc nu sunt benefice pentru evoluția motociclismului din țara noastră. Dar  lucrurile trebuie făcute cu cap. Evoluția de dragul evoluției nu poate să mențină un ritm ascendent și întotdeauna ajunge în colaps.
 Mai exact, cam toate cluburile care au avut o dezvoltare fulgerătoare la început, au ajuns să se destrame în cluburi mai mici sau au dispărut în urma unor mari scandaluri.
 
 O mare problemă pe care nu o percep noile cluburi este orgoliul și aroganța conducătorilor care suferă de șefie. 
 În regulamentul internațional al cluburilor de motociclism este specificat destul de clar că cei care vor să facă parte dintr-un club moto ar trebui să caute un club moto din zona lor și să discute cu membrii acestui club despre valorile lor și scopul acelui club. Apoi motociclistul aspirant să se dedice scopului de a trece probele de prietenie și încredere. 
 Dacă acel club nu corespunde scopurilor și așteptărilor aspirantul poate pleca de la acel club la un alt club din zonă și să încerce și acolo să se integreze și să verifice dacă acel club corespunde cerințelor. 
 În final dacă nici unul din cluburile din zonă nu corespunde scopului propus motociclistul își poate înființa un club nou. În ecuație ar trebui să existe și un club dominant dar în țara noastră acest lucru nu este încă stabilit destul de clar.
 Faptul că cel care urmează să înființeze un club moto a luat contact cu cluburile din zonă, se cunoaște cu ele și le-a explicat care este scopul noului club va ajuta la buna vecinătate și la colaborarea pe anumite acțiuni comune. Perioada petrecută pe lângă cluburile mai vechi îl va ajuta pe cel care înființează un club nou să ia decizii mult mai bune în viitor.
 Un lucru important de reținut este că, deși majoritatea cluburilor moto par inabordabile și mulți dintre membri acestor cluburi par aroganți, în realitate dacă îi tratezi imparțial și depui un efort de a nu judeca comportamentul membrilor, vei observa că sunt foarte prietenoși și bucuroși să cunoască oameni noi. 

 La noi în țară lucrurile se întâmplă total pe dos. Se trezește într-o dimineață un deștept cu gândul să facă un club moto fără să aibă idee despre lumea moto. Nu are nici un scop, nu are o direcție dar el vrea să fie șef de trib, pardon de club. 
 Mai adună câțiva cunoscuți cu care a băut el o bere într-un bar și gata clubul.
 Apoi își face curaj să se afișeze și în fața celorlalte cluburi, face o acțiune dezlânată ca să arate ce poate și gata are club respectabil iar el e Președinte de club cu p mare.
 Clubul începe să adune membri care nu au nici o legătură unii cu alții, fiecare are alte idei despre club, președintele arogant îi enervează pe mulți dintre ei și încep certurile. Președintele pretinde respect fiindcă el a înființat clubul dar nu înțelege că nu este o firmă pe persoană fizică și că un club moto nu îți mai aparține din momentul în care a fost înființat. Uneori președintele pleacă din club, alteori clubul se rupe în multe cluburi mai mici în funcție de alte orgolii și dorințe de șefie și afirmare.

 Mulți motocicliști care se adună să înființeze un club moto se inspiră din filme. Ficțiunea ne arată motocicliști care se plimbă cu motocicletele și beau bere. Nu se pune accent pe partea financiară și nici pe relațiile interumane care derivă din adunarea unui grup de oameni pestriț, cu personalități puternice.
 Ulterior constată că viața bate filmul și se lovesc de dificultăți în a coexista împreună din motive pe care nu le puteau imagina la început.
 
 De unde am răsărit eu așa deștept încât să dau sfaturi altora despre cluburile moto? Să spunem că îmi permit să fiu puțin arogant fiindcă sunt unul dintre idioții care a fondat un club moto acum douăzeci de ani și care nu știa nimic despre asta.
 Cluburile mai vechi din acea vreme ne-au tolerat și m-au avertizat că nu înțeleg nimic din ce se întâmplă în jurul meu. Mi-au repetat atât de des faptul că nu înțeleg încât mă săturasem să aud asta. Sunt un om inteligent și nu puteam accepta că ar putea exista ceva atât de complicat încât să nu înțeleg eu, marele zeu al unui grup de oameni care mă urmau oriunde și oricând.
 Nu mi-a luat decât cam 10 ani să aflu cum ar fi trebuit să procedez înainte să mă apuc să fac cluburi moto. Restul lucrurilor le-am înțeles și mai greu. Am înțeles că gestionarea unui grup de nebuni îmi depășește inteligența și alteori inteligența și logica nu te ajută să gestionezi un grup de oameni. Era nevoie de ceva mai mult decât puteam eu să ofer. Dar mi-am făcut datoria cât de bine am putut apoi am lăsat pe altul mai bun ca mine.
 Nu mai contează acum prea mult încercarea de a scuza greșelile dar în apărarea mea pot spune că acum 20 de ani era mult mai greu. Nu aveam în țară telefonie nici măcar prin fir ca să putem ține legătura între membri sau cu alte cluburi de la care să putem învăța iar internetul era prin telefonul fix și costa foarte mult.
 Scuza mea ar putea fi lipsa informațiilor sau accesul foarte greu la acele informații. Dar recunosc că nici măcar nu mi-a trecut prin cap să încerc să caut acele informații. 
 
