Uniunea Europeană este o mare minciună ? Adio România.

     Cum trebuia să fie Uniunea Europeană?
     Teoretic trebuia să fie o singură entitate unde oamenii și mărfurile să circule liber. Să avem aceleași legi care să ne ajute să ne dezvoltăm economic și social, finanțele să se împartă egal iar oamenii să aibă toți aceleași drepturi și obligații pe tot cuprinsul uniunii.

     În realitate pare să fie doar o păcăleală oribilă pusă la cale de marile puteri pentru a subjuga și jefui fostele țări comuniste pe principiul coloniilor deținute de aceleași mari puteri pe alte continente. Efectiv am fost păcăliți cu mărgele din sticlă și nu ar fi prima oară când suntem colonia Austriei. 
     În realitate în uniune nu prea este uniune. Uniunea care trebuia să ne transforme într-un singur popor european, în realitate este doar o alianță economică unde este fiecare pentru el. Se pare că noi și bulgarii am înțeles târziu acest lucru. Bulgarii au fost deja cumpărați în totalitate iar noi nu mai avem mult și vom aparține altor state. 

     Profitând de situația țărilor comuniste proaspăt scăpate din lagărul sovietic marile puteri ne-au găsit slăbiciunea din dorința de a circula liber după ce acest drept ne-a fost îngrădit zeci de ani de regimurile dictatoriale. Așa că marile puteri ne-au promis că ne vor da dreptul de a circula liber în schimbul tuturor resurselor țării și al industriei cu care le puteam face concurență. Industrie care acum ar fi folosit tuturor țărilor europene. Știu că o parte din industrie nu era rentabilă dar nu toată. Unele zone puteau fi retehnologizate cum ar fi de exemplu industria minieră dar și altele mai ales din zona energetică de care este nevoie acum în toată Europa.
     Nu este o teorie a conspirației, pur și simplu sunt doar interese economice normale ale statelor europene. De când e lumea și pământul țările mai mari și mai dezvoltate economic au jefuit și cucerit, într-un fel sau altul, țările mai mici, prin forță sau prin tratate negociate prost de țările mai mici sau vândute de guvernații acelor țări.

     Poveste ar putea începe cu mult timp în urmă, pe vremea când majoritatea românilor dormeau în bordeie săpate în pământ. Doar că acel pământ în care erau săpate bordeiele conținea resurse dorite de toate țările civilizate.
     Proprietarii acelor pământuri ,boierii și nobilii, nu voiau să le dea ieftin fiindcă se pricepeau la afaceri. 
     Marile puteri nu aveau șanse să ne transforme în colonie așa că s-a ivit ocazia ca după război să ne vândă comuniștilor. Probabil intuiseră că sistemul comunist nu va funcționa fiind format din oameni slab pregătiți. Noua clasă politică comunistă a îndepărtat intelectualii de la putere și au pus în locul lor nulități fără experiență. Negociatori slabi.
     Comuniștii proaspăt instalați la putere au confiscat pământurile boierilor și nobililor, i-au izgonit de pe moșiile lor, îndepărtând practic, fix pe cei care se pricepeau la afaceri și de care se temeau marile puteri occidentale. Oamenii care nu voiau să își vândă pământul.
     Comuniștii așa cum se putea preconiza nu au știut să gestioneze resursele și s-au împrumutat excesiv pentru a le exploata mecanizat. Împrumuturile au fost făcute fix la marile puteri. Dobânzile au devenit prea mari pentru regimul comunist care a hotărât să scape de împrumut. Așa că a început să vândă resurse ieftin către marile puteri, care au obținut astfel ce și-au dorit. Sau poate a fost doar o conjunctură nefericită iar comuniștii au fost doar extrem de proști, conjunctură de care au profitat marile puteri care nu pun în funcțiile cheie ale statului oameni nepregătiți, rude sau alte pile și relații, cum au făcut comuniștii și cum fac încă guvernanții actuali au României. 

     Aproape jumătate de secol țara noastră și-a vândut resursele la prețuri mici iar marile puteri au huzurit in trai ușor și ieftin.
     Apoi datoria a fost achitată și urma ca prețurile la resursele noastre să crească. Până și comuniștii au reușit să învețe între timp valoarea resurselor țării. Acest lucru nu convenea marilor puteri așa că au dat jos regimul comunist care nu mai era folositor și au pus în locul lor niște oameni ușor de cumpărat.
     Încă mă întreb de unde au avut partidele politice în anii 90 bani pentru campaniile electorale. 

     Nu putem ști cât a fost o mișcare coordonată sau pur și simplu marile puteri au profitat de situație ca să cumpere în continuare  resurse ieftine dar rezultatul a fost crunt pentru țara noastră. 
     Intrarea României în Uniunea Europeană a fost negociată prost sau a fost vândută ieftin de conducerea de la acea vreme. Ni sa impus să desființăm, să privatizăm societățile deținute de statul român în timp ce acestea erau cumpărate de societăți deținute de alte state europene. O mare lovitură a fost desființarea băncilor românești și înlocuirea acestora cu bănci în care printre acționari sunt și state europene.
     Nu este ceva ieșit din comun ca țările să dețină societăți comerciale în alte state. Pe vremea comuniștilor aveam și noi așa ceva. O parte dintre aceste societăți sunt acoperire pentru spionaj, altele desfășoară activități comerciale cu sprijinul statului din care provin, în interesul acelui stat. Din păcate nu cred că noi mai avem așa ceva. Majoritatea au fost furate imediat după lovitura de stat din 89, de către cei care le administrau, în mare parte oameni din serviciile de informații. Adică foștii securiști. Din acest motiv a fost desființat Bancorexul fiind banca prin care se desfășurau tranzacțiile statului român cu firmele private din alte țări la care statul era acționar. 
 
