miercuri, 23 octombrie 2019

De ce sunt europenii lideri în evoluția motocicletelor?

 Pe un grup al unui forum care nu merită prea multă atenție era o discuție despre avansul tehnologic al motocicletelor BMW comparativ cu motocicletele mărcilor nipone. Eu aș spune că aceste diferențe apar la toate mărcile europene în comparație cu mărcile japoneze. Marketingul este un concept dificil și deseori ignorat în discuțiile comparative.

 Multe modele de motociclete apar doar pentru renumele mărcilor cu scopul clar de a spori vânzările.   Dar nu neapărat prin vânzarea acelor modele. Diferența între japoneze și bavareze este segmentul de piață căruia i se adresează.
 Pe scurt, bavarezii de la BMW au segmentul auto care ridică marca și au un public țintă care schimbă vehiculul la 2-3 ani. Restul mărcilor moto europene nu au o marcă auto în spate și totuși au utilizatori loiali tot prin infuzia de noi tehnologii.
 Niponii în schimb scot un H2R la fiecare 20 de ani cu care rup gura târgului și apoi vând în toată  Asia miliarde de motoare până în 400 de cc. Și Asia e o piață imensă unde predomină 125 și 250 cc.
 Piața europeană este doar picătura de culoare care schimbă nuanța. Europa este platformă pentru reclamă, fiind o piață mică, dar foarte vocală comparativ cu piața americană mare, foarte inertă și puțin pretențioasă.

 Deci de ce ar face niponii niște investiții în sisteme de ultimă generație când piețele lor principale, de două ori mai mari ca piața mofturoasă europeană, nu cer acele schimbări? La ce îi folosește indianului care merge cu mango la piață, ABS pe Honda de 125? Sau parbriz reglabil?
 Niponii fac motociclete performante ca să arate că pot. Nu din vânzarea de 1000RR-uri trăiesc ei. Trebuie doar să fie printre primii pe circuitele sportive. Nu neapărat primii, dar pe podium. Arabul și indianul trebuie să simtă că au sub ei o marcă fruntașă, dar care sa îi ducă fără costuri prea mari de acasă până la piață. Piața asiatică este mare consumatoare de sporturi televizate.

 În schimb europenii trebuie să rămână în continuare lideri în sistemele care i-au consacrat. Să fie lideri în evoluția mondială.
 Asta nu înseamnă că mărcile europene descoperă apa caldă și apoi sunt copiate de către mărcile nipone. Diferența este în preț. Având o gamă foarte largă de produse și adresându-se unor piețe diferite ca putere financiară, mărcile nipone trebuie să facă în așa fel încât la implementarea noilor tehnologii să nu crească semnificativ prețul produselor. Indianul a cărui viață depinde de motocicleta lui de 125 cc nu va putea foarte curând să își permită noul model pe injecție, chiar dacă acest model scade costul de exploatare prin consumul mai mic de carburant.
 În comparație, europenii nu au putut penetra cu succes piața asiatică, deși au încercat. Cam câte drumuri la piață putea face indianul cu un KTM de 125cc? Este adevărat că ar fi ajuns la piață de două ori mai repede fără a folosi poteca din pădure. O lua drept către piață, peste munți.

 Apoi rețeaua de piese de schimb ar fi pus în dificultate afacerea cu mango a indianului. Mai ușor găsești piese de schimb pentru KTM în Australia sau SUA decât în Europa unde se fabrică KTM. În India probabil este mult mai dificil.
 De remarcat că rețeaua de service BMW se întinde chiar și în India sau Africa, deși producătorul german nu se adresează direct acelor piețe. Dar probabil acest aspect are legătură cu segmentul auto.   
 În plus niponii trebuie să aloce un timp mai îndelungat cercetării noilor sisteme pentru a fi siguri de fiabilitatea acestora. Noile modele trebuie să fie la fel de fiabile, altfel familia indianului moare de foame, iar indianul se va îndrepta către o marcă mai conservatoare sau care a amânat introducerea noilor sisteme. Indianul își va pierde încrederea în sisteme electronice avansate dacă acestea nu se ridică la nivelul celor vechi, iar piața va cere în continuare modele cu sisteme vechi.
 De asemenea, în zonele unde informația pătrunde mai greu, mecanicilor le va fi dificil să țină pasul cu noile tehnologii, iar consumatorul va avea de suferit și va rămâne tributar tehnologiilor mai vechi. Din povestea indianului putem elucida și misterul obsesiei pentru fiabilitate a mărcilor nipone care, evident, se extinde și asupra modelelor de pe alte piețe de desfacere. 

