miercuri, 1 august 2018

De ce îl susținem pe polițistul Ovidiu Munteanu

 În ultimul timp țara noastră se confundă cu un val de antipatie la adresa poliției pentru faptul că au ridicat numerele de înmatriculare din Suedia care aveau un mesaj anti-PSD.
 Nici eu nu sunt un admirator al partidului ce se află în coaliția de guvernare, dar nici un fan al mesajelor porcoase nu sunt.
 Cum ar fi ca toată lumea să poarte tricouri cu acel mesaj? În primul rând ar fi o jignire adusă nivelului de civilizație pe care pretindem că îl avem.Dă-i și explică-le și copiilor cum se exprimă adulții în mod oficial.

 Probabil că acei polițiști care au ridicat plăcuțele de înmatriculare au comis un abuz, dar mai mult prin faptul că au ridicat și permisul de conducere dacă într-adevăr numerele erau legale. Între timp se pare că Suedia ar fi anulat numerele.

 Dar conform legislației din România nu poți deține plăcuțe de înmatriculare cu mesaje obscene. Astfel nu poți să obții numere cu B-69-FUT, COI, MUI, și alte combinații din motive evidente.

 Dar revenind la abuzul acelor polițiști, dacă a existat, nu poți să condamni o întreagă instituție, doar fiindcă doi polițiști au primit ordin să ridice acele plăcuțe de înmatriculare. Nu poți să condamni o întreagă instituție pentru că un șef de post a dat un ordin pe care cei doi polițiști au fost nevoiți să îl execute. Se gândește cineva că poate șeful de post a primit ordin de la prefectul PSD-ist?
 Da, știu că toți v-ați fi dat demisia și nu ați fi respectat ordinul, iar copii voștri ar fi mâncat patriotism la micul dejun.

 Și de aici până la a ajunge să arunci cu noroi într-un om ca Ovidiu Munteanu e o cale lungă. Acest lucru ne demonstrează că cei care au adresat injurii acestui om nu se deosebesc cu nimic de votanții PSD. Se pare că ăsta e nivelul acestei țări.

 Eu nu am văzut în mesajul lăsat de Ovidiu Munteanu pe Facebook nici un cuvânt care să aprobe faptele polițiștilor care probabil au făcut un abuz. El doar apăra instituția în care activează.
 Instituție care așa cum este, menține deocamdată ordinea în această țară.
 Credeți că polițiștii cu adevărat profesioniști nu văd neregulile din sistem? Ei le văd, dar voi restul nu observați decât greșelile. Înainte să aruncați cu noroi, a citit careva mesajul în care Ovidiu Munteanu  acuza guvernarea din care face parte și PSD-ul că au făcut varză codul rutier?
 Nu, nu ați văzut. Ați preferat să vă vărsați frustrarea pe cine nu trebuie. Un om care pe lângă meseria de polițist încearcă să ajute oamenii sărmani prin acțiuni caritabile care sunt prezentate, de asemenea pe contul lui. Aha, nu le-ați văzut. Poate le vedeți acum.

 Sper ca acest om să nu se dezamăgească de reacția gloatei și să facă în continuare ce făcea și până acum. Adică să fie un om bun. Să aducă în continuare bucurie copiilor din orfelinate și să participe la campaniile de reducere a numărului de accidente.

 Așa cum noi nu ar trebui să acuzăm o instituție pentru faptele îndreptățite sau nu, care țin de doi, trei polițiști la fel, nici tu, Ovidiu, să nu crezi că cei care aruncă cu noroi ne reprezintă pe toți.

 Sunt curios dacă mi se va închide blogul pentru faptul că te-am susținut în aceste rânduri. Îmi asum riscul (că s-au întmplat chestii similare) și aștept și eu înjurăturile gloatei.


 

marți, 17 iulie 2018

Pe ce considerente se dau permisele de conducere?

Cu toții ne lovim în trafic de fel de fel de situații. Uneori nu ne vine să credem că unii șoferi au permise de conducere.
 Nu sunt eu în măsură să judec dacă toată lumea ar trebui să aibă dreptul să conducă un autoturism. Dar uneori am impresia că nu mai există nici o selecție.
 Probabil că examinatorii pot fi păcăliți mai ușor. Oricine face 20-30 de ore de condus se încordează puțin la examen și apoi gata. Când iese pe stradă conduce și el cum poate, că nu mai contează.

 Problema începe din școlile de șoferi. Acolo toți am învățat să promovăm examenul și atât.
 Cu mult timp în urmă când am făcut eu școala, instructorul îmi mai spunea chestii simple de genul orice baltă ascunde o groapă sau întotdeauna după o minge urmează să apară un copil.
 Multe lucruri simple, dar utile. Îmi spunea să conduc cu bun simț, fiindcă împart șoseaua cu ceilalți.  Am fost învățat că dacă eu caut o adresă și se face coloană fiindcă eu merg încet, să opresc puțin să treacă coloana și apoi să îmi continui liniștit căutarea.

 Am observat în multe cazuri o anumită nervozitate la unii șoferi cauzată în principal de faptul că nu stăpâneau suficient de bine vehiculul. Și în asemenea situații șoferii preferau să încurce traficul decât să facă o manevră pe care ar trebui să o cunoască. De exemplu mergi pe o stradă îngustă și apare o mașină din sens opus. Deși acel șofer ar trebui să meargă cu spatele doi, trei metri preferă să aștepte să îi faci tu loc chiar dacă ești nevoit uneori să mergi cu spatele zeci de metri.
 În cele mai multe cazuri șoferii cu aptitudini în conducerea vehiculelor preferă să execute ei manevra fiindcă le ia mai puțin timp să se deplaseze cu spatele zeci de metri, deși nu este legal decât să aștepte să facă aceeași manevră șoferul inapt pe cei câțiva metri.

 Probabil că nici școlile de șoferi și nici examinatorii nu au reușit să se adapteze la nivelul economic actual.
 În urma creșterii nivelului de trai și a facilităților pentru obținerea creditelor la bănci mulți oameni își permit astăzi o mașină nouă.
 Până de curând o piedică în calea celor care își doreau să devină șoferi era lipsa de cunoștințe de mecanică. Chiar dacă își permiteau un autoturism SH le era frică de eventualele defecte pe care nu le puteau remedia sau aveau o teamă de a nu fi păcăliți de către mecanici.
 Astăzi se gândesc că o mașină nouă are garanție și teoretic nu se defectează foarte des.

