joi, 12 decembrie 2019

Înșelătoria McDonalds, profituri uriașe

 Am pățit de foarte multe ori să fiu înșelat de către lanțul de fast food McDonalds în mai multe locații și sunt sigur că nu sunt singurul care a pățit asta.
 Din trei comenzi care depășesc un meniu primesc o comandă incompletă din care lipsește un produs sau două.
 Dacă facem un calcul simplu, la un produs de 10 lei și un număr de trei persoane înșelate pe săptămână McDonalds câștigă 120 de lei pe lună și 14400 de lei în 10 ani.  Adică 65000 de euro de la un singur magazin. Dar sunt sigur că numărul clienților înșelați este mult mai mare.
 Astăzi am mers înapoi la restaurant și am recuperat produsul pierzând timp și consumând benzină. Dar dacă plecam din oraș în nici un caz nu mai reveneam să îmi recuperez paguba. Cine se întoarce de pe autostradă pentru un produs de 10-15 lei? Asta e. Înghiți în sec și mergi mai departe flămând.
 Am crezut că angajații de la restaurantul din Dristor sunt bătuți în cap sau au personal insuficient. Dar cei din restaurantul din ParkLake ce scuză au?
 Astăzi după ce am recuperat produsul lipsă, acasă am găsit în pungă o porție de cartofi. Adică am fost mituit cu o porție de cartofi. După ce că am fost înșelat, managerul restaurantului a gândit că ar fi bine să mă și umilească cu o porție de cartofi. În final am descoperit că îmi lipsea și unul dintre sosuri.
 Desigur că am primit și niște scuze și explicația că angajații sunt noi.
 Păi oare nu sunt mereu noi angajații marelui lanț de restaurante deoarece salariile sunt de mizerie?
 Sunt sigur că au redus personalul atunci când au implementat acele ecrane pentru efectuarea comenzilor. Și este normal să încerce să reducă din costuri prin implementarea de noi tehnologii, dar măcar angajații rămași să fie remunerați corect, pentru fidelizarea acestora. Reducerea cheltuielilor nu trebuie făcută prin scăderea calității personalului. Sigur că profesioniștii costă ceva în plus, dar merită pentru a preîntâmpina asemenea neplăceri.
 În situația actuală chiar dacă angajatul care a greșit este concediat, acesta nu va simți o mare pierdere. Va găsi un alt loc de muncă pe același salariu mizerabil și tot un incompetent va rămâne.
 În oricare țară cu un sistem de justiție corect clienții ar fi primit despăgubiri substanțiale dacă întâmpinau acest gen de probleme. La noi în țară sistemul de justiție este foarte complicat și greoi pentru a merita efortul de a apela la oficialități. În schimb dacă un cetățean ar pleca din restaurant cu un produs fără să îl plătească ar fi luat de către poliție, amprentat și ar primi o amendă. Asta este o justiție echitabilă?
 Mai există varianta de a merge la OPC. Dar amenda primită de către magazin se acoperă din înșelarea altor clienți. Oricum clientul nu simte că a fost făcută dreptate prin acea amendă. În fond statul a câștigat niște bani pe timpul și banii cetățeanului. Ce a câștigat cetățeanul? Acesta simte doar că s-a răzbunat, iar acest lucru nu îl încurajează să apeleze la ajutorul statului. Eu ca cetățean al acestei țări nu simt că sistemul de justiție mă ajută. Simt că statul oferă protecție oricui numai mie nu. Așa că încerc să îmi fac singur dreptate prin puțină reclamă negativă. Fiindcă dacă datorită celor scrise de mine McDonalds pierde măcar 0,001% din vânzări, poate aceasta înseamnă suma pe care o câștigă prin înșelarea clienților
 Cu siguranță data viitoare voi cere produsele în magazin și mi le bag singur în pungă.

miercuri, 13 noiembrie 2019

Un altfel de trafic pentru motocicliști

Cu mult timp în urmă, când am început să merg pe motocicletă, lucrurile nu erau prea roz în trafic pentru motocicliști
Practic motocicliștii nu existau pentru restul participanților la trafic. Nici măcar pietonii nu băgau în seamă motocicletele.
 Au fost niște ani negri. Motocicliști uciși de către șoferi, pietoni uciși de către motocicliști și multe drame în familiile tuturor.
 Am făcut campanii antiaccidente, mitinguri de conștientizare a prezenței motocicliștilor în trafic, discuții cu motocicliștii pentru reducerea pericolului la care se expuneau și s-au făcut presiuni pentru introducerea probei de traseu în cadrul examenului pentru categoria A . Ne certam cu șoferii în trafic și încercam să ne câștigăm dreptul de a împărți șoselele cu ceilalți.
 Au fost ani de luptă și parcă nu exista nici o speranță.
 Apoi încet, încet lucrurile parcă nu mai erau așa de grele. Parcă începuserăm să existăm. Chiar așa a și fost intitulată una dintre cele mai complete campanii dedicate conștientizării existenței motocicliștilor în trafic.
 Astăzi privesc cu uimire la șoferii care îmi fac loc să trec cu motocicleta printre șirurile de mașini staționate la semafor. Știu că nu e tocmai legal să merg printre mașini, dar parcă îmi este jenă de șoferul care a făcut efortul să mă lase să trec. Evident că îi sunt recunoscător și încerc să îmi arăt recunoștința cum pot, mai ales în zilele în care arșița mă topește peste rezervorul încins al motocicletei sau când ploaia mi se strecoară perfidă pe la ceafă. Uneori le mulțumesc dând din cap precum cățeii de jucărie din lunetele vechilor Dacii.