 Marketingul este doar un punct de vedere în compararea mărcilor. Sunt sigur că putem întâlni și alte păreri dacă discutăm pe grupuri de discuții ceva mai evoluate, care știu să-și țină oamenii aproape.

miercuri, 16 octombrie 2019

Dilemele motociclistului începător

Costume de muncitor cumpărate de la CT pentru a ajunge la Buc.
Mulți motocicliști începători se confruntă cu diferite dileme.
Ce motocicletă să-și cumpere? Care cască e mai bună? Ce echipament să cumpere? Și așa mai departe.
 Evident că prețurile la echipamente îi descurajează și îi îngroapă și mai mult în nesiguranța alegerii.
 Apoi citesc tot ce se poate despre întrebările cu care se confruntă și întâlnesc multe sfaturi ce îi îndrumă către echipamente cu prețuri ce le depășesc cu mult bugetele.
 Astfel ajung să se descurajeze și amână cumpărarea echipamentelor până când vor strânge bani pentru echipamentele scumpe despre care au citit pe bloguri la fel de obscure ca al meu.
 Problema este că în timp ce strâng acele grămezi de bani destinate echipamentelor de top, merg cu motocicletele fără a purta echipament și se expun riscurilor.

 Ca orice începător am trecut și eu prin faza de a visa la echipamente care să se asorteze cu motocicleta și să țină de cald primăvara, iar vara să mă răcorească prin magie.
 Cu timpul am devenit mai interesat de confort decât de culoarea sau aspectul hainelor.

 Dar să începem cu alegerea motocicletei fiindcă o să terminăm repede.
 În primul rând fiecare își poate cumpăra ce model își dorește indiferent de capacitate. Nici o motocicletă nu merge singură. Dacă pilotul nu are cap își poate rupe gâtul și pe scutere de 125 cc, la fel ca pe 1000 RR.
 Înălțimea motocicletei contează la fel de puțin ca poziția la ghidon. Absolut toate motocicletele se pot modifica atât ca înălțime, cât și ca poziție. Evident că au niște limite, dar dacă se ține cont de greutatea motocicletei la alegere, restul sunt probleme minore. Adică dacă o fată de 150 de cm și 45 de kg își dorește un motor de 300 de kg, degeaba îl coboară cât de jos se poate că tot se va descurca greu cu el.
 Ghidonul poate fi adus mai aproape de pilot din cauză de mâini scurte sau se poate înălța, iar în caz de mâini lungi se poate depărta de ghidonul.
 De asemenea, șaua se poate înmuia, înălța sau se poate lăsa mai jos. Evident că se poate lungi sau scurta.
 Amortizoarele pot fi și ele modificate, Pot fi scurtate sau înălțate, înmuiate sau întărite în funcție de natura drumului pe care sunt folosite cel mai des. Adică nu trebuie să ne speriem dacă o motocicletă sport are suspensia mai rigidă sau un enduro are suspensia prea moale. Evident trebuie luat în calcul și stilul de mers. Dacă înmuiem suspensia la o motocicletă sport, trebuie să fim conștienți că pierdem din stabilitate la viteze foarte mari.   
 Dar trebuie reținut că orice motocicletă se poate modifica în funcție de necesitățile pilotului. Dacă nu există modificări la structura cadrului, modificările de mai sus sunt perfect legale.
 Așa că vă puteți cumpăra ce vă place.

 Echipamentul este la fel de ușor de ales dacă nu există pretenții prea mari la calitate sau aspect.
 Ce trebuie să înțeleagă orice începător este că atât motocicleta, cât și echipamentul nu sunt alegeri pe toată viața. Vor fi schimbate destul de des.
 Ca începător este destul de sigur că nu vei alege din prima motocicleta potrivită, iar echipamentul ori nu va fi ca în reclame și se va dovedi incomod sau ineficient, ori se va degrada destul de rapid ca orice lucru folosit în condiții extreme.
 Sunt sigur că vor fi persoane care vor da exemple de echipamente care au ținut 10 ani și care le aduceau cafeaua la pat dimineața  și nu îi contrazic, dar în general nu toți oamenii sunt la fel de ordonați.

 Deci echipamentul trebuie să fie în primul rând comod și să aibă o brumă de protecții.
 Cel mai important este să aibă ceva protecții rezistente la abraziune. Pot fi și protecții de role sau cumpărate de la chinezi. Clar nu vor fi la fel de eficiente ca cele de la firme cu renume, dar sigur vor fi mai bune decât nimic.
 Până și feșele ortopedice sau din neopren sunt mai bune decât propria piele în caz de julituri.
 În primul rând protecțiile au rolul de a feri articulațiile de curentul de aer în timpul mersului pe motocicletă. Acest rol este îndeplinit de acele protecții la fiecare deplasare. De aceea sunt atât de importante.