     Într-o democrație corectă este bine să ai societăți private în toate domeniile. Dar nu este corect ca resursele unei țări, inclusiv finanțele, să fie deținute de societăți în care sunt implicate alte state. Practic se ajunge la momentul în care un stat poate deține un alt stat.

     Intuiam de foarte mult timp aceste aspecte și mă nedumerea faptul că nu se sesizează nimeni să cerceteze. Intuiam că fiecare stat al uniunii europene, a vrut câte un domeniu din economia României, pentru a ne primi în UE dar Austria a fost cea mai calică. Austria a luat petrolul, gazele, sistemul bancar, lemnul și  poate multe altele. Și acum vrea mai mult. Probabil nu se vor opri până când nu vor reface imperiul Austro-Ungar. Pe acest fond, în ultimul timp, au ieșit la iveală multe aspecte dubioase. Doar că acum este puțin cam târziu. Legile făcute de corupții din fruntea statului român sunt în favoarea firmelor în care printre acționari se numără și alte state dar și membrii din familiile guvernaților. O acoperire inteligentă pe care o practicam și noi în perioada comuniștilor când făceam și noi ce făceau ceilalți. În naivitatea noastră am crezut că aceste practici nu mai sunt oportune în uniunea statelor europene. Dar se pare că marile puteri nu pot renunța la orgoliul de a fi puteri dominante și superioare.

     Uniunea Europeană trebuia să fie o zonă în care să nu conteze naționalitatea, religia, etnia sau culoarea pielii.   Dar se pare că această uniune este de fapt o capcană pentru țările slabe și corupte pentru a fi jefuite elegant. Oare de ce nu este primită Turcia în UE? Pentru că Turcia este o țară puternică care nu va accepta un alt statut decât cel de egalitate. Pe scurt nu va accepta să fie furată și jefuită. Nu își va vinde resursele nimănui cu atât mai puțin unor alte state. Turcia nu va fi acceptată în UE. Marile puteri europene nu au nevoie de concurență. Dar noi avem o pungă de petrol comună cu Turcia. Jocurile Austriei sunt mult mai largi și încurcate.

 Un alt aspect este resursa umană pe care o pierdem constant.
 Regimul comunist a făcut greșeala să blocheze granițele pentru a nu pierde resursa umană mai ales cea de calitate. Oameni care ar fi putut aduce mari contribuții la economia țării. Marile puteri economice ale Europei au profita de sărăcia din țara noastră pentru a atrage forță de muncă de calitate dar prin acest demers au lăsat România în mâinile unor oameni slabi calitativ și incompetenți. Practic au cumpărat intelectualii așa cum au cumpărat și clasa politică. Și a rămas un vid de resurse umane în țara noastră.
     Un aspect demn de menționat este momentul în care oamenii de calitate și bine pregătiți au înțeles că democrația nu poate exista în țara noastră iar acest moment a fost la mineriadă. Probabil cândva vom afla dacă acel moment de cotitură a fost doar prostia clasei politice din eșalonul doi al comuniștilor sau au fost jocurile politice ale marilor puteri. 
     De 30 de ani suntem dezbinați sistematic atât din exterior cât și din interior. O vorbă veche spune - dezbină și cucerește.

     În ultimii 30 de ani am repetat cele două războaie mondiale doar că de data asta nu au fost militare au fost economice.
     Imediat după lovitura de stat din 1989 piața a fost acaparată de turci care cumpărau absolut tot ce se putea inclusiv sistemul bancar. Turcii au fost relativ corecți, oricum cumpărau la prețuri mici. Dar și în fața turcilor ne-am vândut ieftin resursele pe blugi și casetofoane de slabă calitate. În plus am fost prostiți de libertatea de a intra în Turcia doar cu pașaportul fără vize. Este fascinant cât de mult a contat faptul că am fost închiși de  comuniști în interiorul țării și ce am fost dispuși să sacrificăm pentru libertatea de a călători în alte țări.
     Apoi a venit UE care după ce ne-au oferit o ușoară creștere economică au eliminat băncile turcești, au acaparat sistemul bancar, au inventat creditul cu buletinul și ne-au ținut din criză în criză până au cumpărat ieftin toată țara. A fost marea criză economică din 2009, apoi covidul și acum războiul din Ucraina. Aceste crize ne-au împiedicat să ne ridicăm economic și am rămas la nivelul din 2009. Adică ieftin de cumpărat. Mai ales pământul a fost ieftin și dat liber străinilor.
     Dacă repetarea istoriei continuă pe același fir, logic ar fi ca la final să ajungem din nou în mâinile rușilor.
     Se spune că gazul din Marea Neagră ar asigura consumul țării noastre cam 8 ani. Dacă îl împărțim cu UE se termină în 3,4,5 ani maxim. După ce nu vom mai avea gaz devenim inutili și putem fi vânduți rușilor în schimbul gazelor rusești. Nu ar fi prima oară când suntem dați la schimb rușilor.
     Peste câțiva ani, statele care dau arme către Ucraina se vor pupa cu noua guvernare de la Moscova. Totul va fi uitat. Iar partenerul nostru strategic SUA se va bucura de pământul cumpărat în Ucraina, cam jumătate de țară.

     Tot ce am scris mai sus este doar o simplă speculație bazată pe zvonurile apărute în presă în ultimul timp cu privire la corupția din privatizarea gazelor, petrolului, băncilor și pădurilor luate de austrieci, marile lanțuri de magazine care ne slăbesc industria alimentară, apa și energia luate de francezi care duc profiturile în țările lor și multe alte zvonuri despre corupție și contracte ilegale dar secretizate în care sunt implicate și alte state.

