Noul coronavirus - Între isterie și realitate

Nu sunt un om panicat, aștept mereu ca experții să își facă o părere despre situație. Nu mă arunc să scriu primul ca să prind cititori. În general scriu pentru mine, mă ajută să îmi pun gândurile în ordine. Uneori mă înșel, alteori am dreptate, dar nu pretind că dețin adevărul.
 Citesc ce se scrie despre noul coronavirus, apoi citesc reacțiile oamenilor și în funcție de aceste două variabile îmi iau propriile decizii.

 Realitatea este că mor oameni, unele guverne iau măsuri drastice, oameni mult mai deștepți ca mine fac calcule cu rezultate sumbre.
 Mă uit la realitatea ce mă înconjoară. Aud la radio că deși în 1977 România a trecut printr-un cutremur devastator, în acest moment este la fel de pregătită cum era și atunci. Poate că cei de la radio servesc anumite interese și ascund adevărul, dar am și eu ochi și înclin să le dau dreptate.

 Îmi doresc ca experții să se înșele în privința epidemiei. Dar dacă totuși nu se înșeală?
 O parte dintre cei care fac calcule în jurul meu sunt prietenii mei. Sunt oameni serioși și foarte deștepți. Ei nu câștigă nimic din acele calcule. Nu au firme de medicamente sau farmacii.
 Evident că se pot înșela sau pot calcula greșit riscul. Sunt ei deștepți, dar nu sunt infailibili.

 Bun, deci am stabilit că România nu este pregătită pentru nimic. Am aflat că Italia a intrat în carantină. Nu am mai auzit să se întâmple asta de când mă știu. Am văzut în filme, dar nu și în realitate.
 Oare România este capabilă să realizeze un dispozitiv de asemenea proporții încât să poată ține o zonă în carantină?
 Adică România a trecut printr-un cutremur grav și nu a învățat nimic din asta, darmite să realizeze ceva ce nu a mai făcut niciodată, cum ar fi o carantină de mari dimensiuni.

 Deci panica nu este bună. Ar trebui să dormim liniștiți fiindcă România nu este pregătită pentru nimic.
 Apoi citesc pe la alți prieteni că ne panicăm degeaba că mor doar cei cu afecțiuni și bătrânii.
 Păi băi, prietenii groazei, voi citiți ce scrieți?
 Dacă mor doar cei cu afecțiuni atunci jumătate dintre prietenii mei vor muri. Doar că sunt și prietenii voștri băi, deștepților. Să o luăm logic dacă vă ține. Am cel puțin 20 de prieteni cu diabet. Mai am 20 care sunt supraponderali, 10 cu astm și 10 cu diverse operații. Poate nu mor toți, dar dacă se duc 50 cum spunem? Că a fost un număr bun sau că e nașpa?
 Ce facem cu rudele? Cam 50 dintre rudele mele sunt trecute de 60-70 de ani. O parte din ce mai tineri au diverse boli. Estimez că în caz de îmbolnăvire mai pierd 50 de oameni din jurul meu. Am un neam mare.
 Totalul estimat este în jurul sumei de 100.
 Ok, poate eu scap dar jumătate dintre cei din jurul meu se curăță. Cum va fi viața mea după? Sau viața voastră?

 Deci să nu ne panicăm. Italienii sunt niște proști panicați dacă au băgat în carantină toată țara. Chinezii sunt comuniști, deci oricum merită să moară cu panica lor cu tot.
 Noi suntem români, aici stăpâni și nu ne panicăm fiindcă ne gândim că are și virusul ăla mândria lui, nu vine în țări ca a noastră.

 Nu zice nimeni să alergăm pe străzi cu mâinile în sus ca niște găini fără cap, dar un minim de precauție nu strică.
 Închiderea școlilor este o măsură bună. Chiar dacă copiii nu au risc foarte mare, în caz de îmbolnăvire ei răspândesc orice boală cu mare ușurință.
 Evident că părinții care nu au cu cine să lase copii vor protesta împotriva acestei măsuri. Dar își pot lua zile de concediu chiar dacă prioritățile unora sunt destul de bizare. Adică pot să moară sau mai rău, pot să rateze concediul din vară în Grecia. Am observat că unii oameni sunt disperați să nu consume din zilele de concediu pentru copii lor. Oricum dacă se închid școlile copiii vor fi duși în tot felul de locuri pentru depozitat copii. Deci tot un drac.

 O altă măsură bună este limitarea contactelor cu alți oameni. O semi-carantină.
 Nu e rău să faci cumpărături pentru mai mult timp pentru a ieși în locuri aglomerate cât mai rar..
 Ieșitul la plimbare, prin baruri sau săli de spectacol ar trebui exclus din viața noastră pentru moment.
  Nu murim dacă stăm în casă două luni, dar dacă ne îmbolnăvim poate murim, iar dacă scăpăm îi putem omorî pe cei din jurul nostru prin contaminare.

 Deci să nu confundăm isteria și panica cu niște măsuri de precauție elementare.
 Cred că doar în România a fi precaut este considerat o lașitate.
 Cei care mă cunosc pot confirma că nu sunt un om laș. Am făcut cățărare fără coardă, am mers cu motocicleta cu peste 200 de km/h, am mers noaptea pe trasee montane care cu greu pot fi parcurse ziua. Am supraviețuit doar fiindcă am făcut totul cu mare atenție și precauție.
 În România este motiv de mândrie să bravezi și să arăți că nu îți este frică de virus.
 Nu este motiv de mândrie, este doar prostie.
 China pierde extrem de mulți bani prin măsurile de protecție, Italia cheltuie sume enorme pentru a menține carantina pe întreaga țară, România închide școlile.
 Pierderile economice sunt imense pe toată planeta, iar unii români consideră că virusul ăsta este o prostie.