 În concluzie chiar dacă foarte mulți oameni nu au aptitudini în conducerea unui vehicul pot fi întâlniți în trafic și în majoritatea cazurilor la volanul unor mașini cât mai noi. Eventual foarte scumpe.
 Acest aspect le amplifică stângăcia, fiindcă se adaugă frica de a nu deteriora un bun la care urmează să plătească multe rate la bancă.
 De asemenea se poate observa în multe cazuri că pe șosele există șoferi care nu cunosc nici legislația. În aceste situații șoferii în cauză mai au o frică. Frica de a nu pierde permisul de conducere. Probabil au promovat cu greu examenul teoretic.
 Cei mai mulți pot fi observați în preajma echipajelor de poliție unde frânează până la viteze absurd de mici, deși viteza legală pe tronsonul respectiv este mult mai mare.

 Ne găsim astfel în contextul în care șoferii dau prioritate, deși legal au dreptul de a trece primii, opresc în locuri unde nu au acest drept sau sunt revoltați că nu sunt lăsați să treacă deși au obligația de a ceda trecerea.

 Deși aceste probleme îngreunează traficul din marile orașe nu ar trebui să ne afecteze. Până la urmă nu ar trebui să ne grăbim niciodată când ne deplasăm pe șosele. Însă faptul că foarte mulți șoferi nu stăpânesc suficient de bine vehiculele și nu au măcar cunoștințele de bază de legislație pune în pericol ceilalți participanți la trafi,c iar asta este foarte grav și trebuie remediat.
 O asemenea situație o întâlnim foarte des pe autostrăzi, unde deși nu există limitare de viteză pe acel segment de drum mulți șoferi frânează violent când întâlnesc un echipaj de poliție. Dar situația se repetă pe toate șoselele din țara noastră, manevra fiind la fel de periculoasă.
 Virajul fără semnalizare este o altă situație care poate provoca accidente. Deși sunt foarte multe glume pe acest subiect, nu cred că se așteaptă cineva ca situația să se rezolve în acest fel.
 Probabil că nu ar strica măcar niște campanii de informare. Dacă șoferii nu au reținut câteva reguli de bază în timpul școlii de șoferi măcar să le afle din reclame.

  Înțelegem faptul că școlile de șoferi nu pot să scoată piloți de curse în cele câteva ore pe care le predau, dar măcar bunul simț dacă ar putea să îl recapituleze cursanților ar fi o îmbunătățire.

joi, 14 iunie 2018

Viitorul unei pasiuni

Aproape zilnic mor motocicliști. În majoritatea cazurilor șoferii încalcă regulile de circulație și noi înmormântăm încă un suflet tânăr. În multe cazuri replica șoferilor este că și motociclistul mergea cu viteză. Uneori este adevărat, dar tu, șoferule, ai încălcat mișelește o regulă de de circulație. Dacă poliția constată că este vina ta, șoferule, nu mai ai dreptul să comentezi. Nici tu și nici susținătorii tăi. Dacă nu poți dovedi viteza motociclistului, mai bine lasă capul jos și taci. Relevant este faptul că tu, șoferule, ai încălcat cu bună știință regulile și asta te face criminal. Dacă ai întors pe linie continuă, dacă ai întors de pe banda întâi peste banda doi, nu ai dreptul să comentezi.
 Deși mor mulți motocicliști datorită nepăsării șoferilor, unele cazuri sunt extrem de impresionante. În general membrii cluburilor de motocicliști sunt mai atenți și mai disciplinați decât restul motocicliștilor. Dacă mai adăugăm că mulți lucrează în structuri militare, tendința lor de a respecta regulile crește. Și totuși în ultimul timp numărul de accidente în care sunt implicați membrii cluburilor este mult mai mare ca în trecut. E adevărat că în ultimul timp cluburile moto sunt mai numeroase, dar numărul crescător de accidente ar trebui să ne îngrijoreze indiferent de cauză

 Poate că nu este momentul acum să discutăm despre ce este de făcut. Dar cu tot respectul pentru cei duși dintre noi în ultimul timp, nu știu când anume ar fi un moment în care să ne gândim la această problemă.
 La fiecare accident nu mă pot abține să nu mă gândesc că puteam fi eu în locul celui pentru care depunem coroane. Acest gând îmi dă fiori și nu mă pot opri din a mă gândi că trebuie să facem ceva.
 Așa sunt eu construit să încerc să găsesc soluții la fiecare problemă ce îmi apare în cale.

 Nu trebuie să inventăm roata. Este suficient să privim peste gard la țările unde deși numărul motocicliștilor este mult mai mare, numărul accidentelor este mai mic sau cel puțin egal cu al nostru.
 Au fost cândva vremuri când, deși numărul de cluburi era mai mic, fiecare club avea în agendă un un minim de acțiuni dedicate reducerii numărului de accidente. Poate că acele acțiuni nu aveau rezultate imediate, dar în timp s-au văzut îmbunătățiri semnificative. Îmbunătățiri ale traficului de care beneficiază noii motocicliști din noile cluburi. Nici noi nu aveam senzația că se mișcă ceva, dar poliția ne-a contrazis la acel moment, arătându-ne statistici.
 Am putea spune că la numărul de cluburi actual ar trebui ca numărul de campanii antiaccidente să fie mult mai mare, dar putem observa o situație total inversă.
 Așa că de ce să nu spunem lucrurilor pe nume. În trecut situația acțiunilor dedicate siguranței motocicliștilor se reflecta direct în imaginea cluburilor ce conduceau mișcarea moto la acea vreme.
 Astăzi în loc să fiți preocupați de a merge cât mai des și în număr cât mai mare pe la petrecerile diferitelor cluburi ar fi recomandat să vă gândiți dacă nu ar fi mai sănătos să vă gândiți la siguranța voastră.
 Părerea mea sinceră este că pe motocicliștii omorâți în ultimul timp nu îi mai interesează ce club este dominant în zona în care au fost uciși.
 Și nu fac referire la cluburile moto doar de dragul de a spune că nu fac nimic pentru prevenirea accidentelor, deși sunt câteva care chiar au încercat. Vorbesc despre cluburi pentru că majoritatea au personalitate juridică cu care pot face mai multe în comparație cu motocicliștii neafiliați.