 Nici un om nu poate cuprinde toată această încrengătură dar concluzia este simplă. Toate duc către dovezi de incompetență și corupție din partea conducătorilor noști, sprijiniți de alte state, despre care se spune că noi îi alegem în funcții.  

     Din păcate, oamenii destul de bine pregătiți pentru a găsi o soluție la situația dificilă în care ne aflăm au fost cumpărați de alte țări sau lucrează în țara noastră pentru firme din alte țări și sunt bine plătiți astfel încât să nu merite să renunțe la o viață bună, pentru a se implica în cauza pierdută a țării lor.

 Nu suntem un stat eșuat, suntem pierduți definitiv.

Încălzirea bucureștenilor este scumpă prin furt?

     Din discuțiile avute cu persoane mai în vârstnice care au prins construcția termocentralelor am înțeles cum suntem furați printr-un sistem făcut să fie gratis.
     Centralele termoelectrice au rolul de a produce electricitate iar cu apa reziduală să încălzească orașul.
     Practic aceste centrale nu folosesc gazul ca să încălzească orașul, îl folosesc ca să producă energie electrică pe care o vând. Apoi gunoiul care rezultă din producere de energie, respectiv apa caldă reziduală îl mai vând încă o dată la prețul de nou. Adică ca și când ar consuma special gazul pentru a încălzi apa din calorifere. Scumpirea gazului nu ar trebui să afecteze prețul agentului termic din calorifere.
     Nu am înțeles încă, ce datori are primăria la aceste termocentrale? Oare din vânzarea energiei electrice nu se recuperează cheltuielile cu gazul?
     Teoretic consumatorii casnici ar trebui să plătească doar transportul agentului termic în caloriferele din apartamente.  Pierderile din rețeaua de distribuție practic nu sunt pierderi financiare fiindcă apa care se pierde nu este cumpărată special pentru consumatorii casnici. Ea este cumpărată pentru centrala electrică. Vara această apă este eliberată în atmosferă sub formă de abur. Oare consumatorii plătesc iarna și aburul eliberat în atmosferă pe timpul verii?
     Deci noi plătim ceva la mâna a doua la preț de nou? De ce are primăria datorii la o societate care nu produce ceva special pentru oraș? 

Cum condusul agresiv mărește poluarea generată de trafic. Cum să conduci calm, economic și ecologic.

     Se vorbește foarte mult în ultimul timp despre poluarea produsă de traficul auto mai ales în capitala țării noastre. În general doar se vorbește fiindcă practic nu se face nimic. Poate doar așa o discuție electorală despre zgomotul produs de motociclete.
     Dar am observat că deși avem lege care să incrimineze condusul agresiv aceasta nu se aplică. Nu am văzut niciodată ca poliția să fi oprit un șofer fiindcă a condus agresiv. Nici nu am auzit de la prieteni de un asemenea eveniment.
     Poliția ar trebui să aplice legea și prin acest demers ar duce la  scăderea poluării atât fonice cât și a mediului.
     Știm cu toții că atunci când mergem mai tare cu cu autoturismul, când accelerăm brusc și frânăm violent, consumul de carburant crește. Asta însemnă că și emisia de noxe va fi mai mare cu cât ardem mai mult carburant.
     Am mai observat că deși costul carburantului a crescut, majoritatea oamenilor nu și-au schimbat stilul de condus. În continuare conduc foarte nervos, te depășesc deși nu este necesar ca apoi imediat să oprească la culoarea roșie a semaforului. Foarte mulți șoferi accelerează foarte puternic ca apoi să frâneze violent la următoarea intersecție care într-un oraș ca al nostru nu poate fi departe. Cred că totuși suntem un popor bogat din moment ce foarte puțini fac economie de carburant printr-un condus defensiv.
     Aceste accelerări violente pe lângă evacuarea de noxe în atmosferă produc și zgomot din turația excesivă a motorului iar scârțâitul roților la frânare sau la plecarea bruscă produc poluarea fonică deranjantă.

     Este foarte greu să ai un condus economic într-un trafic agresiv mai ales când ești împins de la spate de șoferul nervos și grăbit care conduce la limita producerii unui accident.
     Soluția ar fi educarea șoferilor pe toate canalele media și comunicarea de instrucțiuni pentru un condus cât mai economic. Sunt convins că sunt și foarte mulți șoferi care nu știu că  accelerările violente cresc semnificativ consumul de carburant. Acum este o șansă îi informăm și să educam toți șoferii să conducă economic și ecologic mai ales când ajung prin capitală.

Educația vestimentară a copiilor săraci.

     Se discută intens pe tema umilinței copiilor săraci din cauza vestimentației fără pretenții.
     Problema acestor copii este în principal că nu sunt îmbrăcați la modă și cu cele mai scumpe haine. Vorbim despre copiii ai căror părinți își permit haine. Fiindcă există și foarte mulți copii care nu au haine deloc.
     Practic, toți copiii care au ceva haine pe ei trec prin această perioadă și toate generațiile au avut asemenea probleme.
     Copiii cresc și încercă să își descopere locul în lume prin diferențele care îi ajută să își găsească identitatea.

     Am avut și eu asemenea probleme, Nefiind un copil bogat nu aveam haine scumpe și la modă. De fapt aveam haine deja purtate de fratele meu. Acum, ca părinte, înțeleg economia care îi ajuta pe părinții mei să treacă și peste încă o lună și faptul că nu trebuiau să îmi mai cumpere toate hainele. Dar copil fiind sufeream că nu am hainele pe care mi le doream și pe care le vedeam la copiii mai bogați.

