De ce donează motocicliștii sânge?

De când mă știu eu motociclist am observat că motocicliștii sunt primii care sar să doneze sânge când este nevoie.
 Indiferent că este nevoie urgentă în cazul unui accident sau este doar o campanie ce reamintește de nevoia de sânge în sistemul sanitar, întodeauna acolo vei întalni motocicliști.

 Acești oameni nu sunt cel mai iubit produs al societații moderne. Huliți din cauza zgomotului făcut de eșpamentele modificate, invidiați fiindcă se bagă în față la semafor, înfumurați și îmbătați de curajul lor de a alerga cu viteze obscene pe străzile orașelor, ei sunt doar reflexia exagerată a societații actuale.
 Dacă descaleci orice motociclist și il privesti la locul de muncă o sa vezi un cetățean ca oricare altul la prima vedere. Dar acești oameni cu griji și familii vor fi intodeauna acolo unde este nevoie de ei făcandu-și datoria de cetățeni fără să ceară nimic în schimb. Nu vor publicitate, nu cer avantaje, nu cer nimic. Lor le este suficient că sunt motocicliști.

 Motocicliștii au raspuns prezent și în cadrul campaniei inițiate de Crucea Roșie, denumită - "N-avem sânge", care a fost demarată de Ziua Mondiala a Donării de Sânge Voluntare si Neremunerate în data de 14 iunie la București.
 Astăzi pe 15 iunie un laborator mobil de donare de sânge a fost deplasat și amplasat in fața prefecturii din Călărași, unde mai mulți motocicliști au venit să doneze alături de alți locuitori ai orașului.

 Majoritatea motociclștilor sunt mândri că pot sa ajute. Acest lucru se datorează probabil faptului că în codul nescris al motocicliștilor este prevăzut că au obligația să oprească și să ajute orice motociclist aflat în impas. Niciun motociclist nu va fi lăsat singur pe marginea drumului de către alt motociclist.
 Probabil că acest mod de gândire a fost extrapolat în timp și asupra altor oameni aflați in impas.
 Astfel motocicliștii sunt întalniți în mai multe campanii umanitare, unele inițiate chiar de ei. Există cluburi moto ce au apărut în peisajul motociclistic chiar cu scopul declarat de a ajuta societatea in care trăiesc.
Câteva dintre cluburile moto care fac campanii umanitare sunt Free Riders, Valah Motors, Seawolves. De multe ori un motociclist va lăsa la o parte, poate, mai repede decât unii dintre ceilalți oameni, căldurica, televizorul, berica sau alte lucruri comode penru a merge să ajute.
 În esență motocicliștii sunt la fel ca toți oamenii, unii mai buni, alții mai puțin bun, chiar dacă uneori reflectă destul de mult și extremele. Este ok sa fie blamați atunci când greșesc, dar să nu uităm să îi apreciem pentru lucrurile bune pe care le realizează.



.

Intrunirea moto de la Constanta. Frumos, dar ...complicat

Ploaia marcheaza uneori aceasta intrunire inca de la inceputuri.
 Într-un an în care intrunirea a avut loc la Eforie, dacă rețin bine, prin 2008, a plouat ca in povesti, trei zile si trei nopti.
 Atunci am plecat pe ploaie, am ajuns pe ploaie, ne-am distrat in ploaie si ne-am intors tot cu ploaia impreuna.
 Apoi au urmat alte editii ale acestei intruniri si evident alte ploi. În mai putine dati am avut norocul sa ramanem uscati.
 Tin minte ca acum 3-4 ani a plouat la Fetesti trei zile torential. Era ca o perdea de ploaie prin care treceai inainte sa ajungi la intrunire, unde am avut norocul sa fie soare. Dar niciun motociclist nu a reusit sa ajunga uscat. Ploua atat de puternic incat nu se mai vedea soseaua. Ne ghidau doar marcajele albe sa nu intram in parapeti.
 Asa a fost candva, dar prietenia și respectul pentru clubul organizator ne indemnau sa mergem an de an sa ne distram alaturi de ei și să îi susținem cu prezența. Nu conta ca era ploaie sau frig, noi mergeam la intrunirea de la Constanta.

 La fel am facut si in acest an si desi organizarea a fost net superioara anilor precedenti, noi nu prea am fost in forma dorita. Desi respectul pentru clubul de la malul marii este acelasi sau chiar mai mare, ne va fi greu sa ne mai simtim la fel ca in trecut. Si pentru toate astea clubul organizator nu are nicio vina. Ei au facut mai mult decat era necesar ca noi sa ne simtim bine. Sa nu mai punem la socoteala sonorizarea impecabila din acest an, trupe bine pregatite si locuri suficiente la mese. Cristi Hrubaru a fost la inaltime ca de obicei. Clubul gazdă a ținut cont de feedback-ul din anii trecuți și s-au apropiat la o miime de milimetru de perfecțiune.