 Orice viață pierdută în lumea moto este o tragedie pe care o resimțim cu toții, dar pentru membrii cluburilor moto este cu atât mai greu când un membru al unui club moto se stinge într-un accident stupid.
 Suntem cu toții alături de cei îndurerați care și-au îngropat frații în ultimul timp. Nu îmi pot imagina cât de greu poate să fie.

luni, 23 aprilie 2018

Motociclistul informat trăiește mai mult.


Am mai vorbit și în alte articole despre o nouă forță ce se ridică din rândurile motocicliștilor.
 În ultimul timp grupul de pe Motocicleală condus de Mircea Chu pe Facebook a venit cu mai multe idei, dar și cu încercări numeroase în speranța că vor reuși să facă ceva pentru siguranța motocicliștilor.
 În cele din urmă au găsit o formulă destul de bună prin care să aducă la cunoștință motocicliștilor metode cât mai eficiente de evitare a accidentelor.
 Sub forma de discuții libere care au loc în barul Barfly, grupul de inițiativă a adus în fața motocicliștilor instructori cu ani de experiență, care le-au explicat cum să se ferească de pericolele de pe șosele și cum să piloteze cât mai sigur.
 În efortul lor organizatorii au fost ajutați de către clubul MC Blue Knight România III alături de mai mulți instructori moto.

 Ar mai trebui specificat că toți cei implicați în aceste acțiuni o fac în mod voluntar.
 Astăzi, 24 aprilie 2018, motocicliștii vor avea ocazia să asculte sfaturile motopolițiștilor care probabil sunt cei mai pregătiți motocicliști care circulă pe drumurile publice.
 Orice motociclist care dorește să asculte ce are de spus Preda Mirel, motopolițist în cadrul Brigăzii Rutiere sunt așteptați în Barfly începând cu ora 19, unde se pot adresa și întrebări.

 De asemenea grupul Motocicleală are în pregătire mai multe acțiuni destinate siguranței motocicliștilor după cum declara Mircea Chu în urma discuție avute la deschiderea de sezon a clubului Valah Motors din Târgoviște.
 Dacă planurile grupului se concretizează pot aprecia că suntem martori la cea mai mare campanie a ultimilor ani de la destrămarea defunctei asociații a motocicliștilor. Să sperăm ca vor putea aduna fondurile necesare pentru a duce la bun sfârșit toate planurile.

Petrecerile motocicliștilor nu ar trebui să fie despre alcool și umflat mușchii

De când sunt motociclist am considerat că petrecerile motocicliștilor sunt organizate pentru socializare. Și o perioadă așa au și fost. Așa am cunoscut mulți oameni de valoare, dar puteam în același timp să observ și oameni pe care e mai bine să îi ocolești. Oameni care făceau scandal și nu se puteau abține să nu se dea în spectacol la fiecare ocazie. În general pe fondul consumului de alcool, dar asta nu este o scuză.
 În prezent a apărut și moda petrecerilor cu profit. Cluburile sunt încurajate să participe în grup cât mai numeros pentru a-și arăta ''valoarea''. De fapt cu cât este mai mare grupul cu atât crește consumația la clubul gazdă. Clubul face bani, banii atrag membri, iar acum la modă sunt cluburile mari si nu se mai ține cont de valoarea membrilor. Important este ca clubul să crească și să fie mare pentru a ține piept altor cluburi mari.

 Un text care circula pe internet spune că membrii RC-urilor își cumpără vestele, iar membrii MC-urilor le câștigă. Poate în alte țări o fi adevărat, dar în țara noastră eu am observat că este tocmai pe dos. Viteza cu care cresc MC-urile nu poate fi naturală. Tendința acestora de a atrage membri potenți financiar lasă un mare semn de întrebare asupra metodelor prin care anumiți motocicliști ajung membri deplini suspect de repede.
 Evident că este treaba fiecărui club cum se gestionează, dar ar fi recomandat să fim atenți la cine ne influențează destinele. Alegem să ne păstrăm demnitatea sau mergem cu valul?
 Mai este și vorba românescă ce spune să facem ce zice popa, nu ce face popa. Dar putem gândi și singuri?

 Din fericire, metoda petrecerilor profitabile nu a devenit regulă, iar unele cluburi au rămas fidele ideilor de la începutul motociclismului modern în țara noastră.
 Unele cluburi fac petreceri cu scopul de a dona banii unor cauze umanitare, altele fac un eveniment cultural.
 Adică nu e rău să bem o bere, dar parcă e mai bine să o bem cu folos la un eveniment cultural. Cultura aduce pace, iar pacea aduce prosperitate. Prosperitatea aduce motocicleta care ne unește.

La un asemenea eveniment am participat în cadrul petrecerii de început de sezon 2018 a clubului Valah Motors din Târgoviște.
 Gory, un cunoscut membru al clubului gazdă și-a lansat cartea „Jurnalul unui pierde iarnă” în care povestește aventurile trăite de el în ultima călătorie. Cei care i-au urmărit itinerarul cunosc o parte din aventurile povestite foarte hazliu și cu mult optimism, chiar dacă uneori nu a fost ușor, așa cum îmi declara în timp ce savuram împreună o porție de fasole cu afumătură.
 Deși majoritatea aventurilor le-am trăit aproape în direct din povestirile scrise de Gory pe Facebook, voi citi cu plăcere și cartea proaspăt publicată.

 Dar să revenim la fasolea cu afumătură. Ce poate fi mai înălțător ca participarea la o petrecere moto la care se lansează o carte. Păi te cam umple de speranță un asemenea eveniment și parcă te face să uiți o parte din umbra ce se așterne peste motociclismul țării noastre. Un eveniment unde în loc să auzi vorbe spuse pe la spate, ai parte de multă veselie și unde privirile „fioroase” sunt înlocuite de un autograf oferit de omul care a scris o carte.

 Dar să nu uităm fasolea. În primul rând a fost dăruită din tot sufletul. În rest știam că e gustoasă fiindcă așa a fost în fiecare an. Probabil fiindcă conține mult suflet are acel gust minunat. Mai avea și gust de prietenie, iar acest ingredient trebuie apreciat fiindcă este pe cale de dispariție. Cumpărați cartea lui Gory și veți afla mai multe despre gustul ingredientelor pe cale de dispariție. Sper că a scris despre ele în carte.