     În primii trei ani de școală nu prea înțelege nici un copil ce se întâmplă. Apoi în următorii 3 ani încep să se vadă diferențele. Și nu contează dacă ai uniformă. Noi am avut uniforme și tot se vede diferența socială. Pe mine uniforma stătea ca pe sârmă la uscat iar unii colegi arătau de parcă urmau să meargă la nuntă. Cămașa mea spălăcită nu avea acel albastru intens ca a colegului, pantalonii erau cu două numere mai mari și încălțările la fel. 

     Apoi, după loviluția din 89 a fost și mai rău. Colegii care aveau uniforme bine croite și cămăși de calitate au început să vină cu haine de firmă. Apoi a venit moda formațiilor. Trebuia să te îmbraci ca o anumită formație rap. Blugii ăia burlan costau cât salariul lui tata pe o lună iar hanoracele alea lungi și colorate cât salariul mamei.
     Evident că nu am avut niciodată așa ceva.

     Cam pe la 13 ani am început să gândesc singur. Părinții erau prea ocupați cu supraviețuirea și cu greu au reușit să trecem peste anii 90. Cei mai grei ani frumoși, plini de libertate și lipsuri.
    Oricum părinții nu aveau timp să asculte frustrările unui adolescent care nu avea capacitatea de a a înțelege ce se întâmplă în acea perioadă de sărăcie.
 
     Pot spune că muzica m-a salvat. Îmi plăcea muzica. Toată muzica. Ascultam orice, de la muzică populară, lăutărească, disco, rap, rock, hard rock, heavy metal. Adică orice în afară de punk și manele, acestea fiind genurile muzicale dedicate găștilor inculte care se luau de oameni pe stradă pentru a se distra.

     Ca orice copil încercam să îmi găsesc identitatea și era cam obligatoriu să te încadrezi undeva. Altfel păreai ciudat mai ales îmbrăcat cu haine deja purtate.
     Am privit în jurul meu și toți erau îmbrăcați după moda formațiilor muzicale preferate, erau tunși după acea modă și nici frizerul nu era ieftin. Frezele alea trebuiau întreținute constant.
     Așa că am gândit că nu mă pot îmbrăca cu ie precum cântăreții de muzică populară, nici cămăși de mătase lucitoare nu aveam, pantaloni cu dungă și pantofi cu ciucuri nu îmi permiteam să cumpăra, blugi largi și hanorace colorate nu se pune problema să dețin așa că trebuie să mă limitez la ce am.

     Așa că am avut avantajul de a nu se supăra nimeni dacă îmi tăiam hainele fiindcă nu erau noi. Mi-am tăiat blugii, am tăiat mânecile la tricouri, am scris cu pixul sigla unei formații rock pe spatele unei geci și a ieșit rockerul din mine. Mai greu a fost să fac rost de o geantă de mască de gaze militară care să atârne până la genunchi.  Dar am rezolvat.
     Cu părul lung am fost dificil fiindcă părinții nu au înțeles niciodată aspectul problemei și mă tot obligau să mă tund. Asta îmi cam ofilea personalitatea fiindcă nu reușeam să mă încadrez.
     Nu a fost ușor să asortez ce aveam prin casă cu ce vedeam în reviste. Dar am studiat mult și în final am ajuns să arăt ca un rocker onorabil. Puteam ieși cu mândrie din casă și să stau demn în fața oricărui bogat.
     Evident că au existat glume pe seama mea. Dar acele glume nu mai erau despre valoarea hainelor mele erau despre statutul meu de rocker. Și era bine fiindcă chiar reușisem. Cu cât râdeau mai tare despre faptul că sunt rocker cu atât îmi întăreau convingerea că arăt ca un rocker și mă făceau și mai mândru de mine.

     E adevărat că odată ce îți găseai și îți declarai identitatea nu mai erai primit în alte cercuri. Maneliștii tolerau raperii dar nici unii nu iubeau rockerii. Și deșii rockerii tolerau raperii nu acceptau nici atunci maneliștii.

     Nu a fost o mare pierdere faptul că nu am mai fost primit în cercurile maneliștilor sau ale raperilor, oricum nici înainte nu eram printre preferații lor fiindcă din acele cercuri făceau parte copiii bogați iar eu nu mă încadram financiar în standardele lor.

     Partea bună la rockeri era că diferențele sociale erau greu de sesizat. Existau și rockeri din convingere. Adică chiar dacă aveau o situație financiară bună ei iubeau muzica și viața de rocker.
     M-am gândit de multe ori ce aș fi ales dacă aveam de ales. Dar nu îmi pare rău nici acum pentru alegerea făcută. 
 
      În final mi-am găsit gașca mea. Vedem și acolo diferențele vestimentare dar rockerii nu puneau valoare pe asta. Chiar existau rockeri care se rușinau de faptul că părinții le cumpăraseră blugi scumpi deși ei nu își doreau. 

     Eu am învățat singur să supraviețuiesc cu moralul întreg în lumea copiilor cu haine scumpe de la firme de renume. Din păcate nu știu să vă spun cum să vă educați copiii să facă față în lumea vestimentației scumpe din școli. Copilul meu sper să aibă măcar înțelepciunea mea și să folosească moda în interesul ei și nu invers să se lase folosită de modă chiar dacă acum posibilitățile financiare sunt altele decât cele din anii 90.

 Oricine se poate reinventa. Iar când nu ai bani e bine să te orientezi către un stil vestimentar mai ieftin sau chiar să îți creezi unul propriu. Cum ar fi un stil army sau utilitar fiindcă face bine la moral.

Posibil să fie ceva putred în biserică

    Copilul unui preot s-a sinucis. Lumea vorbește că ar fi primit corecții fizice din partea tatălui.
     Motivul sinuciderii nu îl cunoaștem încă. 

