Manelele și filarmonica - Fiecare la locul lui

    Greața provocată de titlul unui articol m-a făcut să nu citesc conținutul. Mesajul din titlu încerca să ne transmită că suntem ipocriți, că de fapt ascultăm manele în secret dar nu lăsăm săracii cântăreți de manele să cânte la filarmonică. Nu vreți să mergem la filarmonică și să aruncăm cu bani pe acei lăutari?
Și cică suntem și rasiști că nu îi lăsăm să cânte unde vrea mușchii lor, dacă îmi permiteți să mă exprim manelistic.

    Recunosc că pe la 8-9 ani ascultam manele. De fapt era un fel de muzică lăutărească. Oricum tot un fel de rahat cultural.
    Apoi am evoluat, am crescut și nu am mai dat play niciodată la o melodie cântată de parizer, fantastic sau alte mezeluri pe care aruncă nuntașii bani.
    Am crescut în cartierul Rahova înconjurat de țigani, am prieteni țigani, nu a fost niciodată o problemă rasială în privința manelelor.
    Pur și simplu a fost doar o problemă culturală. Când am crescut și am putut să fac diferența între mai multe genuri muzicale, am constatat că manelele promovează incultura nu doar prin mesajele din texte dar mai ales prin exprimare incorectă și greșeli gramaticale grave.
    Apoi, datorită cursurilor de muzică făcute în copilărie nu am putut să nu constat că majoritatea maneliștilor cântă fals. Inclusiv instrumentiștii cântă fals. Din discuțiile avute cu unii dintre acești instrumentiști am aflat că de fapt le este foarte comod să cânte manele tocmai fiindcă nu îi critică nimeni și câștigă bani buni fără să fie nevoiți să respecte partituri complicate și un dirijor sever.
    În aceste condiții cum poți avea pretenția să cânți la filarmonică când în acele cântece nici muzica și nici limba română nu sunt corecte?
    Promovăm destulă incultură prin presă și mai ales la TV. Hai să păstrăm câteva zone unde doar cei cu adevărat culți au dreptul să intre. De exemplu eu nu am pretenția nici măcar să intru în filarmonică la un spectacol. Știu cine sunt și îmi știu locul. Iar locul meu este maxim la un concert rock sau într-o sală de teatru ușor, ceva Caragiale maxim, la piese mai grele mă pierd în abstract. Cam ăsta îmi este nivelul cultural.
    Unii se pare că se cred altceva decât sunt și trebuie puși la locul lor într-un mod brutal că poate se trezesc la realitate și realizează că banii nu pot cumpăra chiar totul. Iar asta nu are legătură cu rasismul e doar o lecție de cultură, maniere și bun simț.