 Cam asta a fost mereu viziunea mea despre motociclism. O relație sinceră între oameni care împart aceeași pasiune. Fără aere superioare, fără măsurători de capacități ai cilindrilor sau ale prețului motocicletelor. Parcă erau și niște veste brodate pe acolo dar nu ținea nimeni cont de ele.

  Am vorbit cu oameni care au călătorit mult, am vorbit cu Mircea Chu despre noile lor proiecte și campanii de prevenire a accidentelor. Pregătesc lucruri mari pe care sigur nu le voi rata.
 Am zâmbit când a apărut Vaca Punkistă căruia i-am promis că nu îl dau la ziar dar nu m-am putut abține. Omul ăsta emană veselie și efectiv nu îl poți ignora.

 Deși acest început de sezon a fost destul de trist să sperăm că lucrurile vor merge pe o direcție mai fericită. Să rămânem optimiști așa cum ne-am simțit la evenimentul cultural organizat de Valah Motors Târgoviște la deschiderea sezonului 2018.



miercuri, 18 aprilie 2018

Ultimul drum al unui motociclist și lipsa de respect

Am fost la o altă înmormântare alături de zeci de prieteni ai celui pe care l-am condus pe ultimul drum. Eu nu l-am cunoscut, din păcate, dar faptul că acest om avea așa mulți prieteni îmi confirmă că era un om bun.
 Accidentul a fost stupid, așa cum sunt toate accidentele motocicliștilor. La intersecția drumului ce iese din Lehliu cu breteaua ce duce către autostradă, un șofer grăbit și neatent, așa cum sunt o parte din șoferii din țara noastră, a virat la stânga, tăindu-i fața, iar motociclistul ce circula pe drumul cu prioritate s-a izbit frontal de autoturism.
 Știrea a ajuns la mine în maxim 10 minute de la tragicul eveniment. Iar în primele minute nu știam alte detalii, așa că am început să îmi sun prietenii ce se aflau în zonă pe motocicletă în acele momente. Așa ajungem să apreciem tehnologia și sistemele de comunicare din cască.
 Majoritatea motocicliștilor înțeleg ce este în sufletul nostru când auzi despre un accident al unui motociclist. Ne gândim la toți motocicliștii din acea zonă.
 Mulți dintre prieteni mei îl cunoșteau pe motociclistul de la Lehliu. Nu am putut decât să fiu alături de ei în durerea trăită în acea seară.
 În ziua înmormâtării am vrut de asemenea să le fiu alături.

 Până la urmă nu este relevant cum îl chema pe acest om, nu contează dacă făcea parte dintr-un club, nu contează ce fel de club era cel din care făcea parte. Puteam să fiu eu sau tu, putea să fie oricare dintre noi în locul lui. Practic el a fost un motociclist la fel ca noi.
 Priveam astăzi în jurul meu și mă gândeam că suntem cu toții expuși la aceleași pericole. Pentru oricare dintre noi drumul cu prioritate se poate termina brusc în impactul cu mașina unui șofer neatent.
 Și în acest context pot spune cu mâna pe inimă că chiar nu mă interesează dacă nu mă respectă un motociclist sau cinci sau zece. Dacă măcar un șofer îmi va respecta dreptul la viață atunci când va fi momentul eu sunt mulțumit. Din fericire viața mea sau a altora nu depinde de respectul primit din partea oricui, dar depinde totuși de respectul acordat de către ceilalți participanți la trafic.

 În mod natural astăzi discuțiile se învârteau în jurul întrebării despre cum să facem să evităm asemenea tragedii. Parcă așteptam cu toții ca măcar unul dintre noi să vină cu o idee salvatoare.
 Din păcate experiența îmi spune că nu vom găsi soluția dacă o căutăm la ceilalți. Probabil este în natura umană să căutam vinovăția în altă parte. Dar de fapt vinovați suntem noi.
 Probabil că majoritatea dintre oamenii cu ceva creier sunt conștienți că suntem o țară plină de oameni fără educație.
 Începând de la celebrii 7 ani de acasă până la educația rutieră.
 Păi cum să îi ceri unuia care a abandonat școala după maxim 5 clase să știe ce este ăla respect când el nu se respectă nici pe el.

 Și aici intervine vina celor mai mulți dintre noi. Părerea mea este că nu există respect în trafic, respect între motocicliști și respect în magazine, pe stradă, în instituții etc. Respectul trebuie să fie universal.
 Noi nu mai avem o scară a valorilor astfel încât elevii să respecte profesorii, mecanicii să respecte inginerii și toți să îi respecte pe doctori.
 Dacă școala era ușoară, toți mecanicii erau ingineri. Și nu afirm că îți trebuie neapărat studii înalte ca să fii un om educat. Există și oameni fără studii care, pe lângă alte calități, au educație și bun simț, dar din păcate sunt puțini.
 Cu totală lipsă de modestie afirm că eu nu cerșesc respectul nimănui, dar aș implora respectul oricărui șofer din trafic. În schimbul acestui respect, eu ofer respect pentru doctori, profesori și inginerii care ne proiectează sursa pasiunii noastre. Și îi respect nu fiindcă îmi impun ei asta, o fac din simplul motiv că sunt mai citiți ca mine și realizările lor se văd.
 Respectul se câștigă atunci când realizezi ceva notabil, eventual fără ajutorul mamei, tatălui, clubului. Atunci poți privi cu mândrie adânc în ochii celorlalți, nu din alte motive închipuite.

 Concluzia este că nu poate exista respect fără educație, că despre cultură nici nu putem să discutăm.
 Ce ar trebui să înțelegem noi este că nu trebuie să încurajăm lipsa de educație. Dacă ne batem pe spate cu oameni fără un minim de bun simț, le confirmăm că sunt egalii noștri și de aici mai este doar un pas până se vor considera îndreptățiți să ne conducă.

 Mă uit în jur și văd mulți oameni mari, oameni cu studii, care conduc firme proprii și care dau îngăduitor din cap în fața unuia care nu a realizat nimic notabil pentru el sau pentru societate, dar se crede superior deoarece este băgat în seamă de un om cu adevărat superior.
 Aceiași oameni mari cu multe realizări la activ se întreabă apoi de ce nu există respect în trafic. Păi din cauza ta, mare om. Din cauză că ai lăsat să se instaleze egalitatea între tine și cei lipsiți de educație, ai pierdut respectul acestora în toate situațiile, inclusiv pe șosea.