     Dar știm că unora dintre oameni religia le ia mințile. Mai ales angajaților bisericilor sau partenerilor de viață ai acestora. Din acest motiv, acestor oameni, nu ar trebui să li se dea voie să aibă copii.

    Probabil că dacă ar fi aflat că are un copil LG îl omora direct.
    Știm cu toții care este poziția bisericii în privința asta. Familia tradițională.
    Eu nu am nici o problemă cu credința. Fiecare om este liber să aleagă în ce vrea să creadă sau ce viață sexuală vrea să aibă.
    Dar este o problemă când religia vrea să impună anumite criterii prin care un om este bun sau rău în funcție de credința sau de orientarea sexuală.
    Când copiii nu se ridică la standardele dictate de religie este o altă problemă mare pentru părinții din mediul religios. În general acești părinți recurg la metode medievale violente pentru a corecta comportamentul copiilor.
    Nu este primul și singurul caz de abuz pe care îl vedem în jurul nostru din partea celor care afirmă cu credință că bătaia e ruptă din rai.
    Legea este greu de aplicat în asemenea cazuri fiindcă intră în contradicție cu faptul că biserica este o instituție a statului primind bani de la buget. Statul român este o instituție mafiotă unde toți sunt rude și cunoștințe care se apără între ei. E normal să fie așa. Se gândesc că dacă vor lua măsuri nu se știe când vor ajunge și ei în situația de a se lua măsuri împotriva lor. Așa că acționează cu precauție. Nimeni nu e curat 100%. Toți avem ceva compromițător de ascuns.
    Știu că ne place să credem că noi suntem mai buni, că dacă noi am fi angajați la stat am aplica legea corect. Oare?
    Dar oricare dintre noi dacă am lucra la stat și am avea un salariu mic cu sporuri mari, ne-am gândi că dacă aplicăm legea corect ar putea să existe o răzbunare asupra noastră din partea unei rude sau cunoștințe a celui sancționat.
    Viața e grea pentru toți și banii primiți de la stat sunt mulți și buni. Pensia e mare și devreme. De ce ne-am periclita situația materială pentru un copil sinucigaș? Nu știi niciodată dacă pilele preotului sunt mai mari ca ale tale. Plus că biserica are relații adânci în instituțiile statului. Nu va fi nici o anchetă.
    PCR-ul n-a murit și speranțele să avem o țară mai bună scad pe zi ce trece fiindcă putregaiul e în mine în tine, în noi toți. Indiferent cât de corecți ne credem, toți ne-am apăra scaunul cald care generează sporuri mari la salariul mic din care rezultă vacanțe în țări exotice.
    Câți dintre noi am spune că am vrea să fim angajați la stat dar să avem salariu mic, să fim îmbrăcați modest și am refuza vacanțele scumpe. Noi am merge la Eforie în concediu.
    Dramele din această țară definesc normalul zilelor noastre. Am luptat, am pierdut și pierdem în continuare fiindcă ei suntem noi și toți suntem la fel.

Motocicliștii, zgomotul și Primăria Capitalei

Campania zgomot 2009

 

    În urma mai multor sesizări făcute de unele persoane sau asociații de locatari cu privire la zgomotul urban primite la Primăria Capitalei,  un consilier din primărie a decis să facă un proiect care să interzică noaptea anumite tipuri de vehicule. Nu e specificat în proiect despre ce tipuri de vehicule este vorba așa că mai multe asociații moto ne-am sesizat din oficiu și am mers la dezbaterile de pe marginea acestui proiect.

     Înainte de dezbateri am mai avut o discuție cu un angajat al primăriei, care motociclist fiind ne-a asigurat, că acest proiect nu are nici o șansă să fie aprobat, fiind imposibil de pus în practică. Probabil acesta a fost și motivul pentru care reprezentanții poliției și ai Registrului Auto Român nu au fost prezenți în sală pentru dezbateri.
     De asemenea din sală au lipsit și reprezentanții acelor asociații de locatari  care au făcut plângeri și sesizări la primărie cu privire la zgomotul urban. Practic la discuții au participat doar motocicliștii și primăria.
     Din sală a lipsit și presa cu excepția unei televiziuni care nu a fost interesată și de părerile motocicliștilor. Probabil televiziunea respectivă este aservită partidului din care provine inițiatorul proiectului deoarece au luat interviu doar domnului consilier. 
     Asociațiile prezente fizic în sală au fost Greuceanu, Blue Knight, Green Knight, Moto Veteranii, Romantic Bikers- RRO și online a participat Moto ADN.
     Am luat cuvântul pe rând, fiecare reprezentant al asociațiilor și am încercat să îi explicăm domnului consilier că propunerea dânsului este bună doar ca să mulțumească electoratul reclamagiu absent de la dezbateri.
     I-am mai explicat că știm și noi că unii motocicliști deranjează prin faptul că fac modificări nesimțite la sistemul de evacuare și că merg noaptea cu turații exagerate ale motorului. Că noi ne facem datoria și le explicăm că acele modificări nu ajută la nimic, ba chiar dăunează și că soluția găsită de dânsul de a interzice orice vehicul nu este cea mai inteligentă posibil.
     De asemenea l-am informat că nu este primul care încercă măsuri aberante de genul interzicerii totale a anumitor tipuri de vehicule, care fiind omologate pentru circulația pe drumurile publice nu pot fi interzise. Ar fi o discriminare clară iar Uniunea Europeană este foarte sensibilă la acest aspect.
     Dacă primăria interzice toate motocicletele fiindcă anumite motociclete modificate fac zgomot, atunci trebuie să interzică toate mașinile BMW fiindcă anumite modele ale acestei mărci sunt modificate și fac zgomot. Și semnul ,,accesul mașinilor BMW interzis,, nu există.

