Întrebări și răspunsuri despre cluburile moto (I)

Pentru că am fost rugat să răspund punctual la întrebări, voi face acest lucru, pentru că mă gândesc că ar fi util multora din cei care au astfel de întrebări. Eu de obicei sunt mai creativ în exprimare, dar pot fi flexibil și pot răspunde și punctual, așa cum am fost rugat.

Primele întrebări vin de la Vlad Șarlău:

1. De ce nu ar trebui să se numeasca MC (motorcycle club) - nu este club de motociclisti?
2. De ce un alt club moto, să zicem unul dominant, trebuie sa se simtă lezat ca mai există un alt club moto? Trebuie să se dea socoteala pentru faptul ca faci parte dintr-un club moto?
3. Consider ca fiecare club moto are dreptul sa fie independent 100%, fara sa dea explicatii de ordin organizatoric altui club, oricare ar fi acesta.
4. Atât timp cat nu sunt folosite aceleași patchuri, culori sau denumiri, consider ca toata lumea poate fi în relații cu toata lumea.

Unde greșesc?

  　
1. De ce nu ar trebui sa se numeasca MC (motorcycle club) - nu este club de motociclisti?

În lumea moto, denumirea de MC nu mai are sensul literal de foarte multă vreme. Nu mai înseamnă doar "motorcycle club" în accepțiunea celor care fac parte din această lume a cluburilor moto. Termenul de MC definește în zilele noastre o formă de organizare. Un fel de tip de asociere care arată din ce fel de club face parte un om. La fel și RC, MF, MSC etc. În general vei întâlni în repetate rânduri sintagma - Clubul de motocicliști Bau-bau MC. MC-ul definește forma de organizare și face o diferentiere.  Iar această formă de organizare aduce foarte mult din anumite puncte de vedere cu o organizație paramilitară. Cu grade, funcții și atribuții.

 În lumea cluburilor, un club se poate numi MC doar dacă alege să respecte aceleași reguli cu celelalte MC-uri.
Dacă întrebi din punct de vedere legal, răspunsul este, evident, că nu există o lege care să definească aceste forme de organizare cum ar fi cea pentru SA-uri, SRL-uri și alte tipuri de societăți sau cea pentru asociații, fundații, federații, uniuni. Dar să nu uităm că această formă de organizare a plecat inițial de la cluburile outlaw, care declarau că lor nu li se aplică legile, ci ascultă de legi proprii. și își asumau asta, adică nu era o problemă pentru ei să intre la pușcărie, erau oameni care trecuseră prin războaie, pușcăria era un mizilic pentru ei. Apoi în timp MC-ul s-a consacrat ca formă de organizare și la alte cluburi care alegeau să respecte un set de condiții, cluburi care nu se declarau outlaw. Simbolul pentru outlaw a rămas doar cel de 1%-er.

Ca să facem o paralelă, în lume nu există o lege pentru statul la coadă. Da, în unele locuri ți se dau numere de ordine, dar nici acelea nu sunt prevăzute prin lege, ci doar în regulamente interne. Ca și în cazul cluburilor moto dacă vrei să îți faci MC de capul tău, tu poți să te bagi în față la orice coadă, din punct de vedere legal (că nu există lege să îți interzică), dar îți va sări lumea în cap dacă sari peste rând. Vor spune că nu îi respecți și îți bați joc de ei. La fel se întâmplă și în cazul cluburilor moto care au depus eforturile de a respecta regulile nescrise, au muncit mult să fie MC și vine careva și vrea să fie egal, deși nu a depus aceleași eforturi.

Sau să presupunem că într-o organizație se decide să se facă un panou de merit, chestie care nu e prevăzută de nicio lege. Și se trezește și Ionel că vrea să fie și el pe panou, chiar dacă ceilalți nu îi recunosc meritele și chiar dacă nu a depus aceleași eforturi ca cei menționați la panoul de merit.
 Și așa ajungem la punctul 2.

2. De ce un alt club moto, sa zicem unul dominant, trebuie sa se simtă lezat ca mai exista un alt club moto? Trebuie sa se dea socoteala pentru faptul ca faci parte dintr-un club moto?

 În teorie, cluburile dominante (care iar, probabil din motive practice, sunt recunoscute peste tot în lume ca atare) se asigură că nu se înființează un club de zurbagii, care cine știe ce va face și lucrurile se vor răsfrânge și asupra altor purtători de vestă, că restul lumii din afara lumii moto nu face diferența între veste. Tot în teorie, clubul dominant aplanează conflictele între cluburi, asigură comunicarea, are ceva de muncă. Și un mod de a se asigura faptul că lucrurile merg bine este ca toate cluburile să respecte aceleași reguli. De aici decurge obligația ca un nou club să fie aprobat de cluburile existente într-o zonă. Această obligație practic ar trebui să asigure faptul că toate cluburile respectă aceleași reguli, pentru că altfel apar conflicte.

 MC-ul dominant din oraș sau din zonă trebuie să verifice dacă sigla noului club este asemănătoare ca reprezentare si colorit cu alta deja existentă și să le comunice acest lucru celor noi (în unele țări chiar există Registrul național al patch-urilor). Pot să apară conflicte din această cauză, iar datoria unui club MC este să preîntâmpine conflictele. Mai trebuie să medieze certurile dintre cluburi și să asigure comunicarea.
Ăsta este un alt motiv pentru care MC-urile merită respect si de asemenea este motivul pentru care nu orice club poate fi MC. Trebuie să fii foarte dedicat să alegi acest mod de viață și să îti dedici timpul acestor atribuții. E ca și cum MC-ul este cel de la panoul de merit din exemplul de mai sus, din cauza eforturilor depuse. Plus aici se mai adaugă explicațiile din articolul precedent.