Mă gândesc pe măsură ce mă apropii de semafor că mulți dintre cei care îmi fac loc sunt doar oameni buni. Probabil puțini știu că prezența mea în trafic reprezintă de fapt o mașină mai puțin în coloana în care ei așteaptă să treacă de semafor sau că reprezint un loc de parcare în plus acolo unde ei vor ajunge la finalul calvarului din trafic. Majoritatea sunt doar oameni buni care nu se gândesc cu egoism că eu voi trece de semafor înaintea lor. Oare unde au dispărut toți acei oameni care în trecut ne spuneau răstit să stăm la rând ca toți ceilalți?
 Când ies de pe străzi laterale sunt surprins că sunt lăsat să ies fiindcă eu nu reprezint încă o mașină din coloana nesfârșită. Eu doar mă voi topi încet către semafor ca și când nu am fost acolo.
 Deși sezonul este dincolo de final încă sunt surprins plăcut de gesturile șoferilor față de motocicliști.

 Un alt aspect îmbucurător este numărul mare de oameni care renunță la confortul din autoturism pentru avantajul de a ajunge mai rapid la destinație. Mulți aleg scuterele sau motocicletele pentru a se deplasa în jungla urbană.
 Pe vremuri noi speram ca atitudinea șoferilor față de motocicliști să se îmbunătățească abia atunci când în fiecare familie va exista câte un motociclist. Se pare că lucrurile spre bine merg mult mai repede. Suntem departe de a afirma că în fiecare familie există un motociclist și totuși colaborarea dintre șoferi și motocicliști este peste așteptările noastre de acum 10 ani.

Probabil proaspeții motocicliști de azi iau gesturile șoferilor ca pe o normalitate, poate unii dintre ei chiar consideră că li se cuvine să fie lăsați să treacă în față la semafor și mai turează motoarele pentru a forța trecerea.
 Motocicliștii mai vechi în trafic știu că aceste gesturi făcute de șoferi reprezintă un privilegiu, nu un drept și așteaptă cuminți să fie văzuți. E chiar mai sigur uneori.
 Așa că trebuie să le fim recunoscători șoferilor care fac efortul de a ne lăsa să trecem și mai ales să le mulțumim că folosesc oglinzile pentru a ne observa chiar și când sunt opriți la semafor. Acest lucru ne demonstrează că majoritatea șoferilor folosesc acele oglinzi și când se deplasează astfel rezultă un trafic mai sigur pentru motocicliști.

 Poate și traficul mai sigur determină mulți șoferi să facă pasul către două roți. În trecut mulți șoferi îmi spuneau că ar vrea și ei să meargă pe  motocicletă, dar le este frică de trafic.  Acum cu mulți dintre ei mă salut în trafic și sunt foarte fericiți că și-au împlinit visul.

 Evident că mai există multe accidente și mulți șoferi care confundă șoseaua cu circuitul de viteză, de asemenea sunt mulți motocicliști care fac gesturi necugetate în trafic sau ne trezesc noaptea cu zgomotul eșapamentelor.
 Dar nu trebuie să îi judecăm nici pe unii nici pe ceilalți după câteva exemplare umane nereușite.
 Important este că majoritatea șoferilor și a motocicliștilor sunt oameni buni, chiar dacă uneori sunt mult mai vizibili cei care nu ne reprezintă.

miercuri, 23 octombrie 2019

De ce sunt europenii lideri în evoluția motocicletelor?

 Pe un grup al unui forum care nu merită prea multă atenție era o discuție despre avansul tehnologic al motocicletelor BMW comparativ cu motocicletele mărcilor nipone. Eu aș spune că aceste diferențe apar la toate mărcile europene în comparație cu mărcile japoneze. Marketingul este un concept dificil și deseori ignorat în discuțiile comparative.

 Multe modele de motociclete apar doar pentru renumele mărcilor cu scopul clar de a spori vânzările.   Dar nu neapărat prin vânzarea acelor modele. Diferența între japoneze și bavareze este segmentul de piață căruia i se adresează.
 Pe scurt, bavarezii de la BMW au segmentul auto care ridică marca și au un public țintă care schimbă vehiculul la 2-3 ani. Restul mărcilor moto europene nu au o marcă auto în spate și totuși au utilizatori loiali tot prin infuzia de noi tehnologii.
 Niponii în schimb scot un H2R la fiecare 20 de ani cu care rup gura târgului și apoi vând în toată  Asia miliarde de motoare până în 400 de cc. Și Asia e o piață imensă unde predomină 125 și 250 cc.
 Piața europeană este doar picătura de culoare care schimbă nuanța. Europa este platformă pentru reclamă, fiind o piață mică, dar foarte vocală comparativ cu piața americană mare, foarte inertă și puțin pretențioasă.

 Deci de ce ar face niponii niște investiții în sisteme de ultimă generație când piețele lor principale, de două ori mai mari ca piața mofturoasă europeană, nu cer acele schimbări? La ce îi folosește indianului care merge cu mango la piață, ABS pe Honda de 125? Sau parbriz reglabil?
 Niponii fac motociclete performante ca să arate că pot. Nu din vânzarea de 1000RR-uri trăiesc ei. Trebuie doar să fie printre primii pe circuitele sportive. Nu neapărat primii, dar pe podium. Arabul și indianul trebuie să simtă că au sub ei o marcă fruntașă, dar care sa îi ducă fără costuri prea mari de acasă până la piață. Piața asiatică este mare consumatoare de sporturi televizate.

 În schimb europenii trebuie să rămână în continuare lideri în sistemele care i-au consacrat. Să fie lideri în evoluția mondială.
 Asta nu înseamnă că mărcile europene descoperă apa caldă și apoi sunt copiate de către mărcile nipone. Diferența este în preț. Având o gamă foarte largă de produse și adresându-se unor piețe diferite ca putere financiară, mărcile nipone trebuie să facă în așa fel încât la implementarea noilor tehnologii să nu crească semnificativ prețul produselor. Indianul a cărui viață depinde de motocicleta lui de 125 cc nu va putea foarte curând să își permită noul model pe injecție, chiar dacă acest model scade costul de exploatare prin consumul mai mic de carburant.
 În comparație, europenii nu au putut penetra cu succes piața asiatică, deși au încercat. Cam câte drumuri la piață putea face indianul cu un KTM de 125cc? Este adevărat că ar fi ajuns la piață de două ori mai repede fără a folosi poteca din pădure. O lua drept către piață, peste munți.