     Oricum în anul 2009 a mai existat un proiect identic care evident nu a fost aprobat fiindcă era făcut tot pentru a atrage capital electoral. Probabil este manevră standard la primărie. Funcționează astfel: în preajma alegerilor locale, se urmăresc cele mai spectaculoase reclamații apoi consilierii se prefac că încercă să rezolve problema, asociațiile de motocicliști se prefac că protestează, instituțiile abilitate să sancționeze abaterile se prefac la rândul lor că sancționează și în final proiectul nu este aprobat.
 
     Dacă primăria ar dori cu adevărat să facă ceva pentru populația deranjată de zgomotul urban ar trebui să ia legătura cu asociațiile de automobiliști și motocicliști și să înceapă o campanie de conștientizare a faptului că zgomotul generat de vehiculele modificate chiar este deranjant.
     Dar materialele de informare costă bani, o asemenea măsură necesită timp, resurse și multă acțiune de teren iar toate aceste acțiuni reprezintă muncă și prea puțin capital electoral pentru angajații Primăriei Capitalei. Așa cum se spune în popor se încearcă rezolvarea problemelor din pix.
     Cum ar suna în fața electoratului faptul că primăria încercă să le comunice motocicliștilor că eșapamentele modificate și turațiile mari deranjează cetățenii. Ar fi banal. Este mult mai simplu și fără costuri suplimentare să încerci să interzici, să amendezi și să iei dreptul de circulație. În plus dai circ electoratului, care deși nu va avea nici un beneficiu de pe urma acestui proiect va fi fericit că cineva a făcut ceva, chiar dacă inutil.

Poster campanie 2009

     În anul 2009 Asociația Pentru Drepturile Motocicliștilor Romantic Bikers a făcut o campanie împotriva zgomotului, cu sprijinul unui vestit club moto din Ploiești  și a Brigăzii de Poliție Rutieră. Campania a avut rolul de a demonstra Primăriei Capitalei cum ar trebui să decurgă lucrurile într-o țară civilizată.
     Am pus în locurile de întâlnire ale motocicliștilor banere de informare cu privire la decență și civilizație al nivelului de zgomot, am făcut afișe și am împărțit pliante.
    Motocicliștii au fost informați cu blândețe că zgomotul este deranjant și poate chiar dăuna portofelului dacă modificările evacuărilor nu se remediază. După o perioadă de timp de la informare noastră, poliția și RAR-ul, au început să dea amenzi pentru modificări aduse motocicletelor la sistemul de evacuare al gazelor.

     Din 2009 nu a mai contactat nimeni de la primărie asociațiile de motocicliști pentru a fi consultate și implicate cu privire la reducerea  zgomotului urban. Din asta putem deduce că acea campanie  a avut efecte bune dacă până în 2022 nu s-a mai plâns nimeni de zgomot.

     Nu am înțeles de ce această ultimă dezbatere a fost politizată prin prezența la discuții unui consilier din partea unui partid politic.
     În 2009 discuțiile au fost purtate, așa cum este normal, cu directorul departamentului de mediu din Primăria Capitalei. Probabil și acel director era numit politic dar măcar a avut înțelepciunea de a nu politiza discuțiile.
      La dezbateri nici acest director nu a fost prezent deși eram fix pe domeniul acestui departament.

    Totuși această dezbatere a arătat un detaliu foarte important și anume că motocicliștii nu vor tolera abuzurile politice. Asociațiile de motocicliști au fost prezente fără a se organiza în prealabil. Pur și simplu ne-am întâlnit în fața primăriei.

Cine vrea să interzică motocicletele în capitală?

 Nu am reușit încă sa aflu ce incompetențe ar trebui să acopere noua propunere înaintată de către consilierul GR de la partidul USR-PLUS, dar vom încerca în rândurile de mai jos să tragem câteva concluzii.

 Propunerea domnului consilier este, ca motocicletele care depășesc 100 de decibeli să fie interzise noaptea în capitala țării noastre.
 Nu știu cu ce experți din domeniul moto s-a consultat domnul consilier și cum a ajuns la concluzia că interzicerea motocicletelor ar reduce poluarea fonică dar se vede clar că se pregătește pentru campania electorală.
 Încerc să îmi dau seama dacă mă deranjează faptul că își construiește campania electorală pe imaginea motocicliștilor sau mai tare mă deranjează că își face campanie electorală pe bani publici prin faptul că folosește resursele primăriei prin propuneri utopice dar care dau bine la electorat. Mai grav este că este plătit să facă asemenea propuneri aberante.

 Nu am înțeles de când în atribuțiile primăriei este să decidă care sunt vehiculele care poluează fonic. 
 Din câte știu eu avem instituții care au exact aceste atribuții. 
 Dacă primăria a primit sesizări de la cetățeni cu privire la zgomot trebuia doar să să se adreseze poliției care la rândul ei făcea controale, împreună cu Registrul Auto Român, în zonele indicate și aplica amenzi.
 Faptul că un consilier nu cunoaște aceste lucruri îl descalifică din funcția pe care o ocupă, funcție de care abuzează pentru a câștiga capital electoral. 

 Din datele găsite pe pagina Primăriei Capitalei lipsește sondajul făcut de domnul consilier din care să reiasă că după interzicerea motocicletelor nivelul de zgomot se va reduce semnificativ.
 De asemenea din  datele puse la dispoziție nu reiese un procent care să arate numărul de motociclete care poluează fonic sau o statistică de la poliție cu numărul de amenzi aplicat în cursul acestui an  motocicliștilor zgomotoși.