 Normal că nu este ușor să faci educație, dar cu multă muncă există o mică șansă. Există totuși oameni care muncesc din greu să facă cât de mult pot ei pentru comunitatea din care fac parte și nu ai cum să nu-i respecți. Doar cu oameni ca ei societatea poate evolua.
Cei de pe grupul de facebook Motocicleală organizează în Bar Fly o serie de discuții despre conduita preventivă unde mi-aș fi dorit tare mult să ajung.  Poate data viitoare voi putea să vă ofer mai multe detalii de la fața locului.
 Până atunci nu pot decât să sper că oameni ca Mircea Chu, inițiatorul grupului Motocicleală, vor reuși să facă suficient de multe schimbări în educația oamenilor încât să conducem pe ultimul drum doar motocicliști răpuși de bătrânețe.

vineri, 23 februarie 2018

Fostul chitarist Motörhead, Phil Campbell live in capitală pe 3 septembrie 2018





 O parte din noi au crescut cu muzica celor de la Motorhead, Metallica, Judas Priest, AC/DC și alții ca ei.
 Desigur că nu poți spune că ți-a plăcut Queen, pentru că în țara noastră devii suspect și automat ești dubios.
 Am crescut cu aceste trupe pe pereții camerelor de cămin sau ai camerelor de acasă. Am trepidat de nerăbdare așteptând ca un prieten să facă rost de o casetă cu Manowar.  Evident că luam casetofonul și mergeam repede la un alt prieten ca să putem face o copie proastă, pe care o copiau la rândul lor toți prietenii mei.
 Un disc de vinil era cea mai mare minune ce putea să apară în lumea noastră. Puteai face de pe el copii mult mai bune.
 Coperțile se copiau cu creionul pe o coală mai deosebită. Erau și nebuni care copiau coperta pe coală de calc și apoi pe hârtie milimetrică. Alea erau opere de artă.

Apoi a venit epoca casetelor video. Atunci a fost o adevărată revelație. Mi-am dat seama că am ascultat ani la rând muzica unor oameni care nu știam cum arată.
 Atunci am văzut ocazia să văd pentru prima oară un concert rock. Adică eu mai fusesem la Hrușcă și Șeicaru și știam ceva despre concerte.
 Dar cel mai tare am fost impresionat de motociclete. Era un concert în aer liber și arătau scene din exterior, cum veneau oamenii la concert îmbrăcați în piele călare pe motoare din viitor. Din viitorul meu.
 Pentru mine era ceva magic. Nu credeam că există așa ceva. Iar la final orgasm total. Au urcat pe scenă o motocicletă cum nu mai văzusem în viața în mea.

Astăzi nume mari vin pe scenele noastre și pe lângă bucuria acestor concerte, nu pot să nu mă îngrijorez.
 Adică după ce am văzut fotografia lui Phil Campbell and the Bastard Sons nu am putut să nu mă întreb dacă au cerut voie să vină cu vestele alea în țara noastră.
 Știind care sunt problemele de vestimentație în lumea motocicliștilor și ținând cont că vor cânta într-un bar frecventat de motocicliști, întrebarea firească este dacă vor pleca acasă îmbrăcați sau cu vestele tăiate?
Mai sus este un scenariu amuzant care sper să rămână doar o glumă și atât.

 Partea serioasă apare după plecarea celor de la Bastard Sons. Ce se va întâmpla când puștimea rockului va dori să se îmbrace ca trupa ce tocmai a cântat pe scenă? Noroc că nu mai avem o mișcare rock cu adevărat numeroasă cum aveam în anii '90.
 Până la urmă e firesc să se întâmple așa. Toți cei care suntem motocicliști acum și am fost copii rockeri, cândva am făcut asta. Adică am încercat să copiem puțin vedetele care ne plăceau.
 Mă întreb dacă unii dintre noi au uitat sau unii dintre noi au devenit rockeri după ce și-au cumpărat motociclete ca ale celor din Sons of Anarchy?
 Până la urmă dacă nimeni nu are voie să poarte broderii care să semene cu cele interzise, ar trebui să li se comunice și celor de pe scenă. Adică să poarte acele veste la ei în țară că poate acolo au voie.
 Sau dacă ești vedetă ai voie să porți însemne indiferent cu ce seamănă?

Un lucru e clar. Când eram copil și mă uitam la concerte pe casete video, nu asta îmi imaginam că se întâmplă între acei zei cu motociclete.

Deși îmi place să scriu încă de atunci, nu îmi imaginam că o să ajung să scriu despre niște muzicieni mari raportându-mă la hainele lor.
 Dar sunt importante și hainele. Până la urmă mulți mai poartă șapcă ca a lui Angus sau se machiază ca Alice Cooper. Dar speram să nu fiu eu cel care spune să nu vă îmbrăcați ca Phil Campbell and the Bastard Sons fiindcă riscați probleme cu unii motocicliști. Dacă totuși vor fi de vânzare tricouri cu sigla trupei, vă recomand să le purtați doar în sufrageria voastră personală.

 Desigur că unii se vor supăra pe mine că scriu despre aceste lucruri, că pun în umbră acest eveniment și poate consideră că îmi asum un risc inutil.
 Doar că eu nu pot să bag gunoiul sub preș. Nu pot să mă prefac că nu există oameni care ar putea să sancționeze purtarea unui tricou pictat sau a unei veste mai ciudate. Și nu e vorba de vestele unor cluburi moto, fiindcă această problemă am lămurit-o în alte articole. Este vorba despre vestele sau tricourile unor fani ai unor trupe de muzică. În istorie vesta de rocker este atestată aproape odată cu vesta de motociclist. Diferența este că vesta de rocker are pe spate numele trupei favorite. Dacă sigla trupei seamănă cu cea a unui club moto ar trebui sancționată trupa, nu fanul acesteia.

 Dar pentru unii e ca în bancul cu cei de la protecția animalelor care fac scandal doar împotriva hainelor de blană, dar nu și împotriva hainelor de piele. Că e mai ușor să hartuiești niște doamne în vârstă decât o gașcă de motocicliști.
O soluție simplă ar fi ca cluburile moto ce organizează evenimente sau doar le promovează să își asume răspunderea acelor evenimente cu seriozitate.
 Au fost vremuri când dacă făceai probleme la un eveniment guvernat de motocicliști zburai afară fără să conteze cine ești sau din ce club faci parte. Nu existau simpatii, exista doar respect chiar și în acele cazuri. Adică erai poftit afară cu tot respectul.