 Apoi rețeaua de piese de schimb ar fi pus în dificultate afacerea cu mango a indianului. Mai ușor găsești piese de schimb pentru KTM în Australia sau SUA decât în Europa unde se fabrică KTM. În India probabil este mult mai dificil.
 De remarcat că rețeaua de service BMW se întinde chiar și în India sau Africa, deși producătorul german nu se adresează direct acelor piețe. Dar probabil acest aspect are legătură cu segmentul auto.   
 În plus niponii trebuie să aloce un timp mai îndelungat cercetării noilor sisteme pentru a fi siguri de fiabilitatea acestora. Noile modele trebuie să fie la fel de fiabile, altfel familia indianului moare de foame, iar indianul se va îndrepta către o marcă mai conservatoare sau care a amânat introducerea noilor sisteme. Indianul își va pierde încrederea în sisteme electronice avansate dacă acestea nu se ridică la nivelul celor vechi, iar piața va cere în continuare modele cu sisteme vechi.
 De asemenea, în zonele unde informația pătrunde mai greu, mecanicilor le va fi dificil să țină pasul cu noile tehnologii, iar consumatorul va avea de suferit și va rămâne tributar tehnologiilor mai vechi. Din povestea indianului putem elucida și misterul obsesiei pentru fiabilitate a mărcilor nipone care, evident, se extinde și asupra modelelor de pe alte piețe de desfacere. 

 Marketingul este doar un punct de vedere în compararea mărcilor. Sunt sigur că putem întâlni și alte păreri dacă discutăm pe grupuri de discuții ceva mai evoluate, care știu să-și țină oamenii aproape.

miercuri, 16 octombrie 2019

Dilemele motociclistului începător

Costume de muncitor cumpărate de la CT pentru a ajunge la Buc.
Mulți motocicliști începători se confruntă cu diferite dileme.
Ce motocicletă să-și cumpere? Care cască e mai bună? Ce echipament să cumpere? Și așa mai departe.
 Evident că prețurile la echipamente îi descurajează și îi îngroapă și mai mult în nesiguranța alegerii.
 Apoi citesc tot ce se poate despre întrebările cu care se confruntă și întâlnesc multe sfaturi ce îi îndrumă către echipamente cu prețuri ce le depășesc cu mult bugetele.
 Astfel ajung să se descurajeze și amână cumpărarea echipamentelor până când vor strânge bani pentru echipamentele scumpe despre care au citit pe bloguri la fel de obscure ca al meu.
 Problema este că în timp ce strâng acele grămezi de bani destinate echipamentelor de top, merg cu motocicletele fără a purta echipament și se expun riscurilor.

 Ca orice începător am trecut și eu prin faza de a visa la echipamente care să se asorteze cu motocicleta și să țină de cald primăvara, iar vara să mă răcorească prin magie.
 Cu timpul am devenit mai interesat de confort decât de culoarea sau aspectul hainelor.

 Dar să începem cu alegerea motocicletei fiindcă o să terminăm repede.
 În primul rând fiecare își poate cumpăra ce model își dorește indiferent de capacitate. Nici o motocicletă nu merge singură. Dacă pilotul nu are cap își poate rupe gâtul și pe scutere de 125 cc, la fel ca pe 1000 RR.
 Înălțimea motocicletei contează la fel de puțin ca poziția la ghidon. Absolut toate motocicletele se pot modifica atât ca înălțime, cât și ca poziție. Evident că au niște limite, dar dacă se ține cont de greutatea motocicletei la alegere, restul sunt probleme minore. Adică dacă o fată de 150 de cm și 45 de kg își dorește un motor de 300 de kg, degeaba îl coboară cât de jos se poate că tot se va descurca greu cu el.
 Ghidonul poate fi adus mai aproape de pilot din cauză de mâini scurte sau se poate înălța, iar în caz de mâini lungi se poate depărta de ghidonul.
 De asemenea, șaua se poate înmuia, înălța sau se poate lăsa mai jos. Evident că se poate lungi sau scurta.
 Amortizoarele pot fi și ele modificate, Pot fi scurtate sau înălțate, înmuiate sau întărite în funcție de natura drumului pe care sunt folosite cel mai des. Adică nu trebuie să ne speriem dacă o motocicletă sport are suspensia mai rigidă sau un enduro are suspensia prea moale. Evident trebuie luat în calcul și stilul de mers. Dacă înmuiem suspensia la o motocicletă sport, trebuie să fim conștienți că pierdem din stabilitate la viteze foarte mari.   
 Dar trebuie reținut că orice motocicletă se poate modifica în funcție de necesitățile pilotului. Dacă nu există modificări la structura cadrului, modificările de mai sus sunt perfect legale.
 Așa că vă puteți cumpăra ce vă place.

 Echipamentul este la fel de ușor de ales dacă nu există pretenții prea mari la calitate sau aspect.
 Ce trebuie să înțeleagă orice începător este că atât motocicleta, cât și echipamentul nu sunt alegeri pe toată viața. Vor fi schimbate destul de des.
 Ca începător este destul de sigur că nu vei alege din prima motocicleta potrivită, iar echipamentul ori nu va fi ca în reclame și se va dovedi incomod sau ineficient, ori se va degrada destul de rapid ca orice lucru folosit în condiții extreme.
 Sunt sigur că vor fi persoane care vor da exemple de echipamente care au ținut 10 ani și care le aduceau cafeaua la pat dimineața  și nu îi contrazic, dar în general nu toți oamenii sunt la fel de ordonați.