 Dacă nu aveți bani de echipament puteți cumpăra separat protecțiile, cu care apoi mergeți la un croitor să vă coasă buzunare pentru ele pe orice pantalon doriți. De asemenea puteți aplica aceeași metodă și pe geacă.
 Este o modalitate foarte ieftină de a procura haine cu protecții.
 Cel mai ieftin este să vă duceți la un magazin sportiv să cumpărați o saltea din neopren cu densitate mare, să tăiați din ea după forma dorită pentru genunchi, șolduri, coate, umeri și spate și să le coaseți direct pe pantaloni și geacă. Pentru o protecție mai mare se pot coase mai multe straturi de neopren.  Cost total maxim 50 de lei.
 Ghetele de muncitor sunt la fel de bune ca ghetele dedicate motociclismului, dar puțin mai grele și mai incomode. Dar dacă ținem cont că prețurile sunt cam egale puteți opta pentru cele mai ieftine ghete de motor.  Garantat au prețul apropiat de o pereche de pantofi sport mai răsăriți.

 La cască este ceva mai complicat si singurul articol la care nu e recomandat să se facă economie, dar cea mai ieftină cască produsă de o firmă cu renume este clar mai bună decât o cască chinezească.
 Deci orice material care intervine între pielea ta și mediul înconjurător este mai bun decât nimic, dar casca trebuie să fie produsă de o firmă cu tradiție în motociclism.
 Eu recomand căștile integrale. În afara faptului că sunt mai ieftine, oferă cea mai bună protecție. Dacă ai o cască ce îți lasă fața liberă poți da cu moaca de ghidon și la viteză mică, dacă din neatenție nu ai văzut o groapă sau o bordură, iar motocicleta se oprește brusc.
 O cască cu ochelari de soare integrați și vizieră cu un sistem antiaburire va mări considerabil confortul în timpul deplasării.

 Astfel până acum avem ca echipament o geacă și un pantalon la care am adăugat protecții, în picioare ceva care să nu fie pantof sport sau sandale și o cască pe care să nu scrie în chineză pe toată eticheta.
 În cazul în care bate vântul punem un hanorac mai gros pe sub geacă sau două tricouri. Voi reveni la la acest aspect.

 Am văzut că mulți oameni recomandă costumele de ploaie magice dedicate motociclismului. Sunt sigur că sunt foarte ok până când ajungi să dai pe ele două salarii.
 Dar dacă ne gândim mai bine, motocicliștii nu sunt singurii care sunt obligați uneori să se deplaseze prin ploaie. Două categorii de oameni petrec aproape la fel de mult timp în ploaie ca motocicliștii. Respectiv muncitorii și pescarii.
 Așa că la orice magazin cu scule și unelte se găsesc atât ghete de lucru cu protecții, cât și pelerine de ploaie mai groase sau mai subțiri. De asemenea în magazinele pescărești se găsesc atât combinezoane de ploaie întregi, cât și costume în două piese. Poate uneori sunt puțin mai voluminoase aceste costume în comparație cu cele dedicate motociclismului, dar în multe cazuri costumele de pescar sau muncitor pot fi mai eficiente. Iar prețul este foarte accesibil.

 Un alt motiv pentru care nu este neapărat nevoie să se cheltuie o sumă enormă pentru echipament este că împotriva frigului pot fi folosite costumele de ploaie.  Aceste costume pot să oprească curentul rece la fel de eficient cum o fac costumele din piele.

 În cazul în care costumul de ploaie lipsește din bagaj, sacii de gunoi de peste 120 litri sunt la fel de eficienți. Cu trei saci de gunoi și o rolă de bandă de izolat se poate construi un costum de ploaie destul de bun. Dacă nu plouă și este doar frig, sacii de gunoi se bagă pe sub geacă sau pantaloni pentru a nu flutura din cauza curentului, dar și pentru un aspect mai plăcut.

 Ghetele ieftine în general nu sunt impermeabile, iar cele impermeabile, în caz de caniculă vor face piciorul să transpire foarte tare. Știu că în reclame ghetele impermeabile lasă piciorul să respire, dar în realitate au niște limite.
 Așa că ghetele trebuie să fie comode, să poți face câțiva pași fără a simți că faci balet și să fie aerisite. În caz de ploaie se rezolvă cu două pungi care se trag peste ghete și aceea rolă cu bandă de izolat.

 Impermeabilitatea mănușilor se rezolvă tot cu două pungi trase peste ghidon cât să acopere protecțiile, iar în lateralele pungilor se decupează o fantă prin care se introduc mâinile. O altă variantă sunt mănușile din latex băgate în mănușile de vară sau trase pe deasupra acestora.
 Cu costuri minime se pot depozita sub șaua motocicletei câțiva saci de gunoi, câteva pungi și o pereche, două de mănuși din latex.

 Cu puțină inventivitate motociclismul devine un hoby ceva mai accesibil și care îți poate oferi aventuri amuzante.
 Motociclismul oferă multe clipe frumoase, dar poate provoca și dureri fizice grave dacă nu învățăm să ne protejăm din toate punctele de vedere.
 Mulți dintre noi ne credem invincibili și ne gândim că o ploaie de câteva minute nu ne omoară. Dar uneori este chiar amuzant să ne protejăm improvizând diferite echipamente.

 Deci nu uitați, nu orice este scump va fi și eficient, iar lucrurile ieftine sunt mai bune decât nimic.