 Această atitudine și aceste măsuri greșite pe care le iau unii motocicliști ne afectează pe toți indiferent dacă suntem sau nu membri în cluburi moto.
 Chiar dacă nu le-aș scrie acum, se vor afla mai târziu pe calea mai grea pentru motocicliști.

 În clipa când autoritățile se vor sesiza că motocicliștii hărțuiesc oameni aiurea vor începe să ne hărțuiască ei pe noi ca să simțim că sunt prin zonă. Cei care au trăit în comunism cunosc metoda poliției. Mai există și exemplele din alte țări unde datorită unor cluburi, toate cluburile au probleme cu poliția.
 Deși unele cluburi de pe la noi spun că tocmai asta vor să preîntâmpine, cel puțin de la mine se vede exact opusul.
 Până să fie ''reglementată,, lumea cluburilor, nu au existat nici măcar discuții despre teritorii, veste, funcții sau  culori. Se certau unii pe la Tulcea, dar nimic care să ne afecteze la nivel național.

 Acum nu mai poți să faci un grătar la munte că sigur ești pe teritoriul cuiva și dacă pui pe tine un tricou trebuie să ai grijă ce culori alegi.
 Eu consider că direcția în care mergem este greșită și nu ar fi rău să revenim la drumul cel bun.


marți, 20 februarie 2018

De ce motocicletele au motoare atât de diferite ca formă și dimensiune



Nu toți oamenii își cumpără motocicletă doar ca să se distreze sau să agațe femei.
Este greșit să crezi că nu contează câtă benzină consumă o motocicletă fiindcă asta ar însemna să nu cunoști deloc istoria motociclismului. Un motociclist ar trebui să cunoască măcar anumite aspecte despre pasiunea lui.
Există oameni care nu au mașină și merg doar cu motocicleta. Deci nu-și permit să meargă doar când au bani de benzină. Așa că pe ei îi interesează consumul de carburant.

La începuturile motociclismului, motocicleta a fost promovată ca fiind un vehicul ieftin, ușor de întreținut și cu consum mic. Acest lucru s-a întâmplat cu precădere imediat după ultimul război mondial când resursele erau limitate. Benzina se găsea greu, dar oamenii aveau nevoie de deplasare. Astfel motocicleta a fost o idee excelentă. Ușor de fabricat, ușor de condus și de parcat, iar consumul redus a sporit popularitatea acestui vehicul. Cu precădere consumul a dictat capacitatea cilindrică la care s-au limitat majoritatea constructorilor.

Faptul că în țara noastră, datorită situației politico-economice am sărit niște etape în dezvoltarea motociclismului, se poate observa în numărul scăzut de motociclete prezent pe șosele.

Au existat și la noi în țară oameni cu viziune care și-au cumpărat motociclete. Dar cum la noi circulația oamenilor era restricționată, fenomenul moto nu a luat amploare. Apoi a urmat o perioada de aproape 10 ani de pauză în motociclism. Din anul 1990 până prin anul 2000 de pe șoselele României, motocicletele au dispărut aproape în totalitate. Până și celebra Mobra cu care eram atât de obișnuiți în peisaj a dispărut odată cu fabrica. Având în vedere că accesul la un autoturism nu a mai fost îngrădit, mulți proprietari de motociclete au trecut de la doua la patru roți. Mai trebuie luat în calcul că densitatea de autoturisme era foarte mică și aglomerația nu a fost un factor important la acea vreme, iar locul de parcare nici atât.

Dar cel mai important aspect în decizia luată de motocicliștii români de a trece la patru roți a fost benzina și prețul acesteia. După perioada comunistă în care benzina era raționalizată și se cumpăra pe cartelă, iar cozile de la stațiile PECO erau descurajante, au venit zilele în care aceasta putea fi cumpărată liber la un preț foarte mic. Dar perioada comunistă în care benzina era puțină și greu de obținut nu a reușit să construiască o modă din motociclism care să se întipărească în memoria colectivă ca un lucru normal și natural. Până și în zilele noastre există oameni care consideră că cei care merg cu motocicleta sunt săraci și nu au bani de autoturism.
Foarte mulți oameni consideră motociclismul o distracție uneori trecătoare.
În țările dezvoltate normal, motocicleta este o necesitate. Faptul că fiecare familie are cel puțin un motociclist îi face mai conștienți și mai atenți la motocicliștii din trafic.
De asemenea probabil că mulți ar considera că ăia nu sunt motocicliști fiindcă au motociclete de 125 cc.
Motocicletele au atât de multe capacități cilindrice fiindcă cererea este pe măsură. Nu datorită categoriilor de permis, ci fiindcă unii merg doar în oraș își cumpără scutere, alții locuiesc în jurul orașelor mari și merg pe motociclete de 125 cc. Unii fac naveta pe autostradă și merg cu motoare de 600cc.

Singurele motociclete considerate dedicate plimbărilor sunt cele touring, unde motoarele variază de la 700 la peste 2500 cc. În țările unde dezvoltarea motociclismului a decurs firesc, oamenii au învățat că motocicleta oferă multe avantaje. La noi se descoperă timid scuterele și motocicletele de capacitate mică pentru mers în orașele din ce în ce mai aglomerate. Un aspect totuși nu s-a schimbat de pe vremea comuniștilor până astăzi. Statul nu încurajează mersul pe două roți. Dacă pe vremea comuniștilor motocicliștii erau considerați elemente negative ale societății și erau hărțuiți constant de către Miliție, in zilele noastre sunt ignorați cu succes chiar și de catre conducătorii auto din trafic. Așa ajungem la un număr de accidente în care sunt implicați motocicliștii, care este mai mare decât în alte țări. O mare parte din accidente se datorează și unei infrastructuri medievale care stă evident și în calea dezvoltarii motociclismului. Va mai dura ceva vreme până când atât cei care ne conduc, cât și ceilalți cetățeni vor înțelege că motociclismul fluidizează traficul, scade poluarea și eliberează locuri de parcare.

duminică, 11 februarie 2018

De ce cluburile RC, MF sau alte asocieri între motocicliști sunt mai adaptate zilelor noastre


 Trăim în era tehnologiei. Avem telefoane inteligente, camere video, GPS și comunicare text în timp real. Și totuși nu toți reușim să fim conectați la realitate.
 Am primit întrebări diverse care m-au făcut să privesc sceptic interlocutorul, încercând să mă conving că nu glumește.