 Deci echipamentul trebuie să fie în primul rând comod și să aibă o brumă de protecții.
 Cel mai important este să aibă ceva protecții rezistente la abraziune. Pot fi și protecții de role sau cumpărate de la chinezi. Clar nu vor fi la fel de eficiente ca cele de la firme cu renume, dar sigur vor fi mai bune decât nimic.
 Până și feșele ortopedice sau din neopren sunt mai bune decât propria piele în caz de julituri.
 În primul rând protecțiile au rolul de a feri articulațiile de curentul de aer în timpul mersului pe motocicletă. Acest rol este îndeplinit de acele protecții la fiecare deplasare. De aceea sunt atât de importante.

 Dacă nu aveți bani de echipament puteți cumpăra separat protecțiile, cu care apoi mergeți la un croitor să vă coasă buzunare pentru ele pe orice pantalon doriți. De asemenea puteți aplica aceeași metodă și pe geacă.
 Este o modalitate foarte ieftină de a procura haine cu protecții.
 Cel mai ieftin este să vă duceți la un magazin sportiv să cumpărați o saltea din neopren cu densitate mare, să tăiați din ea după forma dorită pentru genunchi, șolduri, coate, umeri și spate și să le coaseți direct pe pantaloni și geacă. Pentru o protecție mai mare se pot coase mai multe straturi de neopren.  Cost total maxim 50 de lei.
 Ghetele de muncitor sunt la fel de bune ca ghetele dedicate motociclismului, dar puțin mai grele și mai incomode. Dar dacă ținem cont că prețurile sunt cam egale puteți opta pentru cele mai ieftine ghete de motor.  Garantat au prețul apropiat de o pereche de pantofi sport mai răsăriți.

 La cască este ceva mai complicat si singurul articol la care nu e recomandat să se facă economie, dar cea mai ieftină cască produsă de o firmă cu renume este clar mai bună decât o cască chinezească.
 Deci orice material care intervine între pielea ta și mediul înconjurător este mai bun decât nimic, dar casca trebuie să fie produsă de o firmă cu tradiție în motociclism.
 Eu recomand căștile integrale. În afara faptului că sunt mai ieftine, oferă cea mai bună protecție. Dacă ai o cască ce îți lasă fața liberă poți da cu moaca de ghidon și la viteză mică, dacă din neatenție nu ai văzut o groapă sau o bordură, iar motocicleta se oprește brusc.
 O cască cu ochelari de soare integrați și vizieră cu un sistem antiaburire va mări considerabil confortul în timpul deplasării.

 Astfel până acum avem ca echipament o geacă și un pantalon la care am adăugat protecții, în picioare ceva care să nu fie pantof sport sau sandale și o cască pe care să nu scrie în chineză pe toată eticheta.
 În cazul în care bate vântul punem un hanorac mai gros pe sub geacă sau două tricouri. Voi reveni la la acest aspect.

 Am văzut că mulți oameni recomandă costumele de ploaie magice dedicate motociclismului. Sunt sigur că sunt foarte ok până când ajungi să dai pe ele două salarii.
 Dar dacă ne gândim mai bine, motocicliștii nu sunt singurii care sunt obligați uneori să se deplaseze prin ploaie. Două categorii de oameni petrec aproape la fel de mult timp în ploaie ca motocicliștii. Respectiv muncitorii și pescarii.
 Așa că la orice magazin cu scule și unelte se găsesc atât ghete de lucru cu protecții, cât și pelerine de ploaie mai groase sau mai subțiri. De asemenea în magazinele pescărești se găsesc atât combinezoane de ploaie întregi, cât și costume în două piese. Poate uneori sunt puțin mai voluminoase aceste costume în comparație cu cele dedicate motociclismului, dar în multe cazuri costumele de pescar sau muncitor pot fi mai eficiente. Iar prețul este foarte accesibil.

 Un alt motiv pentru care nu este neapărat nevoie să se cheltuie o sumă enormă pentru echipament este că împotriva frigului pot fi folosite costumele de ploaie.  Aceste costume pot să oprească curentul rece la fel de eficient cum o fac costumele din piele.

 În cazul în care costumul de ploaie lipsește din bagaj, sacii de gunoi de peste 120 litri sunt la fel de eficienți. Cu trei saci de gunoi și o rolă de bandă de izolat se poate construi un costum de ploaie destul de bun. Dacă nu plouă și este doar frig, sacii de gunoi se bagă pe sub geacă sau pantaloni pentru a nu flutura din cauza curentului, dar și pentru un aspect mai plăcut.

 Ghetele ieftine în general nu sunt impermeabile, iar cele impermeabile, în caz de caniculă vor face piciorul să transpire foarte tare. Știu că în reclame ghetele impermeabile lasă piciorul să respire, dar în realitate au niște limite.
 Așa că ghetele trebuie să fie comode, să poți face câțiva pași fără a simți că faci balet și să fie aerisite. În caz de ploaie se rezolvă cu două pungi care se trag peste ghete și aceea rolă cu bandă de izolat.

 Impermeabilitatea mănușilor se rezolvă tot cu două pungi trase peste ghidon cât să acopere protecțiile, iar în lateralele pungilor se decupează o fantă prin care se introduc mâinile. O altă variantă sunt mănușile din latex băgate în mănușile de vară sau trase pe deasupra acestora.
 Cu costuri minime se pot depozita sub șaua motocicletei câțiva saci de gunoi, câteva pungi și o pereche, două de mănuși din latex.

 Cu puțină inventivitate motociclismul devine un hoby ceva mai accesibil și care îți poate oferi aventuri amuzante.
 Motociclismul oferă multe clipe frumoase, dar poate provoca și dureri fizice grave dacă nu învățăm să ne protejăm din toate punctele de vedere.
 Mulți dintre noi ne credem invincibili și ne gândim că o ploaie de câteva minute nu ne omoară. Dar uneori este chiar amuzant să ne protejăm improvizând diferite echipamente.