 Dacă clubul nou face probleme, i se poate acorda statut de "bad-standing". Dar cu motive întemeiate, nu inventate, pentru că se poate pierde credibilitatea și e grav. MC-urile se susțin între ele pentru a face munca de MC. Dacă un club greșeste, celelalte MC-uri vor încerca să îl pună pe calea cea bună si pot exista sancțiuni. Dacă cluburile nu se pun de acord în privința vinovăției este foarte grav. Fiecare MC are un număr de alte cluburi RC si un număr de oameni neafiliați în jurul lui si cănd se produce o ruptură în lumea MC-urilor se formează tabere și situația o ia la vale.
 Dar să revenim.

În mod normal regula e că îți faci întâi un RC sau MC de probă (nu știu exact cum e în România, că nu știu să fie publicate regulile din România pe undeva), anunți confederația cluburilor și dovedești că respecți toate regulile agreate de celelalte MC-uri și apoi ești aprobat pe deplin.

Problema pe care o au celelalte MC-uri cu alte cluburi este că foarte multe întâi își fac vestele de MC și apoi se apucă de treabă (dacă fac vreo treabă), iar după câteva luni dispar din peisaj, se ceartă și se rup în mai multe cluburi unde toți vor să fie șefi. Asta cred că este o problemă națională. Sau nu depun nici jumătate din munca altor MC-uri și au pretenția să aibă același statut.

Clubul din care fac eu parte nu a purtat veste mulți ani. Purtam niște tricouri cu adresa unui site al clubului și niște salopete uneori. Eu încă mai am salopeta și tricoul. Am pus vestele pe noi după ce am fost invitați de alte cluburi, unele chiar MC, să facem asta. Eu ma miram că încă aveam membri după câțiva ani și încă mă mir după 15 ani că încă avem, în condițiile în care unii dintre noi chiar au probleme în anumite zone dacă poartă vesta și tot nu renunță chiar și în condițiile astea.

3. Consider ca fiecare club moto are dreptul sa fie independent 100%, fara sa dea explicatii de ordin organizatoric altui club, oricare ar fi acesta.

 În mod normal (știu că tot spun "în mod normal", dar la noi în țară nu e ca afară) un club ar trebui să fie liber să facă ce vrea, dacă nu face prostii de genul bătăi prin baruri, scandal pe la întruniri, mers beți cu motoarele și alte bazaconii care se pot răsfrânge și asupra altor cluburi.

 RC-urile nu ar trebui să aibă acțiuni obligatorii, dar MC-urile au destule. În rest fiecare ar trebui să fie liber să facă ce vrea mai puțin scandaluri aiurea și alte nebunii enumerate mai sus.

 Menirea unui club este să crească. Așa vezi dacă faci treabă buna și ai o direcție care atrage. Acest aspect este îngrădit pentru moment la noi în țară. Acest fapt a bulversat putin lumea cluburilor, fiindcă nu există motive clare si întemeiate. Sau cele enunțate chiar nu sunt valabile pentru toate cluburile de la noi. În restul tărilor nu există asemenea restricții.
 Deci din anumite puncte de vedere un club care nu face prostii nu este liber 100% la noi în țară.

 4. Atât timp cat nu sunt folosite aceleași patchuri, culori sau denumiri, consider ca toata lumea poate fi în relații cu toata lumea.

 Pâna acum ceva ani cam așa se întâmpla. Dacă nu puneai pe spate sigla altui club, totul era bine si frumos.
 Apoi nu a mai fost așa.

 În țara noastră fenomenul moto este la început. Cluburile la noi nu o duc prea bine. În alte țari cluburile mari număra sute de membri intr-o singură țară. La noi un club de 20 de oameni este considerat uneori un club mare.
 În primul rând motociclistii în țara noastră sunt puțini și în marea majoritate concentrați in zonele mai dezvoltate și evident mai populate. În orasele mici sunt doar câțiva motocicliști. În trecut foarte mulți motocicliști nu aveau nici timp, nici bani si nici dispozitie să intre într-un club. Acum cu atât mai puțin, mai ales după ultimele evenimente plus că membrii dispuși să intre intr-un club trebuie și selectați. Nu poți băga în club oameni care nu sunt hotărâți sau nu se încadrează ca temperament. Omenirea are probleme de milioane de ani cu personajele solo, adică dezvoltarea omenirii s-a bazat mereu pe cooperare și ca să fii într-o asociere trebuie să fii în stare să cooperezi. Fără reguli comune nu există cooperare, orice ai face, pentru că fiecare interpretează una-alta cum vrea el.

 Un club are nevoie de bani mai ales MC-ul, care are și multe atributii. Banii vin din cotizații, petreceri și întruniri. Pentru toate cele trei surse de finanțare ai nevoie de mulți membri. Dacă mai apare sau deja există un club pe zona unui MC (mai ales dacă e o zonă mai mică) înseamnă să împartă motocicliștii dispuși să intre intr-un club. Se impart banii si forța de muncă pentru întruniri, petreceri și alte atribuții obligatorii.

 Părerea mea este că se forțează puțin lucrurile în direcția cluburilor. Nu suntem înca o țară pregătită pentru așa ceva. Noi abia am descălecat de pe Ij-uri și Nipre și vrem să ne ridicăm la nivelul tărilor mult mai dezvoltate. Poate mai mult de 90% dintre membrii cluburilor merg pe motociclete second-hand, nu noi.
 Una dintre îndatoririle membrilor din MC-uri este să facă un număr de kilometri pe an. Majoritatea fac eforturi fabuloase să facă acei kilometri atât din punct de vedere  financiar, cât și ca timp. Dacă totusi există banii si timpul, suntem limitați ca infrastructură. Una este să faci lejer 6-7 sute de km pe zi pe autostrăzi si alta este să faci 4-5 sute de km pe zi pe 2 autostrăzi leșinate. Nu mai punem la socoteala oboseala si pericolul pe care il aduce cu ea dacă te încapațânezi să mergi mai mult. 