 Poate mă înșel, poate că chiar este o prostie. Dar ce pierd dacă sunt precaut? Ce pierd dacă nu merg la cinematograf? Ce pierd dacă în loc să ies la o bere stau acasă și citesc o carte?
 În timpul stagiului militar am stat un an de zile într-o unitate militară cu condiții foarte proste și alimentație îngrozitoare. Cred că pot supraviețui două luni în propria casă cu ieșit la cumpărături o dată pe săptămână.

 Pentru mulți dintre noi ar fi un exercițiu excelent, chiar și pentru caz de calamitate.
 În caz de cutremur major se sistează furnizarea de gaze naturale și electricitate până când sunt verificate rețelele. Verificarea rețelelor în orașele mari poate dura și câteva zile. Aveți în casă lanterne sau alte obiecte de iluminat? Aveți cel mai rudimentar dispozitiv pentru gătit?
 Cei obișnuiți cu camping-ul au cu siguranță tot ce le trebuie inclusiv saci de dormit. Cei care nu au ar fi bine să se gândească ce fac dacă se oprește căldura câteva zile.

 A fi precaut nu înseamnă că ești isteric. Limitați contactul cu alte persoane, spălați-vă pe mâini cât mai des chiar dacă nu ieșiți din casă. Păstrați câteva conserve și câțiva litri de apă. Pentru a supraviețui câteva zile nu este nevoie să cheltuiți sume enorme. Cu maxim 100 de lei se poate supraviețui câteva zile. Nu este apocalipsa, este doar o situație de criză.

 

Lanțul de transmisie un subiect alunecos

Orice piesă în mișcare mai ales cele prin frecare trebuie lubrefiate.
 Le recomand celor care dau sfaturi și spun că unsul lanțului e o prostie să încerce sexul pe uscat cu frecvență mare și un orificiu strâmt.

 În primul rând lanțul se unge pentru a micșora frecarea cu pinioanele. Dacă ajunge niște ulei și între zale e bine, dacă nu, asta e. Inelele de cauciuc dintre zale indiferent de secțiunea lor x, o, y, z sunt făcute să reziste la frecare, hidrocarburi și temperatură scăzută sau ridicată. Ele împiedică frecarea zalelor între ele. Pe lângă inele intră foarte puțin ulei ca si pe lângă butoiașele metalice dintre zale.
 Adică cu orice speli lanțul nu se întâmplă nimic cu inelele de cauciuc. Lanțul nu îl speli ca să nu se mai frece zalele între ele, îl speli să nu frece praful de pe lanț pe pinion. Dacă speli lanțul și nu speli și pinionul ai făcut un drac. Ideal este să speli și pinionul mic, dar nici eu nu fac asta. Dau multă motorină pe lanț și sper să se curețe și pinionul mic ascuns sub capac

 Lanțul se spală pe calea de rulare care intră în contact cu pinionul nu pe exterior să lucească frumos. Și tot pe acolo se unge. Dacă uleiul este dat pe interior forța centrifugă exercitată în timpul rulării va împinge uleiul spre exterior și va intra puțin și la inelele de cauciuc. Nu e rău să dai un puf sau un ulei și pe exterior să nu ruginească să arate ca dracu. Dar altfel nu ajută la mare lucru.
 Lanțul se spală cu orice ai la îndemână motorină, benzină, WD40 sau soluții speciale. Se poate clăti cu jet de apă și se poate sufla cu aer. Dar se poate sterge doar cu cârpa și atât. Important este să fie uscat înainte de ungere, altfel nu aderă bine uleiul.
 Se poate unge lanțul cu orice lubrefiant. Ulei de motor, de cutie de viteze, WD40, ulei special, ulei de lanț de drujbă.
 Singura problemă este că unele uleiuri aderă mai bine și altele mai puțin. Uleiul de motor trebuie aplicat zilnic iar uleiul special ține câteva sute de km. Important este să aibă un lubrefiant, nu e necesar unul scump. 

 Lanțul se unge după fiecare ploaie dacă motocicleta este în mișcare.
 Dacă este parcată și acoperită nu trebuie uns atunci când plouă. Apa afectează multe dintre elementele motocicletei: furca, rulmenții de jug, de roți, cabluri și evident lanțul. Importanța unei huse este maximă.
 În trecut motocicletele aveau un canal din cauciuc și o carcasă la pinion care îl protejau de praf și intemperii. În societatea de consum aceste elemente au dispărut dar în schimb este mult mai ușor de procurat un kit de lanț nou.

 Foarte important! Dacă vă simțiți foarte atașați de degetele voastre NU spălați și NU ungeți lanțul cu motorul pornit  sau cu roata în mișcare. Mecanici experimentați au pățit accidente astfel și acum au mai puține degete decât au avut la naștere.
 În timpul operațiunii de spălat și uns lanțul roata se învârte cu mâna. Astfel soluția de curățare are timp să înmoaie murdăria iar în timpul unsului uleiul are timp să adere pe lanț. După ungere nu plecați imediat cu motocicleta la drum. Lăsați timp 10-15 minute pentru ca lubrefiantul să adere și să pătrundă printre zale. După ungere mișcați din când în când roata cu mâna pentru a se lubrefia uniform atât lanțul cât și pinioanele. La final stergeți surplusul pentru a nu fi aruncat pe motocicletă.

 Lanțul se schimbă când unele zale se blochează sau când acesta se întinde până la limita de reglaj.
 Pinioanele se schimbă când se ascut dinții. Când sunt noi, pinioanele au o parte dreaptă în capul dinților. Pe măsură ce se uzează acea parte se ascute. Nu este obligatorie schimbarea lanțului cu tot cu pinioane. Uneori un set de pinioane poate suporta două schimburi de lanț.