 Deci nu uitați, nu orice este scump va fi și eficient, iar lucrurile ieftine sunt mai bune decât nimic.

marți, 11 iunie 2019

Alegerile ne fac să fim diferiți

Întotdeauna am fost diferiți și probabil nu vom înceta să fim altfel.
Nu e neapărat un lucru rău să fii la fel cu restul lumii, ține de alegerea fiecăruia, doar că noi am ales altceva.
În concluzie, este firesc să ne petrecem timpul cu cei asemănători nouă și să facem lucrurile diferit.
Este știut faptul că motocicliștii se strâng să petreacă timpul împreună. Unii merg să bea bere, alții să colinde țara sau chiar mai departe prin lume.

 Noi suntem de părere că dacă tot ne pierdem timpul împreună, măcar să o facem cu un scop. Parcă au cam trecut vremurile când scopul principal era să bem multă bere pe la întruniri. Au fost bune la vremea lor aceste întruniri. Ne-au ajutat să ne cunoaștem și să legăm prietenii în vremurile în care majoritatea dintre noi nu aveau nici telefon. Dar în zilele noastre oamenii se pot cunoaște și pe rețelele de socializare, unde pot stabili plimbări pe unde cu gândul nu gândești.

 Cu o săptămână în urmă a avut loc acțiunea Bikers for Humanity de la Tulcea. S-au strâns motocicliștii undeva fizic pentru a stabili detaliile? Evident că nu. Toate detaliile au fost aflate de pe internet, iar la Tulcea oamenii au petrecut împreună un timp de calitate, au fost legate prietenii în timp ce se muncea pe rupte și, pe lângă distracție, au rămas și cu sentimentul plăcut că au putut fi de ajutor. Mie mi se pare o acțiune mult mai interesantă decât să ne adunăm ca să bem bere. Dar din fericire, suntem diferiți și mai ales suntem liberi să ne alegem drumul în viață după cum dorim. Fiecare este liber să aleagă în ce mod dorește să-și petreacă timpul, fără să fie judecat de ceilalți.

 Deci fără să ne întâlnim am reușit să aflăm despre o acțiune extrem de interesantă, într-o zonă pe unde rar calcă roată de motociclist în afara celor de prin părțile locului, care, de altfel, nu sunt prea mulți.

 Clubul Blue Knights MC România III împreună cu clubul Green Knights MC România I au inițiat o acțiune în orașul Roșiorii de Vede pentru a interacționa cu copii aflați în grija unei biserici al cărei preot este motociclist. Bisericuța Copiilor este un proiect al preotului motociclist Gabriel, care a fost foarte fericit să ofere copiilor un moment plăcut alături de motocicliști.
 Evident că motocicliștii nu au venit cu mâna goală, fiindcă nu poți merge în vizită la copii fără dulciuri și fructe iubite de către cei mici. În fond Crăciunul poate fi și în iunie. Altfel spus, atunci când copii sunt fericiți, poate fi o sărbătoare și nu trebuie să aștepți o anumită dată ca să faci asta.

Chiar dacă zona unde am călătorit nu este o atracție turistică, drumul a fost deosebit de interesant. Oamenii ieșiți pe la porți ne-au întâmpinat cu căldură și bucurie, iar noi le-am răspuns cu plăcere la salut. Măcar în acele momente am uitat de căldura năucitoare care ne-a însoțit tot drumul, dar și de calvarul prin care am trecut la ieșirea din București.

 Cu toată bunăvoința șoferilor care ne-au făcut loc să ne strecurăm printre coloane, nu am reușit să părăsim capitala în mai puțin de o oră. Am mai petrecut puțin timp și în dopul format la intrarea în Cornetu, apoi cu greu am reușit să ajungem la Alexandria, unde era stabilită adunarea participanților.
 După încheierea cumpărăturilor pentru copii am pornit prin satele uitate de timp din județul Teleorman. În apropiere de Roșiori ne-a întâmpinat părintele Gabriel călare pe motocicletă și ne-a condus la biserică unde copii ne așteptau cu cântece și poezii. M-am simțit cam ca Ceaușescu când mergea în vizită de lucru, doar că de această dată pe copii nu îi obliga nimeni să ne arate câte poezii și cântece știu.
 Au urmat apoi multe ședințe foto, copii fiind dornici să se fotografieze atât cu motocicletele, cât și cu unii dintre noi. Eu nu am avut această onoare, dar probabil nu eram la fel de interesant cum erau colegii noștri cu tatuaje și bărbi. De altfel și fetele cu părul viu colorat din grupul nostru au fost foarte solicitate la poze, iar eu nici la acest aspect nu mă încadram. Fiind așa, mai nesolicitat, am putut să observ aceste aspecte care mi-au umplut sufletul de bucurie pentru acei copii veseli.
 Am făcut cu toții față avalanșelor de întrebări despre motociclete, echipamente, tatuaje și plimbări și apoi ne-am pregătit pentru drumul de întoarcere unde aveam de îndurat aceeași căldură uscată, specifică zonei.

 Pot spune că am petrecut un sfârșit de săptămână foarte reușit din punctul meu de vedere și sunt sigur că și copiii din Roșiori au simțit la fel. Pentru ei a fost un divertisment mai interesant decăt sunt pentru noi concertele de la întruniri.
 Astfel într-o zi unii motocicliști au ales să meargă la Tulcea, în altă zi alți motocicliști au ales să viziteze niște copii simpatici la Roșiori.
 Alegerile ne fac diferiți, dar asta nu ne face să fim mai puțini uniți în scopul comun de a face ca lumea să fie un pic mai bună.