 Îi mulțumesc lui Răzvan pentru ajutorul de a răspunde și el la întrebări acolo unde au fost adresate.
Aștept alte întrebari la care să răspund cu placere la 3 noaptea.

Explicații despre însemnele cluburilor, cerute de cititori

 Faptul ca la noi în țara lumea moto pare a fi o scena din anii 90 nu înseamnă că peste tot în lume este la fel. Sunt și pe afară unele abuzuri făcute de membrii cluburilor, dar sunt mult mai puține.
 Eu de exemplu sunt acuzat de către multi oameni ca încerc sa ocolesc regulile. Eu doar nu sunt de acord cu modul în care se aplică la noi în țară aceste reguli, cu diferențele față de regulile internaționale și motivația că pe diferite zone poți adopta orice regulă în plus. Pentru că așa se ajunge la abuzuri nefondate.

 Pe scurt... care o să fie cam lung, acum 70 și ceva de ani când au apărut MC-urile au început să se bată pe teritoriile unde își vindeau drogurile. Unele cluburi au ajuns foarte bogate din vânzarea de droguri și alte prostii și așa au rămas pana în zilele noastre. Și astea sunt declarații ale unor foști președinți de MC-uri făcute în cărțile pe care le-au publicat sau in documentarele realizate. Spun asta să nu îmi iau bătaie aiurea că fac acuzații nefondate.

 Acum unele MC-uri nu mai vând droguri în mod organizat. Dacă vând membrii clubului, nu îi oprește nimeni. Fiecare cu meseria lui. Unii membrii din cluburi sunt medici, contabili sau artiști, alții vând droguri sau sunt pești. Dar nu este o regula. Pot fi cluburi sau doar chaptere care nu fac nimic ilegal. Ei bine cum spuneam se băteau ca nebunii, beau mult, se drogau și făceau scandal. Datorită acestor probleme au început să apară niște reguli. De exemplu există regula sa nu arunci în foc nimic din ce poate exploda (nici măcar o cutie de suc). Această regulă a apărut după ce niște deștepți au aruncat diverse în foc și n-a fost bine.

 Există altă regulă care spune ca nu ai voie să furi motoare din fața caselor cluburilor sau să dai țepe cu motoare, și tot felul de alte reguli care nu au apărut aiurea. Chiar sunt sănătoase. La fel cum la noi la întruniri au apărut reguli de liniște, reguli care spuneau că dacă ai o problema cu oricine te duci la organizator, nu te apuci să scoți pistolul ca în Texas. Organizatorul este judecător și executor al legii la el la întrunire.

 Așa au apărut cluburile dominante. acum mult timp. Aceste cluburi păstoreau toate cluburile mai mici din regiune. În general cluburile dominante sunt MC-uri fiindcă sunt mult mai bine organizate comparativ cu celelalte cluburi. Adică un MC dacă își cheamă membrii la 12 noaptea aceștia sunt obligați să vină în orice condiții. Nu toate regulile sunt nașpa și nu toate iți îngrădesc libertatea. Unele doar păstrează liniștea între nebuni. Să recunoaștem că motocicliștii nu sunt chiar normali la cap sau nu toți.

 Treaba cu cele trei piese nu e o aiureala. Să spunem că tu scrii pe vesta ta Electrician. Mergi pe strada și cineva vine disperat la tine că a căzut un fir de curent pe autobuzul cu copii al școlii. Tu nu ești electrician și omul ala disperat în loc sa își piardă timpul cu tine putea să sune la 112. Cat timp el pierde vremea sa-ți explice, se întâmpla tragedii. La fel și cu vesta cu patch din trei piese. Două cluburi se iau la bătaie, tu porți o vesta cu trei piese și cineva vine la tine sa faci ordine, iar tu nu știi ce să faci și aia se bat ca chiorii. In mod normal un membru al unui MC este intangibil. Există o alta regulă care spune că dacă dai în unul, dai în toți și te caută până te găsesc. Asa devine intangibil un membru al unui MC, iar un MC adevărat este obligat să te caute până te găsește. De aceea MC-urile ar trebui sa fie ceva mai sus pe scara evoluției în lumea moto. Un fel de șerifi stelari. Practic nimeni nu are voie să se bage peste ei și nici ei nu intervin decât atunci când un club face probleme reale. În rest sunt normali își vad de viețile lor. În mod normal orice motociclist ar trebui să respecte și să susțină purtătorii de veste din trei piese. Nimeni nu ar trebui să poarte acele trei piese dacă nu își asumă răspunderea că poate face față. Dar tot ce am scris pana acum este teorie.

 In realitate intervin orgolii, oameni care vor acele trei piese pe spate pentru prestigiu, dar nu toți purtătorii de patch din trei piese sunt capabili să impună respectul cuvenit acelei veste. Unii se comportă provocator, alții fac pe interesanții, sunt și cei care în procesul de câștigare a vestei uită cum să zâmbească. Majoritatea se poarta de parcă acum 5 minute au spart o bancă și de fapt știm cu toții că sunt contabili sau programatori. Adică nu trebuie neapărat să fii mafiot ca să câștigi respectul celorlalți. Este tocmai invers. Când ai o vestă de MC trebuie să dovedești că gândești, nu că știi să dai cu pumnul. Pentru dat cu pumnul există cealaltă regulă. Dai în unul, dai în toți. Dacă ai răbdare să citesti până la capăt iți spun și cum a apărut această regulă. In trecut multi membrii de MC erau provocați de diverși batauși din baruri ca să își dovedeasca aceia valoarea. Probabil și atitudinea membrilor din MC-uri atragea provocările. Că dacă ai atitudine de Van Damme se găsesc unii care vor să te verifice. Și atât de mult trebuiau să se bată membrii MC-urilor, că până la urmă s-au plictisit și au introdus această regulă. Ce vreau să spun este că nu denumirea acestor cluburi contează. În loc de MC se puteau numi DC de la Dumnezeii Cluburilor moto fiindcă așa trebuiau să fie. In esență in țara noatră se pierde pe drum spiritul pentru care există acele trei embleme.