 Nu mi se pare normal ca toți motocicliștii din capitală să sufere pentru un număr mic de teribiliști care își modifică motocicletele pentru a face zgomot.
 Prin această măsură domnul consilier pare că se așteaptă ca restul motocicliștilor să ia măsuri împotriva teribiliștilor care fac zgomot. Este evident că nu este datoria noastră să facem așa ceva, cum nu este nici în atribuțiile  Primăriei Capitalei. Există organe abilitate pentru scoaterea de pe șosele a vehiculelor care nu corespund tehnic și poluează fonic.

 Este inadmisibil ca  Primăria Capitalei să permită consilierilor săi, să adune capital electoral prin proiecte care dau bine la populație dar care nu se bazează nici pe studii și nici măcar pe câteva statistici de la poliție.
 Ca motociclist nu sunt deloc impresionat de manevrele electorale făcute de domnul consilier și sunt absolut dezamăgit că un asemenea proiect va intra în dezbatere cu complicitatea primăriei care de asemenea dorește capital electoral.
 Partidul acestui consilier a pierdut enorm capital electoral fiindcă motocicliștii sunt din ce în ce mai mulți și nu vor accepta o asemenea discriminare și îngrădire a libertății.
 

Manelele și filarmonica - Fiecare la locul lui

    Greața provocată de titlul unui articol m-a făcut să nu citesc conținutul. Mesajul din titlu încerca să ne transmită că suntem ipocriți, că de fapt ascultăm manele în secret dar nu lăsăm săracii cântăreți de manele să cânte la filarmonică. Nu vreți să mergem la filarmonică și să aruncăm cu bani pe acei lăutari?
Și cică suntem și rasiști că nu îi lăsăm să cânte unde vrea mușchii lor, dacă îmi permiteți să mă exprim manelistic.

    Recunosc că pe la 8-9 ani ascultam manele. De fapt era un fel de muzică lăutărească. Oricum tot un fel de rahat cultural.
    Apoi am evoluat, am crescut și nu am mai dat play niciodată la o melodie cântată de parizer, fantastic sau alte mezeluri pe care aruncă nuntașii bani.
    Am crescut în cartierul Rahova înconjurat de țigani, am prieteni țigani, nu a fost niciodată o problemă rasială în privința manelelor.
    Pur și simplu a fost doar o problemă culturală. Când am crescut și am putut să fac diferența între mai multe genuri muzicale, am constatat că manelele promovează incultura nu doar prin mesajele din texte dar mai ales prin exprimare incorectă și greșeli gramaticale grave.
    Apoi, datorită cursurilor de muzică făcute în copilărie nu am putut să nu constat că majoritatea maneliștilor cântă fals. Inclusiv instrumentiștii cântă fals. Din discuțiile avute cu unii dintre acești instrumentiști am aflat că de fapt le este foarte comod să cânte manele tocmai fiindcă nu îi critică nimeni și câștigă bani buni fără să fie nevoiți să respecte partituri complicate și un dirijor sever.
    În aceste condiții cum poți avea pretenția să cânți la filarmonică când în acele cântece nici muzica și nici limba română nu sunt corecte?
    Promovăm destulă incultură prin presă și mai ales la TV. Hai să păstrăm câteva zone unde doar cei cu adevărat culți au dreptul să intre. De exemplu eu nu am pretenția nici măcar să intru în filarmonică la un spectacol. Știu cine sunt și îmi știu locul. Iar locul meu este maxim la un concert rock sau într-o sală de teatru ușor, ceva Caragiale maxim, la piese mai grele mă pierd în abstract. Cam ăsta îmi este nivelul cultural.
    Unii se pare că se cred altceva decât sunt și trebuie puși la locul lor într-un mod brutal că poate se trezesc la realitate și realizează că banii nu pot cumpăra chiar totul. Iar asta nu are legătură cu rasismul e doar o lecție de cultură, maniere și bun simț.

Clubul moto - interior și exterior

 Vine, vine primăvara, se așterne... de fapt se întâmplă multe lucruri în această perioadă a anului printre care și deschiderea sezonului moto. În realitate, pentru unii motocicliști sezonul nici nu s-a încheiat, doar a fost întrerupt pentru perioade scurte. Cel puțin iarna uscată și călduroasă din acest an a permis circulația motocicletelor fără probleme.
 Dar să spunem că începe să se întețească apariția motocicletelor în trafic și odată cu acest fenomen observăm apariția mai multor cluburi de motocicliști și a acțiunilor inițiate de acestea.
 Nu spun că este un lucru rău să apară cât mai multe cluburi de motocicliști și nici că acțiunile lor pline de avânt muncitoresc nu sunt benefice pentru evoluția motociclismului din țara noastră. Dar  lucrurile trebuie făcute cu cap. Evoluția de dragul evoluției nu poate să mențină un ritm ascendent și întotdeauna ajunge în colaps.
 Mai exact, cam toate cluburile care au avut o dezvoltare fulgerătoare la început, au ajuns să se destrame în cluburi mai mici sau au dispărut în urma unor mari scandaluri.
 