 Doar ploaia de vineri a stirbit putin din ambianta, lasand in urma ei un noroi crunt. Eu am fost dintre cei norocosi ce au avut rezervare facuta inca din prin februarie la hotelul din incinta campingului. Insa cei ce au venit cu cortul au avut viata grea.
 Sambata a fost o zi superba, cu o temperatura perfecta si multi prieteni in jurul nostru, care ne-au facut sa ne simtim bine. Și duminică ploaia a ocolit întrunirea, ceea ce ne-a bucurat.

 Totusi dupa lasarea noptii nu am mai zabovit mult. Viata moto asa cum o stim noi a inceput sa apuna. Siguranta  pe care o intalneai candva la intrunirile moto nu o gaseai niciunde. Acum desi organizatorii fac tot ce le sta in puteri sa pastreze acea siguranta, este indicat sa nu zabovesti mult dupa lasarea serii si pe cat posibil sa ocolesti locurile intunecoase. Deocamdata aceste avertizari sunt valabile in primul rand pentru unii dintre prietenii mei, dar probabil nu va trece mult timp si vor fi valabile pentru oricine nu face lucrurile "cum trebuie".

 Dar viata merge inainte si probabil vom reveni la obiceiul de a merge cu precadere la intrunirile mici, unde toti participantii ajung sa se cunoasca intre ei si unde nu trebuie sa ocolesti locurile intunecoase și nu e necesar să ai grijă să nu ramai singur.
 Totusi vom continua sa sustinem intrunirea de la Constanta, chiar daca nu o vom mai putea face ca organizatie de motociclisti. O vom face ca oameni, fiindca efortul clubului organizator de a face cea mai mare intrunire din Romania trebuie apreciat.

 Ii felicitam pe organizatori, clubul moto Seawolves MC, si le multumim pentru tot efortul de a ne face sa ne simtim bine, in ciuda tuturor greutatilor intampinate de noi.

Bikers for Humanity, mai mult decât o acțiune umanitară?

Se spune ca este foarte usor sa faci un rau, dar este mult mai greu sa faci un bine.

 Asa am ajuns noi, cei din Romantic Bikers, in localitatea Cumpana. Trei din Calarasi si doi din Bucuresti, cei din Constanta fiind la ei acasa.

 Am plecat sa incercam sa facem un bine unor oameni pe care nu ii cunosteam si carora viata nu le-a oferit prea multe sanse. In fond cu acest scop a fost infintata si Asociația Romantic Bikers. Scopul nostru principal este sa ajutam cat putem motociclismul din Romania sa se dezvolte, sa ii imbunatatim imaginea, dar nu numai atat. O alta vorba spune ca atunci cand detii o putere, ai si o mare responsabilitate. Orice grup de oameni bine organizati reprezinta o forta, din orice unghi ai privi acel grup. Responsabilitatea principala a unui grup este sa nu faca rau. E foarte usor sa fii imbatat de puterea pe care o da grupul oricarui individ din grup, de aceea este foarte important ca acea putere sa fie canalizata catre chestii benefice, atat pentru grup, cat si pentru societatea care prin lege da dreptul oricui sa se asocieze liber cu cine doreste.

 Astfel, au strigat prezent la Cumpana foarte multe cluburi din toata tara, unindu-si fortele pentru a face un gest frumos.

  Evident lider in prezenta a fost clubul local Seavolwes MC, care desi peste nici o saptamana au de organizat cea mai mare intrunire moto din Romania, si-au facut timp sa participe la munca grea din santier.

 De asemenea, un alt grup numeros a fost reprezentat de cei din clubul Free Riders din Bucuresti care, alaturi de restul participantilor, a pus umarul la terminarea unui complex de apartamente, constructia unui etaj la al doilea complex si pregatirea fundatiei pentru al treilea.

 Nu trebuie uitat nici clubul Chopper Academy MC și nici cei de la Support 31, prin mainile carora au trecut aproape 1,5 tone de fier beton pentru fundatii, ajutati de membrii clubului North Gang Riders MC veniti de departe, tocmai din Suceava si nu trebuie uitat nici clubul bucurestean Slowriders RC.

 Tencuiala exerioara a trecut prin mainile baietilor de la Black Helmets, dar si-au adus aportul si colegii lor bucuresteni din mai nou infiintatul club Wheels of Life.

 Dar cele mai grele conditii au fost intampinate de cei care au izolat cu vata minerala acoperisul, printre care s-au numarat si cei din clubul Valah Motors din Targoviste. Imbracati in costume speciale, infruntand canicula, au reusit sa termine treaba fara a se plange. Dificil a fost si la final cand au muncit din greu sa scoata costumele de protectie ce se lipisera de pielea transpirata.

 Dar acestea sunt doar o parte din cluburile prezente la actiunea celor de la Habitat for Humanity.

 Un merit deosebit il au si motoclistii ce nu fac parte din nici un club. E nevoie de multa determinare sa pleci singur la drum cu gandul de a munci voluntar pe un santier.
 Unii au facut chiar mai mult, cum este Mihai Manolache care pe langa munca facuta pe santier a depus mult efort pentru a strange bani de pe unde a putut, pe care apoi i-a donat tot catre santierul de la Cumpana. Probabil multi se intreaba cine este acest Mihai. El este simpaticul Vaca Punkista care este intodeauna imbracat cu vesta lui specifica și ne incanta cu multa buna dispozitie si umor.