 Apoi mai este si presiunea care se pune pe umerii anumitor MC-uri. Ca să facă față concurenței ajung să nu aibă timp să instruiească prospecții și să îi trieze ajungând membrii mulți care nu ar merita statutul și răspunderea celor trei piese. Că ăsta e rolul stadiului de prospect. să te învețe să fii demn și mai ales intransigent. Adică dacă trebuie să împarți dreptatea, atunci chiar dacă cel care a gresit este prietenul tău cel mai bun, trebuie să aplici o pedeapsă chiar dacă mai blanda fiind prietenul tau. Până la urmă nu pedeapsa contează ci să îi recunoști vina.

 În România problema este până la urmă resursa umană, nu existența unor reguli pe care unii motocicliști nu le înțeleg sau le contestă pentru că nu sunt legiferate. Felul în care se aplică aceste reguli și oamenii care trebuie să le aplice sunt problema. Sunt sigur că până la urmă lucrurile se vor aranja și la noi în țară. Poate vor veni alți oameni la clubul dominant, poate va veni alt club dominant cu alte valori și principii, vor mai fi probabil bătăi, războaie fizice și psihice, dar în final va fi așa cum este în alte țări. Suntem în urma la capitolul civilizație moto și va dura ceva timp.

 Ce scriu eu aici ar trebui să știe cam orice motociclist și dacă nu înțelege, să se intereseze și să se documenteze până când înțelege. Chiar dacă ești motociclist fără vesta și fără club, e bine să știi ce înseamna un club moto și prin ce diferă de alt club. Indiferent dacă ai sau nu vesta de club, trăiești în lumea moto care înseamna tot ce ne înconjoară. De la magazinul în care îți cumperi uleiul si geaca cu protecții până la întrunirile unde mergi să te plimbi. De exemplu e util să știi ce să faci la o întrunire dacă apare un conflict, sau că pe unii membri de MC-uri trebuie să nu îi atingi în sensul de bătut pe umăr să îi rogi ceva, de exemplu. Și regula asta a pornit de când erau provocați în baruri demult.

 Chiar dacă te plimbi singur, poți nimeri în hotelul unde este cazat un club de motocicliști. E bine să știi ce sunt și nu ar fi rău sa știi și cine sunt, dacă sunt un club mai cunoscut. Adică e bine să știi că dacă ei au desene galbene să nu pui pe tine un tricou verde. Pune unul galben că e mai sănătos. Unii membrii ai cluburilor moto sunt ca taurii, când văd anumite culori fac urât. In orice caz aceste lucruri ar trebui să le aflați de la cluburile din zona voastra sau poate se vor publica pe vreun site așa cum pot fi găsite pe afară. Problema este că unii membrii din cluburile țarii noastre nu au habar ce inseamnă MC, care este rolul unui club dominant, care sunt culorile celor mai importante cluburi internationale, cum e cu regulile de teritorialitate, ce cluburi au voie să fie support si de ce. Care sunt îndatoririle cluburilor support si care sunt drepturile acestora.

 Cluburile moto nu sunt doar acei oameni care fac întrunrile la care mergem aproape toti, sunt mult mai mult. Cluburile moto rulează bani, banii sunt importanti in orice domeniu. Un club nu este doar o adunătură de oameni. Sunt și interese financiare în joc. Și aici lucrurile se complică. Puterea se combină cu monopolul și deja intrăm în manualele de economie, iar eu nu am fost un student strălucit în facultate. Îi las pe alții să explice partea asta.

Avem și vești bune de la întruniri verticale

 S-au gândit niște băieți buni să facă ei o întrunire unde a dus mutu' iapa și cică a ieșit beton. Dar nu că beton, beton armat.

 E adevărat că betonul era armat cu jandarmi, dar e bine și așa, dacă altfel nu se poate.

 Oricum și organizarea a fost de mare excepție datorită interesului acordat de către organizatori acestui eveniment. Si asta nu o spun eu, că nu am fost acolo, asta o spun cei care au participat și s-au întors acasă fericiți. Mai puțin Hrubaru, dar bine că nu a fost mai rău. Mă bucur că au scăpat relativ ok și el, și motocicleta, de unde deducem că mersul preventiv te ferește de Doamne ferește.

 Cum spuneam, toți cei cu care am vorbit au avut numai cuvinte de laudă pentru organizatori. Evident că dacă eram eu acolo găseam ceva în neregulă, că na, asta îmi e meseria, să găsesc ceva de criticat.

 Dar cum eu am fost la o nuntă, mă bazez pe relatările de la fața locului.

Deci avem o întrunire organizată bine, unde nimeni nu a fost dat afară și nu a ajuns nimeni la spital. Hrubaru nu se pune, că la el a fost ceasul rău sau șoferul prost, poate chiar ambele.

 Au fost câteva discuții despre deja celebra problemă a patch-urilor, dar care din fericire nu au degenerat în altercații. Acum nu putem ști dacă situația de calm a fost influențată de prezența jandarmilor sau se datorează respectului pentru clubul organizator.

 Ce știm cu siguranță este că într-adevăr clubul incriminat avea patch-ul din trei piese. Părerea mea este că ar trebui sa îl schimbe, dacă nu are în plan să acceadă la titulatura de MC. Dar până și reprezentantul clubului cu probleme de patch a avut numai cuvinte de laudă despre organizatori în urma discuției telefonice pe care am avut-o.

 Existau zvonuri că au fost dezbrăcați, epilați, jumuliți, dar zvonurile au fost infirmate atât de cei cu vestele dezordonate, cât și de gazde, care nu au avut informații despre vreun eveniment violent.