 O întrebare a venit de la un membru al clubului nostru. Când mai facem o ședința?
 Păi vorbim zilnic între noi. Ideile rămân scrise pe telefon. Nu e necesar să le noteze cineva în cadrul unei ședințe clasice. Nu ne pierdem în discuții paralele și nu pierde nimeni informația. Ce rost are să pierdem timpul doar ca să dea bine în poză stând cu toții în jurul mesei, că oricum nu o să ne picteze nimeni pe bolta unei biserici.
 Ok, ne întâlnim să bem o bere sau să facem o acțiune caritabilă cum au făcut cei de la Free Bikers din Hunedoara? Da, mergem ne întâlnim și facem. Dar să stăm la masă și să dezbatem probleme imaginare nu cred că mai are rost. Putem să ne spunem părerea din mers (și mai rămâne și scrisă), fără să mai pierdem timpul doar ca să arătăm ca în serialele cu motocicliști.

 Altcineva mi-a pus întrebarea, cum pot fi prieten bun cu un om din alt oraș?  Pe bune?
 Că cică nu ne prea întâlnim.
 Probabil se gândea tot la celebrele ședințe de club.
 Păi cu mulți prieteni vorbesc aproape zilnic și dacă vreau să îi văd dau drumul la cameră și îi văd.
 Eu am un frate în altă țară. Poate că nu mai sunt așa frate cu el fiindcă nu ne vedem prea des. Iar nici mama nu prea mai e și mama lui că se întâlnesc doar o dată pe an.

 În timpuri preistorice cluburile moto erau organizate astfel încât membrii trebuiau să stea cât mai aproape pentru a ține legătura cât mai strâns, astfel încât veștile să se afle cât mai rapid și eventual să se apere unii pe alții. Atunci chiar se împușcau oamenii între ei. Sau trăiau în țări în care armele erau mult mai răspândite. Era o necesitate "frăția".
 Când intra un membru nou într-un club singura sursă de informații erau membrii acelui club.
 Despre adunările de motocicliști, întrunirile cum le știm noi, se afla de multe ori verbal de la un motociclist la altul. Locațiile întrunirilor de asemenea erau greu de găsit. Deplasarea dintr-un loc în altul se făcea greu, motocicletele nu erau așa fiabile ca în zilele noastre.
 Există cluburi care au încă regula ca membrii clubului să își verifice bine motocicleta înainte de plecare. Pai mai mult decât presiunea din roți nu prea ai ce să verifici la motocicletele de generație nouă.
 La unele motociclete este afișată pe bord până și presiunea din roți. Iar dacă se strică, chemi o platformă. Asta dacă nu cumva motocicleta este programată să cheme singură platforma. Eu am o mașină de spălat rufe care, dacă se strică,  vorbește singură la telefon cu cei de la depanare.
 Desigur, regula cu verificarea motocicletei ar putea fi încă valabilă dacă clubul respectiv are numai motociclete vintage.

 Deci membrii care erau în probe, prospecții, nu aveau altă sursă de informare în afara membrilor clubului. Așa că erau obligați să stea pe lângă casa clubului pentru a învăța tot ce înseamnă motociclismul ca stil de viață.
 Trebuiau să învețe mersul în grup, locurile unde se țin petrecerile, drumurile până acolo, cluburile care le organizează și pentru că nu existau prea multe drumuri moderne, iar deplasările erau anevoioase, era necesară disciplina militară. Așa că pe lângă cele enumerate mai sus trebuiau să învețe disciplina și mai ales ierarhia. Cine este sergent, locotenent, responsabil cu drumul, responsabilul cu banii și evident cine-i șeful. Ba mai trebuia să învețe și cine-i cine la restul cluburilor, dar și eticheta. Cum să vorbești cu alte cluburi, pe cine să respecți mai mult. Subtilități sociale complicate.

 Toate aceste învățăminte necesitau timp îndelungat pentru a fi aprofundate și evident că veneau însoțite de un preț. Prețul era plătit de noul învățăcel către clubul în care urma să fie membru și către membrii de la care își obținea cunoștințele.
 Uneori cunoștințele erau plătite cu umilințe ce trebuiau să pună la încercare rezistența noului recrut. Rezistența era necesară atât în războaiele pentru teritorii cu alte cluburi, cât și pentru momentele grele întâmpinate pe drum. Teritoriile erau necesare pentru bunăstarea afacerilor în care era implicat clubul. Aceste afaceri de multe ori erau departe de a fi cinstite.

 Astăzi majoritatea informațiilor despre întruniri, petreceri, istoria cluburilor și uneori chiar ierarhia acestora sunt la o atingere de ecran distanță chiar de pe telefonul mobil.
 Responsabil cu drumul poate fi cel care are un suport mai bun pentru telefon ca să poată citi GPS-ul. Responsabili cu banii pot fi toți membrii care instalează aplicația băncii pe telefon.
 Afacerile necurate sunt mai dificil de accesat pe piață, fiindcă poliția poate asculta convorbiri cu microfoane cu direcționare și te poate urmări chiar și prin satelit. Așa că lupta pentru teritorii este demodată.
 Pentru ce este necesar un teritoriu pe care nu ai la ce să îl folosești, ba chiar nici concurența nu este interesată de el.

Unii oameni au adesea o convingere numită "nostalgia epocii de aur" sau cum se spune la noi, "înainte era mai bine". Nu se referă doar la modul în care unii regretă comunismul pe la noi, de multe ori generațiile au senzația că a lor era mai specială sau că unele generații anterioare erau mai grozave. O pățește fiecare generație la rândul ei, în toată lumea. E o chestie bine documentată.

 Oricâtă nostalgie ar avea unele cluburi pentru trecutul lor glorios, nu le prinde bine la imagine. Nu mai poți să trăiești ca în trecut cu telefonul inteligent în buzunar și călare pe motocicletă cu închidere centralizată la coburi și faruri pe led. Eventual lucrând de la 9 la 17, dar zicând că ești outlaw.