 Nu au lipsit nici momentele hazlii orchestrate de Cristian Hrubaru, la care toti motociclistii strigau deja celebrul "Țâțeeeeee!", spre disperarea primaritei comunei Cumpana. Dar pana la urma primarita trebuia sa se astepte la faptul ca motociclistii nu sunt ca toti oamenii. Cu toate astea, primarul comunei Cumpana Mariana Gâju a interactionat placut cu motociclistii voluntari, oferindu-le acestora cateva mese calde. Chiar daca pare un gest electoral, a fost un moment frumos cand  primarita a tinut ca masa de pranz sa o serveasca personal. Pana la urma nu ai multe sanse in viata sa primesti sarmale in farfurie din mainile unui primar, care de asemenea a reusit sa patreze ordinea la servire in fata motociclistilor infometati. Iti trebuie ceva curaj sa te impui in fata motociclistilor care dau navala la gogosi si placinte.

  La final, primarita ne-a informat printre altele ca natalitatea comunei Cumpana este in crestere si ne-a rugat sa nu ne aducem aportul la aceasta crestere, decat cu conditia sa devenim cetateni ai comunei. E clar ca trebuie sa lucram mai mult la imaginea motociclistului roman, tinand cont de faptul ca jumatate din motociclistii prezenti au acasa familii trainice. Desi nu stiu in ce masura acest lucru se datoreaza motociclistilor. Meritul pentru acele familii probabil trebuie cautat in alta parte. Sunt sigur ca nu e usor sa fii nevasta de motociclist. Totusi clar nu aratam a oameni cu copii acasa.

Probabil nici a oameni nu aratam, mai ales fetele care au zugravit interiorul. Murdare de vopsea aduceau putin a zombies. Sper ca macar ele sa fi prins apa sa se spele, fiindca cei care au incheiat ziua de munca mai tarziu nu au mai beneficiat de acest lux, fiindca din cauza unei avarii nu a mai fost apa. Dar cum pana acum niciun motociclist nu a murit de jeg, nu am lasat acest amanunt sa ne strice buna dispozitie. Nu a mai fost apa, dar bine macar ca mai era bere. Cred ca si asta a ajutat la pastrarea bunei dispozitii pana seara cand, rapusi de oboseala, motociclistii au plecat catre corturi. Multi dintre ei aveau drum lung pana acasa.

 Cam asta inseamna Bikers for Humanity la o prima vedere. Inseamna motociclisti voluntari si constiinciosi, inseamna multa munca in conditii grele, ca sa nu mai punem la scocoteala oboseala drumului. Si toate astea fara sa auzi pe nimeni sa se planga, fiindca in primul rand motociclistii sunt oameni duri, dar cu suflet mare.

 Ce nu se vede in acesta actiune este ca Bikers for Humanity reprezinta ceva in plus pentru toti cei prezenti. Muncind umar la umar, intre motociclisti a aparut o legatura stransa, iar doza de respect obtinuta prin aceasta colaborare nu poate fi nici cumparata si nici impusa.

 Toate acestea probabil ca nu ar fi fost posibile fara efortul sustinut al lui Cristi Hrubaru, care a reusit sa ne motiveze sa ne lasam problemele acasa si sa participam intr-un numar destul de mare la o actiune umanitara.

 Seara, vedeta Rock FM a ramas alaturi de noi purtand cu mandrie si fara nici o problema vesta ce avea pe spate sigla Bikers for Humanity. 

 Cam asa a fost la cea mai recentă editie a Bikers for Humanity. O actiune care, pe langa partea umanitara, ajuta la coeziunea dintre motoiclisti si imbunatateste imaginea acestora.

 Cuvintele care sa exprime mandria de fi alaturi de toti motociclistii prezenti pe santier sunt multe si nu incap in aceste cateva randuri; sunt sigur ca o sa ne revedem si la urmatoarea editie. Imi cer scuze ca nu am reusit sa retin toate cluburile prezente si le-am enumerat doar pe cele ce imi sunt mie mai cunoscute. În lista voluntarilor înscriși am mai găsit Intruder Owners Club Romania, Motosketeers, Road Eagles, RoadWolves, Wild Wheels. În plus, asa cum am mai spus, au fost o mulțime de motocicliști neafiliați. De asemenea, nu am putut sa nu observ ca multe cluburi au lipsit de aceasta data, unele chiar reprezentative pentru comunitatea cluburilor din Romania. Dar poate vor veni data viitoare.

 Sa ne vedem cu bine sambata viitoare la mega intrunirea clubului Seavolwes MC din Constanta si nu uitati sa repetati acasa celebrul strigat muncitoresc al voluntarilor de la Bikers For Humanity deci: Țâțeeeeeeee!