 Poate că totuși evenimentele de tristă amintire despre care am scris cu ceva timp în urma, au fost un caz izolat. Poate că totuși respectul pentru un club gazdă încă există sau a fost restaurat în urma reacției comunității moto. Să sperăm că încă există respect intre cluburi, așa precar cum a fost în ultimul timp. Nu ne rămâne decât să avem răbdare să vedem ce ne rezervă viitorul, chiar dacă o perioadă vom sta mai încordați la multe întruniri unde mergem să ne simțim bine, nu să ne uităm peste umăr, cum îmi spunea cineva dintr-un alt club prezent la întrunirea de sâmbătă.

    Știu că mă repet, dar chiar dacă niciun club moto nu are drepturi de autor asupra însemnelor de pe spatele gecilor, tricourilor sau vestelor, totuși cluburile MC au inventat patch-ul din trei piese, așa cum am explicat în articolul precedent. Putem considera că acele patch-uri din trei piese aparțin doar MC-urilor, măcar la nivel de cutumă, chiar dacă nu la nivel de lege.  În restul lumii (adică în afara României) nu prea contează ce ai pe spate, adică dacă nu ai cele trei piese, nu ai probleme.

 De asemenea, din câte știu eu, la noi în țară dacă un club nu este acceptat de asocierea MC-urilor, nu poate sa fie MC, chiar dacă îndeplinește condițiile necesare. Să ai clubhouse, să ai un număr minim de membri (posibil 7, dar cum regulile convenite la noi nu sunt publicate pe undeva și mai și diferă pe zonele din țară), să faci un număr de petreceri și ședințe pe an și un număr de kilometri pe motor ar fi câteva din condițiile necesare. Conform obiceiurilor, chiar dacă nu te înscrii în asociația MC-urilor din anumite motive, pentru a fi considerat MC (conform cutumelor, nu legilor) trebuie să îndeplinești condițiile acceptate în general de cei care au inventat patch-ul din trei piese. Și trebuie să dovedești că le îndeplinești.

În concluzie avem o întrunire frumoasă, cu organizatori verticali, o mică ceartă pe motive de patch-uri neconforme cu titulatura de MC, dar nimic grav.

 Rămâne să urmărim care va fi direcția în care vor merge cluburile și întrunirile.

 Aș mai vrea să îi mulțumesc unui prieten care mi-a atras atenția la Bikers for Humanity că nu îmi documentez bine anchetele (la momentul respectiv nu vorbisem cu una din părțile implicate). A avut dreptate în acel caz, dar eu tot la părerea mea rămân. Cârpele alea de pe spate, chit că pentru fiecare sunt importante, nu ne definesc ca oameni decât în momentul în care le lăsăm noi să ne definească.

Regulamentele nelegiferate ale cluburilor de motocicliști, cu bune și cu rele

 Strange Wars Episodul I

 Cu mulți ani în urmă, într-o lume moto foarte îndepărtată, am decis împreună cu alți prieteni să ne implicăm în viața moto mai mult decât plimbându-ne pe la întruniri. Am căpătat un nume și fiindcă veneam dintr-o asociație culturală, am devenit o ramură a acesteia și așa am ajuns să înființam un club moto.

 Am ales să fim diferiți de restul cluburilor din lume. Să fim altfel de la siglă până la vestimentație și sa nu copiem pe nimeni.

 Ne-am interesat și am asimilat toate informațiile cu privire la cuburile moto, ca să știm cum să fim în afara sferei de influență a acestora.

 Totuși am respectat valorile altor cluburi, precum și ierarhia acestora. Am respectat cluburile MC pentru disciplina lor, am respectat RC-urile pentru acțiunile lor și am înțeles scopul unui club dominant ca pacificator în lumea cluburilor.

 Noi nu ne-am ridicat niciodată cu pretenții nici măcar de RC. Am rămas la nivel de organizație ce avea la bază un ONG. La început asociația Club Romantic din care am luat ființă, apoi acțiuni efectuate împreună cu Asociația Motocicliștilor și în final propria noastră asociație.

 Chiar dacă nu am fost cu adevărat un club moto ca la carte ("cartea" americană), ne-am câștigat respectul celorlalte cluburi prin acțiunile pentru siguranța motocicliștilor la care am participat sau pe care le-am inițiat.

 Desfășurându-ne activitatea în lumea moto, am luat contact cu regulile cluburilor moto, pe care le știam din diferite surse internaționale, iar diferențele erau nesemnificative între surse. Am observat cu atenție cum se aplică aceste reguli atât la MC-uri, cât și la RC-uri. Știam încă de la înființare că MC-urile au reguli diferite de RC-uri. Și mai știam că peste tot în lume RC-urile, MF-urile și alte forme de asociere în materie de club moto nu au nicio treaba cu MC-urile. Doar în unele țări, cum ar fi Canada, ele se regăsesc sub aceeași pălărie, adică din Confederația Cluburilor din Ontario se regăsesc și MC-uri, și RC-uri, și (M)(B)(R)RO-uri (adică asociații pentru drepturile motocicliștilor).

 Singurul punct comun între cele doua lumi era că se întâlneau la o bere amicală.

 Diferența dintre MC și RC, MF și altele este că la MC membrii sunt membri în mod obligatoriu permanent, fiindcă aleg acest mediu ca stil de viață, iar la RC și alte forme de organizare, membrii pot trăi motociclismul ca stil de viață sau pot fi membri doar atunci când se urcă pe motor. Adică trăiesc viața fără obligații majore fața de club, dar îndeplinindu-și responsabilitățile asumate, nu impuse. Să spunem că aleg să fie liberi de constrângeri și maxim plătesc o cotizație modică. În general banii strânși din cotizații sunt donați către acțiuni caritabile.

 MC-urile au nevoie de mulți bani pentru a se impune în fața altor MC-uri, își dispută teritorii și zone de influență. Pentru asta membrii plătesc cotizații mari, iar banii mai sunt folosiți și pentru deplasări sau petreceri obligatorii.

 Pot spune că RC-urile erau mai apropiate de forma noastră de organizare, fiind bazate pe voluntariat mai mult decât pe acțiuni obligatorii, oferind libertatea pe care și-o dorește orice motociclist.