 Știu că vor fi mulți care vor spune despre mine că nu înțeleg, că nu am trăit ca ei ca să știu ce înseamnă viața de club adevărat. Nu pe mine trebuie să mă convingă de opusul afirmațiilor mele.
 Orice argumente ar aduce, nu vor rezista în fața majorității motocicliștilor care gândesc logic. Istoria a dovedit de nenumărate ori că orice lucru care nu evoluează este condamnat să dispară. Iar asta se vede deja la cluburile cu mentalitate rigidă. Probabil la un moment dat și feudalismul a avut rostul lui. Era bună și frăția la un moment dat, ca să te culeagă cineva de pe drum sau mai știu eu ce, însă cred că-s o groază de oameni pe care îi ajută prietenii chiar și dacă nu au reguli de militărie. Mă rog, dacă scopul suprem al vieții cuiva e să se bată prin baruri, da, poate are nevoie de frăție și acum. Dar fiecare cu scopurile lui în viață.

Sigur că există oameni care tot "reînvie" și pun în scenă războaiele de pe la americani sau epocile cu cavaleri. Chestia asta are și un nume, LARP-ing sau "live action role play".

Noile cluburi mult mai moderne și care știu să beneficieze de darurile tehnologiei vor fi mai puternice și mai adaptate zilelor în care trăim. Iar în natură specia dominantă nu a fost niciodată specia mai puternică din punct de vedere fizic. Întotdeauna cea care a câștigat a fost specia adaptată la mediul înconjurător.

 Ideea mea este de a arăta lumii ca există și altceva în lumea motociclismului. De fapt lumea motociclismului este mult mai mare și mai complexă decât ne arată serialele de televiziune, filmele celebre sau cine mai încercă să promoveze o singură direcție.
 Uneori anumite moduri de organizare te determină să trăiești un anumit stil de viață care chiar dacă este legat de motociclism ajung să te acapareze într-atât încât nu mai apuci să mergi cu motocicleta. Nici să faci alte lucruri nu mai apuci fiindcă ești mult prea ocupat să trăiești ca motocicliștii.

 În zilele noastre un club de motocicliști poate foarte bine să existe și fără să aibă o casă a clubului. De asemenea petrecerile moto mi se par demodate. Acolo te întâlnești cu alte cluburi și bei alcool. E ok și asta pentru socializare doar că uneori alcoolul provoacă probleme de comportament.
 Așa că dacă vrei să socializezi cu alte cluburi poți merge împreună la o acțiune caritabilă. Până acum nu am întâlnit motocicliști care să se certe între ei la asemenea acțiuni.
 Desigur petrecerile și întrunirile sunt metoda clasică de a face bani pentru club.
 Oare de ce să nu căutăm alte metode? Se poate face un ziar virtual, un vlog la care să contribuie toți membrii clubului cu filmări banale din viața lor de motocicliști.

 Nu o dată am fost acuzați că încercăm să copiem unele cluburi, că am văzut în filme anumite șabloane pe care le aplicăm. Nu știu ce fac alții, dar eu și cei din jurul meu am declarat de la bun început că suntem altfel. Nu am făcut niciodată nicio petrecere la care să pretindem bani și nici petreceri la casa clubului nu am făcut. Nu îi acuz pe alții. De cele mai multe ori am ajutat cu plăcere anumite cluburi prin consumația făcută. E stilul lor și îl respect. Dar faptul că noi nu facem ca ei nu însemnă că nu putem.
 Facem lucrurile diferit fiindcă tocmai acele stereotipuri despre care am fost acuzați că le copiem am dorit să nu facă parte din viața noastră.
 Nu am dorit să afișăm o falsă atitudine dură imediat ce terminăm programul de lucru de la multinațională sau  de la diferite instituții ale statului. Nu ne-am dorit să impunem teamă nici altor motocicliști și nici oamenilor cu care interacționăm. Nu avem un mod militar de organizare și nici nu ni l-am dorit. Pentru că nu am considerat că este necesar și adaptat vremurilor. Avem încredere în oamenii noștri fără să îi mânăm cu joarda. Considerăm că cine are aceleași valori, face lucrurile pentru că și le dorește, nu de teama sancțiunilor.

 Am dat aceste exemple pentru a se înțelege cât mai clar că motociclismul ca mod de viață poate fi trăit diferit. Nu există doar modul de viață lăudat de unii și de alții sau prezentat în filme și seriale.
 Cândva nu se putea trăi și altfel fiindcă informația era dificil de obținut dacă nu erai în interior.
 Astăzi poți să porți cu mândrie însemnele clubului din care faci parte atâta timp cât nu sunt identice cu însemnele altor cluburi. Cândva anumite cluburi erau mai importante fiindcă ele dețineau informația, iar informația întodeauna a dat putere. Astăzi informația e liberă, unele cărți find scrise chiar de către membrii acelor cluburi.

Am fost întrebat de ce ai vrea să fii într-un club? Păi pentru că pe unii nu îi deranjează să coopereze, să facă lucruri bune împreună cu alții. Nu toată lumea se simte mai importantă și mai specială decât toți ceilalți încât să fie "lup solitar".  Sau unii au abilități de negociere fără enervare când nu sunt de acord cu restul grupului și reușesc să ajungă la o linie comună împreună cu grupul, cu scopul de a realiza ceva împreună. Și ar fi total nepractic să își spună "grupul care se plimbă împreună" și îi este mai practic să aibă un nume. Și așa cum am menționat într-un articol anterior, motocicliștii au descoperit de mult timp că vestele sunt mai practice decât gecile, hanoracele sau mai știu eu ce atunci când sunt pe motor.

 Vreți să formați un grup, gintă, trib sau club? Fiți unici fiind originali. Ca restul sunt sute de cluburi, Au aceeași rețetă, unele atât de diluate încât se pierd în peisaj fiind copii ale unor copii.
 Vă doriți un teritoriu? Cumpărați un domeniu virtual. Vreți un loc de întâlnire? Faceți un grup pe Facebook.
 Nu pierdeți timpul să stați împreună. Folosiți timpul să vă plimbați împreună. Și dacă doriți să socializați și cu alte cluburi, faceți impreună ceva util pentru alți oameni sau pentru societate. Astfel veți putea fi suma celor din jurul vostru.