 Dacă eu pot măcar să vin cu o scuză subțire cei care înființează astăzi cluburi noi făcute pe genunchi nu prea au scuze.
 Primul lucru pe care ar trebui să îl înțeleagă cei care se hotărăsc să înființeze un club moto este că vor fi răspunzători pentru destinul unor oameni. 
 Un club moto nu este o excursie de grup care după câteva zile se termină și merge fiecare la casa lui.
 Pentru mulți clubul devine familie și scop în viață. Conducătorul clubului trebuie să se dedice acelor oameni permanent și asta ocupă mult timp din viață, fiind și foarte obositor. Nu poți fi șeful unui club de motocicliști doar când ai chef. Oameni se bazează pe tine să fii prezent din toate punctele de vedere.
 De asemenea membri clubului trebuie să înțeleagă presiunea pusă pe spatele unui om și mai ales sacrificiul pe care îl face acel om. Din păcate puțini înțeleg asta iar cel mai bine ar trebui să înțeleagă cei care abandonează clubul din cauză că le era greu.

 Viața într-un club de motocicliști este foarte grea. În afară de  timpul sacrificat pentru a fi alături de club intervine și presiunea psihică în relațiile cu ceilalți membri. Inevitabil apar certuri, frustrări, oboseală și nervi. Faptul că trebuie să te adaptezi la o viață de grup duce la uzură și nesiguranță. Este greu să fii criticat de prietenii tăi, la fel de greu este să votezi pentru penalizarea prietenului tău chiar dacă știi că este corect ce faci. Și mai greu este să îți excluzi prietenul din club fiindcă nu a reușit să se adapteze sau nu a respectat regulile cu care a fost de acord când a intrat în club. Sunt multe lucruri despre care nu se vorbește și care nu sunt luate în calcul la înființarea unui club sau atunci când intră un membru nou în club. Ar fi dificil să îi spui unui nou membru că te bucuri că a intrat în club dar că dacă nu e cuminte va fi dat afară.
 Secretul celor care rezistă într-un club nu este puterea fizică sau psihică. Tot ce ai nevoie este răbdare. 
 Dacă ai așteptări prea mari dezamăgirea te va frustra. Dacă aștepți cu răbdare vei descoperi realizări neprevăzute care te vor umple de bucurie. 
 Un club moto te învață să fii flexibil, să te bazezi pe ceilalți și să te bucuri pentru fericirea celorlalți. 
 Un club moto nu oferă distracție și petreceri nesfârșite așa cum vedem în filme. Dar cu siguranță nu ai cum să te plictisești. 

 O altă problemă despre care nu discută nimeni în lumea cluburilor moto este partea financiară.
 Unele cluburi au cotizații lunare destul de mari. Altele au cotizații mai mici dar uneori este necesar să se strângă bani pentru diverse acțiuni. Dar un club moto implică și anumite sacrificii financiare pe lângă timpul sacrificat și munca fizică prestată.
 Dacă aduni toate aceste aspecte și adaugi faptul că este posibil să faci acest lucru toată viața e posibil să te gândești de două ori înainte să îți asumi responsabilitatea când înființezi un nou club moto sau când vrei să intri într-un club moto. 

 Și așa cum îmi spuneau înaintașii mei, nu înțelegi nimic chiar și după ce ai citit acest text. 
 Știu că ți se pare că înțelegi totul dar în realitate lucrurile sunt atât de complicate încât nici după câțiva ani petrecuți într-un club moto nu înțelegi nici jumătate din lumea moto.
 Încă nu am vorbit despre interacțiunea dintre cluburi, prietenii, alianțe, supărări, altercații și împăcări.
 Mulți intră în cluburi veseli și încrezători și apoi aud de certuri și bătăi între cluburi. Așa că ies din club la fel de repede cum au intrat.