 Inițial organizația noastră nu a avut veste. Sigla noastră era întâlnită pe tricouri, salopete sau alte obiecte vestimentare. Apoi după mai multe acțiuni comune, câteva MC-uri de demult ne-au recomandat să ne punem veste pentru a fi mai unitari în mesajul transmis prin acele acțiuni.

 După intrarea în Uniunea Europeană, MC-ul dominant pe București la vremea aceea ne-a recomandat să scriem și România pe spate. Aceasta recomandare a venit ca urmare a unor întâmplări violente pe la întrunirile din afara țării. Acel MC a observat că dacă erai din altă țară erai lăsat în pace fiindcă oricum nu înțelegeai limba în care se certau oamenii pe acolo și era mai sigur să se vadă că ești din altă țară, ca să nu se ia nimeni de tine. Acel MC, ca orice club dominant, avea grijă de cluburile de pe teritoriul lui fără să pretindă nimic în schimb. Dar vremurile bune au apus și au apărut alte MC-uri care au format o asociere a MC-urilor.

 Următoarele MC-uri ne-au spus să dăm România jos de pe veste, să punem orașele, apoi regulile s-au schimbat și am fost puși să dăm jos orașele și să punem funcții. Ca și cum cineva putea să fie șeful colegului din asociație. Șefia fiind una dintre diferențele între RC și MC.

 Regulile s-au schimbat din nou și am fost puși de alt MC să schimbăm sigla și să scriem RC pe noi. Inițial s-a votat în asocierea MC-urilor că nu avem voie ca RC să avem chaptere. Dar apoi următoarele reguli ne-au lăsat fără dreptul, ca RC, de a avea membri în alte orașe (nu chaptere), motivându-se că deși în alte țări RC-urile au membri în alte orașe (fără a avea chaptere, doar membri), dar țin de un oraș principal, la noi se pot vota alte reguli, după cum au chef MC-urile. Regulile se tot schimbă în așa fel încât, până la urmă, dacă nu te place careva, se va găsi o regulă pe care ai încălcat-o. Sau dacă nu se găsește, se poate crea și vota mâine o regulă pe care s-o fi încălcat, nu este nicio problemă.

Un alt MC ne-a recomandat (cu bune intenții, de data asta) să renunțăm la literele RC.

Și așa am ajuns de unde am plecat. Să fim o simplă asociație interesată de siguranță rutieră și drepturile motocicliștilor.

Strange Wars Episodul VI

 Nici o organizație moto indiferent, dacă este RC, MF sau ONG nu este interesată cum își împart MC-rile teritoriile, pur și simplu sunt din alte filme fiecare.

 Referitor la ce spun unii pe Facebook despre faptul că MC-urile au inventat patch-ul și vesta de motociclist, iar noi îi copiem, le recomand să se documenteze mai mult.

 Pe scurt, printre primele organizații moto au fost cluburile Yonkers MC, San Francisco MC, Oakland MC, Pasadena MC.

 În 1924 se înființează AMA, Asociația Motocicliștilor Americani. Se spune că cluburile 1% au luat ființă în 1946 după revolta de la Hollister când AMA a spus despre cluburile Pissed Off Bastards și Boozefighters că motocicliștii care provoacă scandal reprezintă doar 1% din cluburile de motocicliști americane. În zilele noastre AMA neaga că ar fi spus așa ceva (și afirmația i se atribuie unui șerif adjunct, cu referire la evenimentele de acel tip), dar totuși se pare că în același an ar fi apărut și patch-ul din 3 piese purtat de cluburile outlaw ca să se diferențieze de cluburile clasice (asta pe lângă simbolul 1%-er).

 Ulterior patch-ul din trei piese a devenit simbolul tuturor MC-urilor indiferent dacă erau outlaw sau nu.

 Nu știm cu exactitate când au apărut însemnele pe veste. Inițial însemnele erau purtate pe geci. Totuși, dacă studiem fotografiile acelor vremuri observăm că un MC înființat în 1935 încă avea însemnele pe geci în 1965 (adică nu tăiaseră mânecile gecilor ca să le facă veste, cum s-a întâmplat ulterior). Nu știm când au decis motocicliștii că le este cald cu geaca, dar știm cu precizie că la momentele din 1947-1948, când au apărut alte MC-uri, existau deja cluburi și existau deja însemne pe spate.

 Ce deducem din toată înșiruirea de date calendaristice de mai sus?

 În primul rând forma de organizare în cluburi moto a apărut înainte de 1924 când a luat ființă AMA.

 Încă de pe atunci cluburile purtau însemne pe spate, dar a fost nevoie de o altă simbolistică (3 piese) pentru ca cluburile 1%-er să se diferențieze de celelalte cluburi în 1946. Ulterior cele 3 piese nu s-au mai aplicat doar cluburilor 1%-er, ci tuturor MC-urilor, pe plan internațional.

 În concluzie nimeni nu are drepturi de autor pentru forma de organizare a motocicliștilor în cluburi și nici a emblemelor de pe spate, la modul general (nu este vorba de o denumire anume). Faptul că patch-ul din 3 piese este atribuit MC-urilor nu mai înseamnă în zilele noastre că acele cluburi sunt toate outlaw sau 1%-er cum s-a declarat inițial.  Pană la urmă în zilele noastre poți întâlni un club cu patch-ul dintr-o singură piesă care sa fie mai outlaw în realitate decât un MC. Sau mai simplu un clan de interlopi care au motociclete pot fi outlaw fără să aibă însemne.

 Dar este corect să nu poarte toată lumea însemne de MC, dacă nu își asumă acest statut. Asta este o altă diferența intre RC și MC. Cluburile RC fiind mai moderne și mai evoluate nu țin să nu mai poarte altcineva însemne moto. Cel mult nu îi vor băga în seamă pe plagiatori și nici în spital.