marți, 7 mai 2019

Claxoanele grăbiților nu ajută traficul

Așteptam să ies de pe o stradă îngustă. În fața mea o mașină ceda trecerea celor care aveau prioritate și, după câteva secunde, se aud claxoane din spate.
 Este o scenă des întâlnită în traficul din capitala noastră. Claxoanele alea parcă strigă cu un aer superior plin de dezgust: - Bagă-te bă, fraiere, bagă-te!
 Cam ca în bancul cu definiția milisecundei. Milisecunda este timpul scurs din momentul în care semaforul arată culoarea verde  și momentul când se aude primul claxon.
 Oare acei oameni care claxonează ca disperații dacă nu pătrunzi în intersecție cu japca se uită la televizor? Bai băieți, se spun bancuri cu voi, sunteți material de comedie pentru cei ce spun glume pe scenă. Voi chiar nu vă dați seama?
 Disperatul de astăzi depășește coloana, mă împinge în bordură ca să treacă el. Cum spuneam, strada era îngustă. Apoi face o pătrundere în intersecție prin băgarea botului. Este o manevră renumită, folosită mai ales de șoferii de camioane. Diferența dintre disperatul de astăzi și cei care folosesc manevra este că el avea Clio. Dar cum să înțeleagă el că prioritatea de gabarit nu se aplică și la Clio?
 Evident că pe prioritate venea un camion Iveco care are prioritate chiar și dacă nu are. Așa că Iveco vine tare, se bagă cu tupeul omului care știe pe ce se bazează și îl blochează pe disperatul cu Clio.
 Disperatul nu are unde să înainteze, camionul nu poate să treacă, iar cei din spatele camionului care voiau să vireze la dreapta nu o puteau face fiindcă aveau un Clio venit pe contrasens.
 Eu mă uit la disperat și el îmi face semn să mă bag să virez la dreapta, doar că eu aveam treabă înainte.
 După câteva milisecunde care însumau cam două minute, se aud alți disperați cu claxoane la adresa disperatului.
 Categoric dacă disperatul stătea în rândul lui mulți dintre noi ar fi fost departe, așa cum și țara asta ar fi fost departe dacă...
 În final camionul a trecut încet, intenționat încet și apoi am trecut și noi cu disperatul în frunte, evident.
 Întâmplarea îmi amintea de cozile la carne de pe vremea lui Ceaușescu. Cozi la care anumiți oameni de proastă calitate veneau și se băgau în față. Evident că ieșea scandal și măcelarul oprea vânzarea și uneori închidea măcelăria pentru a nu se alege cu geamurile sparte de la îmbulzeală. Se pare că acea practică nu va muri niciodată în țara asta.
 Băgatul în față se practică indiferent de situație. Pentru unii dintre noi nu contează că alții au fost acolo înaintea lor, se vor băga în față cu tupeul ferentaristului clasic.
 Probabil că nu vor înțelege niciodată că această practică ne ține în loc pe toți.
 Majoritatea celor care se bagă în față speră să înainteze mai repede. Șansa să și reușească este mică, dar ei încearcă așa cum încearcă și la jocurile de noroc. Probabil acesta este motivul pentru care țara noastră este plină de săli de jocuri de noroc. Oamenii încearcă să câștige o viață mai bună, dar să nu muncească pentru ea.
 Se pare că bunul simț a murit la cozile lui Ceaușescu, iar cei care îl regretă nu înțeleg esența lucrurilor pe care le-am pierdut în acea perioadă. Iar cel mai important lucru pierdut atunci este acel bun simț care să ne spună fiecăruia dintre noi unde ne este locul.
 Ceaușescu a luat profesorii și i-a băgat în fabrici, iar pe muncitori i-a făcut profesori la seral.
 Astfel a stricat balanța respectului. Mulți consideră că pot da lecții, deși nu au pregătirea necesară și îi consideră inferiori pe profesori fiindcă nu știu să dea la pilă. Probabil că aceste discrepanțe au rămas impregnate în ADN-ul românilor, altfel nu îmi explic cum se putea transmite peste generații chestia asta.
 Explicația în fond este simplă, dar nu o putem asimila. Lipsa bunului simț se transmite prin educația primită în familie. Mai precis prin absența ei. Așa ajungem să înțelegem legătura dintre claxoanele disperate de la semafor și cozile la carne pe vremea lui Ceaușescu.

duminică, 7 aprilie 2019

Black Helmets. Marș de conștientizare al motocicliștilor.



Deși am trecut la ora de vară, cineva a omis să anunțe și temperatura să se ridice cu câteva grade.
 Dar chiar dacă încă avem temperaturi scăzute, unii motocicliști mai temerari au început plimbările.



 Evident că odată cu apariția motocicliștilor pe șosele au apărut și primele accidente. Unele mai grave, altele mai puțin grave, din vina șoferilor sau din vina motocicliștilor. În fond nici nu contează cine este vinovat, mai important este să înțelegem de ce aveam nevoie de o manifestare care să ne anunțe că circulația rutieră trebuie tratată cu seriozitate indiferent de care parte a ghidonului sau a volanului ne situăm.



Marșul de conștientizare organizat de clubul Black Helmets a fost un succes prin faptul că nu au existat evenimente nedorite, chiar dacă numărul motocicliștilor participanți a fost foarte mare.
 Vom afla în curând dacă succesul acestei manifestări va fi vizibil și în statisticile poliției. Dar asta nu ține de modul de organizare al marșului, ține mai mult de ce înțelege fiecare om.

 Cum spuneam, au participat mulți motocicliști și scuteriști.
 Oameni de toate vârstele, de la motocicliști foarte tineri cu ale lor motociclete de 125 cc până la veteranii cu peste 30 de ani vechime în categoria A.
 O surpriză o reprezentau reprezentanții vârstei a treia, proaspăt motocicliști, în mare parte cu motociclete noi. Acest lucru este un semn de normalitate și, de asemenea, este benefic atât pentru lumea moto, cât și pentru piața acesteia. Faptul că oameni în floarea vârstei aleg motocicleta ca mijloc de deplasare va aduce multe beneficii fenomenului moto din țara noastră.
 În primul rând fiind oameni stabili financiar vor ridica vânzările de motociclete noi la un alt nivel.
 Fiind oameni copți la minte vor circula pe șosele cu atenție schimbând percepția celorlalți participanți la trafic în privința motocicliștilor.
 Vor fi un exemplu pentru tinerii motocicliști plini de hormoni și dorințe de afirmare.
 Acei oameni întâlniți sâmbătă, 6 aprilie 2019, mi-au redat speranța că țara noastră merge în direcția corectă.