 Desigur că unele MC-uri se vor impune cu forța ca să nu mai poarte nimeni însemne pe teritoriul lor. Dar nu pot impune ca organizațiile moto să nu mai existe pe motive de plagiat. Chiar și pe vremea marilor dictatori existau organizații, doar că nu se afișau public.

 De asemenea un MC poate decide dacă o persoană are bad-standing în rândurile MC-urilor, cu acordul acestora. Dar niciun MC nu poate decide dacă acea persoană este bine venită la o petrecere a altui club RC decât cu acordul organizatorului. Se pare că recent a fost dată o astfel de persoană afară de la întrunirea unui RC. Până la urmă organizatorii au dreptul de a selecta invitații și în final vom ajunge ca MC-urile sa aibă petrecerile lor, iar RC-urile la fel. Lumea moto se va scinda, câștigători ieșind cei care vor face cele mai reușite petreceri. Din fericire acest lucru nu ține de bani. Mai importantă va fi resursa umană și nu ca număr. Important va fi caracterul organizatorilor, modul în care îi inspiră pe alții, sinceritatea și inteligența de a face ceva deosebit adaptat noilor cerințe.

 O umbra de tristețe va rămâne totuși în sufletele vechilor motocicliști care au trăit vremurile în care toți motocicliștii erau frați, indiferent ce aveau desenat pe veste.

 Existau și mai demult certuri între motocicliști, se mai rupeau cluburi, dar nu prea existau violențe organizate.

 Un alt adevăr este că din acele certuri accidentale, nu organizate, au luat naștere dușmănii mocnite, frustrări și dorințe de răzbunare care au dus la situația din zilele noastre.

Mai există siguranță la întrunirile motocicliștilor?

La începuturile întrunirilor de pe la noi țin minte că era haos. Oameni beți pe motociclete printre corturi și printre mese, bătăi între motocicliști, motoare turate la maxim până dimineața și furturi din corturi.

 Nu știam că se poate și altfel. Așa am găsit eu primele mele întruniri. Foarte mulți dintre noi au renunțat să mai meargă la întruniri și și-au scris nemulțumirile pe internet, pe forumurile acelor vremuri.

 Încet, încet organizatorii nu au avut de ales și au început să se organizeze mai bine, pentru că altfel riscau să rămână fără participanți. A apărut paza la corturi, motocicletele au început să fie parcate separat de corturi și păzite, au apărut reguli pentru evitarea scandalurilor și bătăilor, acestea fiind aplanate și soluționate de către organizatori și au fost impuse reguli pentru zgomot, în special după o anumită oră. Organizatorii au înțeles că cei veniți de departe au nevoie de odihnă pentru a merge în siguranță înapoi acasă. Întrunirile care s-au menținut și au avut succes au fost în general cele la care organizatorii au ținut cont de feedback-ul participanților, fără să se supere.

 Practic întrunirile motocicliștilor deveniseră un simbol al respectului reciproc între oameni ce împărțeau aceeași pasiune. Organizatorii erau "sfinți" și cine nu se purta civilizat era poftit afară. Nimeni nu îndrăznea să pună la îndoială autoritatea  organizatorilor. Exista respectul pentru munca depusă de către organizatori și pentru nopțile nedormite ale acestora în perioada organizării, pentru ca motocicliștii să se simtă bine, să se distreze și să fie în siguranță. Dacă existau dispute se puteau rezolva ca să zic așa după niște reguli bărbătești care nu mai sunt respectate acum, în afara întrunirii, la un moment ulterior. Dar mai mult decât certuri la beție nu apăreau, nu se întâmplau bătăi organizate. Nimeni nu pleca la o întrunire să meargă sute de kilometri călare pe motocicletă ca să se bată cu cineva. 

Au existat și câteva incidente izolate. A existat unul dintre ele în care un club a mers în alt oraș pentru a rezolva o jignire directă făcută în mediul virtual, dar nu la o întrunire. Cum se spune, rufele se spălau în cerc restrâns. Nu avea nici un rost ca un asemenea incident sa ajungă public. Nici măcar când un ziarist a fost bătut de membrii unui club moto la o petrecere a acestora incidentul nu a ajuns in presă. Clubul respectiv a avut inspirația de a rezolva amiabil problema datorată consumului de alcool altfel încât să nu păteze și mai tare imaginea și așa șifonată a motocicliștilor.

 Practic de peste 15 ani motocicliștii si cluburile moto încearcă să păstreze o anumită decență în comportament astfel încât să putem conviețui civilizat atât între noi, cât și cu societatea în care ne desfășurăm pasiunea.

 Astăzi constatăm că am muncit degeaba în toți acești ani. Atât motocicliștii care au prezentat o conduită civilizată, cât și organizatorii care au încercat să facă petrecerile și întrunirile cât mai sigure din toate punctele de vedere au muncit degeaba.

 Ce e de făcut în condițiile acestor vremuri?

 Nu știu ce vor face alții, dar știu foarte clar ce voi face eu. Practic istoria se repetă, doar că are alt factor de influență. Până la urmă efectul este același.

 Voi începe sa merg doar la întrunirile și petrecerile unde știu că sunt în siguranță, așa cum am făcut și în trecut, până când organizatorii își vor selecta cu atenție participanții sau vor lua măsuri ca cei ce recurg la violența sa fie sancționați pe cale legală și să părăsească spațiul destinat întrunirii.

  

 Îmi pare rău că nu voi mai merge la unele întruniri și petreceri. Unele dintre ele sunt organizate de prieteni vechi si probabil voi pierde acele prietenii, dar fiecare are dreptul la propriile alegeri.

 Probabil că întrunirile vor deveni mai restrictive cu cei care au dreptul să intre și astfel își vor păstra standardele si respectul participanților. Poate că nu vor mai avea amploarea de până acum, dar întrunirile mici au avut întotdeauna succes.

 Cert este că se vor schimba multe în viața moto și deşi sunt siderat de ultimele întâmplări din lumea motociclismului, voi urmări cu interes urmările bune și rele. Probabil curiozitatea de ziarist este de vină, altfel ar trebui să fac aşa cum au făcut în ultimii aproximativ patru ani mulți dintre cunoscuții mei . Pur și simplu nu îi mai interesează motociclismul ca stil de viața. Adică nu îi mai interesează de cluburi, veste, MC-uri, RC-uri, întruniri și le-a trecut obiceiul de a strânge mâna oricui poartă o vestă de club, indiferent dacă îl cunosc sau nu. Au rămas doar motocicliști și atât, iar eu consider că este o mare pierdere pentru fenomenul moto în ansamblu. Mulți nu au mai suportat, cum zic ei, atitudinea de "mătură în fund".

 Cei care au renunțat la acest mod de viața nu au putut înțelege rostul divergențelor apărute în ultimii ani cu privire la teritorii, culori și dominații, care nici măcar nu au un motiv întemeiat, adică măcar de ar fi vorba de piețe de desfacere ale unor produse mai mult sau mai puţin legale, branduri consacrate pe piața româneasca sau alte interese financiare. Măcar ar exista o oarecare "logică".

 Adică mai mult decât niște petreceri, uneori nereușite și trase la indigo unde invariabil se consuma alcool mult peste gustul meu și al celor din anturajul meu, nu am avea ce să împărțim între noi. Iar banii uneori nefiscalizați ce rezultă din astfel de petreceri sunt puțini. Abia ajung cluburilor organizatoare să facă câteva deplasări la alte petreceri. Adică ce se ia de aici se cheltuie dincolo, într-un cerc care nu îmbogățește pe nimeni. Ba chiar în unele cazuri membrii din clubul organizator trebuie sa cotizeze în plus pentru a acoperi pierderile.

 Și totuși cum de ajungem să ne batem între noi, în mod organizat, pe la întrunirile altora?

 Părerea mea este că orgoliile joacă un rol decisiv în această piesă de teatru trist.

 Adică dacă motivul financiar pică, jigniri, furturi sau alte divergențe (dacă nu sunt inventate, ca să existe o "justificare") nici nu pot fi aduse în discuţie, cum de ajung să se urască între ei prieteni de-o viață ?

 Tot la orgolii ajungem. Motive de genul : „nu mă respecți dacă nu faci orice îmi tună mie să impun” sau „dacă mai vorbești cu X, nu mă respecți suficient”, ajung să provoace reacții naturale de apărare oricărui om și apar răspunsuri pe măsură, de genul: "cum adică îmi spui mie ce sa fac?" (mai ales când treci peste regulile nescrise obișnuite și începi să impui unele speciale și abuzive după cum ai chef într-o zi) sau "nu îmi poate dicta nimeni cu cine să fiu prieten". Din toate astea nimeni nu câștigă nimic.

 Fără ca aceste reacţii sa aibă un fundament care sa aducă un câștig material uneia dintre tabere, nici măcar nu se justifică violența, că altfel măcar ai putea zice că ăsta e scopul unui anumit tip de organizații. Astfel în mod firesc efectul este de marginalizare a agresorului.

De câțiva ani nu mă mai simțeam bine la întrunirile și petrecerile cluburilor moto. Atmosfera de  prietenie și libertate dispăruse într-o grimasă de fals respect.

 Foarte mulți gândesc că nu e bine ce se întâmplă, dar nu e uşor să o verbalizeze. Eu relatez ce gândesc foarte mulți. Și nu frica îi împiedică să vorbească sau nu întotdeauna. Până la urmă suntem motocicliști și ne punem în pericol  de fiecare dată când ne suim pe motocicletă. Știm destul de clar că o căzătura cu motorul doare la fel de tare ca și bătaia. Suntem obișnuiți cu pericolul și cu posibilitatea de a muri oricând într-un accident stupid sau dintr-o lovitură primită pe la spate.

 Suntem conștienți și despre faptul că avem familii acasă pe care orice prospect le poate folosi ca monedă de reevaluare a deciziilor. Astfel unii se vor gândi că nu merită riscul, alții se vor gândi ce exemplu dau copiilor dacă cedează, iar ceilalți pur si simplu nu au familii.

 Eu am trăit 14 ani de dictatură comunistă. Iubesc ideea de libertate mai mult decât orice pe lume. Motociclismul pentru mine este libertatea extremă pe care mi-am dorit-o de când am devenit conștient că nu pot spune ce gândesc și exista posibilitatea ca prietenul lui tata să fie turnător la securitate.

 Nu prea înțeleg cum de au uitat unii dintre noi acele vremuri și își doresc să le retrăiască chiar și la un nivel mai mic.

 Poate ca tot ce am scris mai sus este greșit. Nu am pretins niciodată că dețin monopolul asupra adevărului. Dar simt că în aceste zile libertatea motociclismului se clatină. Poate e doar un sentiment eronat, dar măcar toți cei care vor citi își vor pune întrebări si vor căuta răspunsuri, iar asta este tot ce contează acum.

 În toata povestea asta nu sunt implicate doar două cluburi. În fenomen sunt implicate mult mai multe cluburi de motocicliști de ambele părți.

 Merita sa ne gândim cu toții ce ne dorim in viitor de la o partida fără o miza reala și concretă. Miza in acest moment este o himeră a tinereții care, pe măsură ce vom îmbătrâni, se va devaloriza si vor rămâne doar rămășitele unor orgolii absurde si ale unor prietenii eșuate. Nu înțeleg cum poți să dai cu piciorul unor prietenii, unor oameni care te-au ajutat și cum poți fii un astfel de om, și cum o fi să îți găsești sau inventezi justificări. Dar fiecare e liber să aleagă ce fel de om este.

 Oricum motociclismul aşa cum îl știam noi a murit, trăiască ..."motociclismul"!