 Deși numărul de motocicliști a fost foarte mare am observat o slabă participare a cluburilor moto.
 Și acest aspect este în schimbare. De unde în trecut dacă cluburile moto nu participau la un eveniment, acesta avea un număr redus de motocicliști, în prezent motocicliștii neafiliați  în cluburi au întrecut ca număr membrii cluburilor.
 Nu știu dacă acest aspect este bun sau rău, nu pot spune nici că am fost trist. Evoluăm și noi odată cu vremurile
 În schimb am observat din nou câteva cluburi noi ce păreau a avea un aer sofisticat. În fiecare an apar cluburi noi.  Voi rămâne sceptic legat de cât vor rezista înainte să dispară.

 Deși mie mi s-a părut un eveniment reușit, au existat și voci nemulțumite. Ba că deplasarea a fost prea lentă, ba că se schimba modul de deplasare când pe trei rânduri, când pe două.
 Trebuie să înțelegem că e deosebit de greu să organizezi deplasarea unui număr atât de mare de motocicliști printr-un oraș foarte aglomerat. Ținând seama de situație, trebuie să apreciem efortul clubului Black Helmets.




Mergem în grup, dar cu respectul cum stăm?

Am mai scris și în trecut despre faptul că nu îmi place să mă deplasez  în grupuri mari de motociclete. Și despre respect am mai scris, dar mai ales despre semnificația importantă a acestui cuvânt printre motocicliști.
Am furat subiectul de pe facebook, de unde îmi vin majoritatea ideilor. Aici doar voi încerca să dezvolt această idee.

 Majoritatea motocicliștilor doresc să meargă la plimbare în grupuri cât mai numeroase. Senzația de siguranță și de putere pe care o simte orice motociclist atunci când se află înconjurat de prieteni este înălțătoare.
 Dar deși când ești cu grupul te simți invincibil, în realitate situația este tocmai pe dos. Pericolul la care se expun cei ce compun grupul este destul de mare, din mai multe puncte de vedere.

 Niciodată grupul nu va fi compus din aceleași mărci și tipuri de motociclete, și chiar dacă este același tip, sigur nu vor avea aceleași caracteristici. Astfel puterile motoarelor vor fi diferite, dar mai ales puterea de frânare va fi diferită.
 Câți se gândesc în timpul deplasării că motocicleta din spate are sistemul de frânare mai slab și că la o frână mai violentă, dacă cel din spate nu reușește să evite, plimbarea tuturor se va termina mai devreme, iar unii vor schimba destinația către spital.

 Știm bine că multi au concepția că în grup trebuie să mergi la distanță cât mai mică pentru a evita pătrunderea intrușilor cu autoturisme în interiorul grupului. Consider că un autoturism în grup reprezintă un pericol mai mic decât mersul la mică distanță între motociclete.
 Când un autoturism pătrunde într-un grup de motociclete atenția motocicliștilor crește pe când mersul în grup adoarme simțurile păcălite de falsa siguranță resimțită de cei ce formează grupul.
 Acest lucru ne face să ne întrebăm dacă nu ar fi bine să ne gândim și la ceilalți participanți la trafic. Oare cât de greu le este să întâlnească pe o șosea cu o singură bandă pe sens un grup de 20-30 de motociclete. Vor fi obligați să meargă cu viteza acelui grup care, dacă are și 2-3 începători, se va deplasa foarte lent. Acest lucru duce ori la mărirea vitezei de către grup și la punerea în pericol a începătorilor, ori la încercări de depășire a coloanei de către automobiliști, ceea ce va pune în pericol atât șoferii, cât și motocicliștii începători.
 Dacă vrem să fim respectați nu trebuie să le dăm motive celorlalți participanți la trafic să ne urască.

 Mersul în grup este face ca viteza de deplasare să scadă. De obicei se merge în ritmul celui mai lent. Acesta poate fi un începător sau o motocicletă mai slabă. Un grup format din zece motociclete, care are în componență un motociclist mai lent va fi dificil de depășit pe un drum național cu o singură bandă pe sens.
 În general motociclistul mai lent va fi forțat să mențină un anumit ritm pe o anumită perioadă de timp. Acesta va obosi mai repede și, cu simțurile adormite de falsa siguranță pe care o oferă grupul, va fi mult mai expus riscurilor.

 În primul rând țara noastră nu are infrastructură pentru mersul în grup decât pe anumite zone unde sunt autostrăzi. Chiar și pe autostradă pericolul este prezent dacă în grup există motociclete prea lente sau începători ce vor fi forțați să meargă cu viteze ce depășesc experiența precară căpătată în școala.

 Sunt sigur că mulți vor considera că sunt subiectiv deoarece nu sunt un adept al mersului în grup. Totuși recomand mersul în grupuri cât mai mici, iar începătorii să evite aceste drumuri.
 În general un începător poate învăța mai multe la o plimbare însoțit de un singur motociclist avansat decât poate învăța mergând însoțit de un grup numeros.

Crucea Rosie Româna și Ariston Thermo România fac din România o țară cu apă caldă.

Auzim de multe ori cum că în țările cu apă caldă este mai bine. Ne întrebăm vreodată cum au ajuns țările dezvoltate să nu mai considere apa caldă un lux?
 Răspunsul este simplu. Oamenii din acele țări nu se gândesc doar la ei. Se gândesc și la oamenii de lângă ei.
 Cu cât ne vom gândi și ne vom implica mai mult în viața oamenilor defavorizați, cu atât le vor crește acestora șansele să se ridice la un nivel civilizat de trai. Un nivel care le va permite să obțină un loc de muncă decent sau să trimită la școală copii ale căror șanse vor crește extrem de mult.
 Ne gândim mereu că guvernanții nu se gândesc și la popor atunci când iau decizii, dar oare noi ne gândim să ajutăm societatea în care trăim?
 Un alt răspuns la întrebare a fost dat în 1961 de către președintele american JFK în discursul inaugural de la Casa Albă -''nu întreba ce poate face țara pentru tine, ci întreabă ce poți face tu pentru ea".

Crucea Roșie Călărași face exact ce ar trebui să facem toți dacă ne dorim o schimbare în țara noastră.
 Un exemplu de implicare vine din partea directorului filialei Crucea Roșie Călărași, Aura Giurcă, care în urma activității deosebite a primit distincția de cetățean de onoare al orașului. Cu ocazia acestui eveniment a transmis călărășenilor, prin intermediul redacției Realitatea din Călărași, un mesaj de mulțumire :
 ,, Pe de o parte, acest fapt mă bucură pentru că înseamnă că munca și eforturile mele nu au trecut neobservate. Pe de altă parte, acest titlu mă obligă să muncesc mai mult, să duc Crucea Roşie Călărași mai sus, să fac tot ce pot pentru a aduce cât mai multe zâmbete pe chipurile copiilor ! Mulțumesc celor care au avut încredere în mine și care m-au nominalizat !”
Ultima acțiune organizată de Crucea Rosie Româna în colaborare cu Ariston Thermo România este reprezentată de utilarea a 9 școli și centre de asistență cu dispozitive de furnizare a apei calde. Prin acestă acțiune se urmărește sporirea confortului în aceste instituții. Confort de care vor beneficia peste 1000 de persoane.

Benzina din rezervor, stabilizatorul de benzină și pornirea la început de sezon.

Stabilizatorul de benzină este ok. Chiar face ce zice.
Dar poate fi folosit în cazul în care te prinde iarna cu rezervorul plin. Dar ce faci dacă nu ai bani pentru stabilizatori de benzină? O scoți și o folosești la mașină sau la aprins grătarul. Spre final voi vorbi și despre pericolul rezervorului plin.
Dacă rezervorul este aproape gol, în primăvară se completează cu benzină proaspătă.

În cazul motoarelor pe injecție, după completare se balansează motocicleta să se amestece benzina veche cu cea proaspătă și cu eventuala apă ce rezultă din condens. Apoi se pornește motorul.

La motoarele pe carburație este puțin mai complicat, fiindcă în plus față de cele cu injecție trebuie golite camerele de nivel constant ale carburatoarelor.
Toate carburatoarele de generație nouă au dedesubt niște șuruburi pe unde se golesc carburatoarele.
Chiar dacă se pune stabilizator în benzină, acesta nu va ajunge și în carburatoare dacă nu se pornește motorul ulterior. Deci după tratamentul cu stabilizator porniți motorul 10-20 de minute pentru ca benzina din carburatoare să se consume și să fie înlocuită cu cea tratată.
Dacă nu se golesc carburatoarele este posibil ca unele motociclete să pornească mai greu la începutul sezonului moto. Benzina din carburatoare se degradează și nu se mai aprinde. Se adună în camera de ardere și udă bujiile.
Nu este o regulă, dar se poate întâmpla.
Dacă pățiți așa ceva, nu intrați în panică. Scoateți bujiile și stergeți-le cu o cârpă curată. Nu frecați bujiile cu peria de sârmă fiindcă se vor strica. Acționați butonul de pornire de câteva ori cu bujiile scoase. Astfel prin învârtirea motorului se va elimina benzina acumulată în camera de ardere.
Apoi goliți carburatoarele. Nu uitați după golire să închideți șuruburile de golire.
 Unele motociclete au pe robinetul de benzină poziția PRI. Această poziție este pentru umplerea carburatoarelor. Dacă nu aveți poziția PRI pe robinet este posibil să aveți robinet acționat pe vacuum. În acest caz cautați un furtun subțire care duce la robinet și faceți sucțiune cu gura sau cu o seringă timp de 2-3 minute. Dacă nu găsiți furtunul de vacuum, acționați scurt butonul de pornire până când motorul va porni. Nu acționați lung butonul de pornire fiindcă puteți avaria electromotorul sau instalația electrică prin încălzirea excesivă a acesteia.
 La motocicletele cu robinet simplu, în timpul golirii carburatoarelor se trece robinetul în poziția off. După golire se trece pe on și se așteaptă câteva minute până ce se umplu carburatoarele.

 Înainte de a porni motocicleta verificați nivelul uleiului și mirosul acestuia. Dacă nivelul este peste maxim și uleiul miroase a benzină, sub nici o formă nu încercați să porniți motocicleta.
 Datorită poziției rezervorului de benzină, care este situat deasupra motorului, se poate scurge benzina în motor prin carburatoare direct în camera de ardere și de acolo în baia de ulei. Dacă unul dintre cilindri se umple cu benzină, iar un altul apucă să detoneze, se va sparge pistonul din cilindrul inundat, se va îndoi biela și vor fi mari daune în acel motor.
 Dacă simțiți miros de benzină în ulei, mergeți la mecanic sau scoateți uleiul contaminat cu benzină, scoateți bujiile și învârtiți motorul cu mâna. Adică îl băgați în viteză, suspendați roata spate și o mișcați încet. Sau cu bujiile scoase, împingeți motocicleta câțiva metri băgată în treapta a doua. Pistoanele vor arunca benzina prin orificiul bujiilor.
 Lăsați motorul la soare câteva ore pentru a se evapora benzina din cilindri și pentru a se scurge tot uleiul contaminat. Este recomandat ca apoi să se spele motorul cu un ulei ieftin. Poate fi orice ulei auto, pentru diesel, nu contează. Adică se bagă un ulei ieftin, se pornește motorul 5-10 minute, apoi se scoate uleiul ieftin și se înlocuiește cu ulei bun.

 Benzina se poate scurge în motor cu precădere la motoarele cu carburație, dar se poate întâlni mai rar acest lucru și la motoarele cu injecție. Așa că procedura de verificare a uleiului se face la toate motocicletele.