 O mare problemă pe care nu o percep noile cluburi este orgoliul și aroganța conducătorilor care suferă de șefie. 
 În regulamentul internațional al cluburilor de motociclism este specificat destul de clar că cei care vor să facă parte dintr-un club moto ar trebui să caute un club moto din zona lor și să discute cu membrii acestui club despre valorile lor și scopul acelui club. Apoi motociclistul aspirant să se dedice scopului de a trece probele de prietenie și încredere. 
 Dacă acel club nu corespunde scopurilor și așteptărilor aspirantul poate pleca de la acel club la un alt club din zonă și să încerce și acolo să se integreze și să verifice dacă acel club corespunde cerințelor. 
 În final dacă nici unul din cluburile din zonă nu corespunde scopului propus motociclistul își poate înființa un club nou. În ecuație ar trebui să existe și un club dominant dar în țara noastră acest lucru nu este încă stabilit destul de clar.
 Faptul că cel care urmează să înființeze un club moto a luat contact cu cluburile din zonă, se cunoaște cu ele și le-a explicat care este scopul noului club va ajuta la buna vecinătate și la colaborarea pe anumite acțiuni comune. Perioada petrecută pe lângă cluburile mai vechi îl va ajuta pe cel care înființează un club nou să ia decizii mult mai bune în viitor.
 Un lucru important de reținut este că, deși majoritatea cluburilor moto par inabordabile și mulți dintre membri acestor cluburi par aroganți, în realitate dacă îi tratezi imparțial și depui un efort de a nu judeca comportamentul membrilor, vei observa că sunt foarte prietenoși și bucuroși să cunoască oameni noi. 

 La noi în țară lucrurile se întâmplă total pe dos. Se trezește într-o dimineață un deștept cu gândul să facă un club moto fără să aibă idee despre lumea moto. Nu are nici un scop, nu are o direcție dar el vrea să fie șef de trib, pardon de club. 
 Mai adună câțiva cunoscuți cu care a băut el o bere într-un bar și gata clubul.
 Apoi își face curaj să se afișeze și în fața celorlalte cluburi, face o acțiune dezlânată ca să arate ce poate și gata are club respectabil iar el e Președinte de club cu p mare.
 Clubul începe să adune membri care nu au nici o legătură unii cu alții, fiecare are alte idei despre club, președintele arogant îi enervează pe mulți dintre ei și încep certurile. Președintele pretinde respect fiindcă el a înființat clubul dar nu înțelege că nu este o firmă pe persoană fizică și că un club moto nu îți mai aparține din momentul în care a fost înființat. Uneori președintele pleacă din club, alteori clubul se rupe în multe cluburi mai mici în funcție de alte orgolii și dorințe de șefie și afirmare.

 Mulți motocicliști care se adună să înființeze un club moto se inspiră din filme. Ficțiunea ne arată motocicliști care se plimbă cu motocicletele și beau bere. Nu se pune accent pe partea financiară și nici pe relațiile interumane care derivă din adunarea unui grup de oameni pestriț, cu personalități puternice.
 Ulterior constată că viața bate filmul și se lovesc de dificultăți în a coexista împreună din motive pe care nu le puteau imagina la început.
 
 De unde am răsărit eu așa deștept încât să dau sfaturi altora despre cluburile moto? Să spunem că îmi permit să fiu puțin arogant fiindcă sunt unul dintre idioții care a fondat un club moto acum douăzeci de ani și care nu știa nimic despre asta.
 Cluburile mai vechi din acea vreme ne-au tolerat și m-au avertizat că nu înțeleg nimic din ce se întâmplă în jurul meu. Mi-au repetat atât de des faptul că nu înțeleg încât mă săturasem să aud asta. Sunt un om inteligent și nu puteam accepta că ar putea exista ceva atât de complicat încât să nu înțeleg eu, marele zeu al unui grup de oameni care mă urmau oriunde și oricând.
 Nu mi-a luat decât cam 10 ani să aflu cum ar fi trebuit să procedez înainte să mă apuc să fac cluburi moto. Restul lucrurilor le-am înțeles și mai greu. Am înțeles că gestionarea unui grup de nebuni îmi depășește inteligența și alteori inteligența și logica nu te ajută să gestionezi un grup de oameni. Era nevoie de ceva mai mult decât puteam eu să ofer. Dar mi-am făcut datoria cât de bine am putut apoi am lăsat pe altul mai bun ca mine.
 Nu mai contează acum prea mult încercarea de a scuza greșelile dar în apărarea mea pot spune că acum 20 de ani era mult mai greu. Nu aveam în țară telefonie nici măcar prin fir ca să putem ține legătura între membri sau cu alte cluburi de la care să putem învăța iar internetul era prin telefonul fix și costa foarte mult.
 Scuza mea ar putea fi lipsa informațiilor sau accesul foarte greu la acele informații. Dar recunosc că nici măcar nu mi-a trecut prin cap să încerc să caut acele informații. 
 
 Dacă eu pot măcar să vin cu o scuză subțire cei care înființează astăzi cluburi noi făcute pe genunchi nu prea au scuze.
 Primul lucru pe care ar trebui să îl înțeleagă cei care se hotărăsc să înființeze un club moto este că vor fi răspunzători pentru destinul unor oameni. 
 Un club moto nu este o excursie de grup care după câteva zile se termină și merge fiecare la casa lui.
 Pentru mulți clubul devine familie și scop în viață. Conducătorul clubului trebuie să se dedice acelor oameni permanent și asta ocupă mult timp din viață, fiind și foarte obositor. Nu poți fi șeful unui club de motocicliști doar când ai chef. Oameni se bazează pe tine să fii prezent din toate punctele de vedere.
 De asemenea membri clubului trebuie să înțeleagă presiunea pusă pe spatele unui om și mai ales sacrificiul pe care îl face acel om. Din păcate puțini înțeleg asta iar cel mai bine ar trebui să înțeleagă cei care abandonează clubul din cauză că le era greu.

 Viața într-un club de motocicliști este foarte grea. În afară de  timpul sacrificat pentru a fi alături de club intervine și presiunea psihică în relațiile cu ceilalți membri. Inevitabil apar certuri, frustrări, oboseală și nervi. Faptul că trebuie să te adaptezi la o viață de grup duce la uzură și nesiguranță. Este greu să fii criticat de prietenii tăi, la fel de greu este să votezi pentru penalizarea prietenului tău chiar dacă știi că este corect ce faci. Și mai greu este să îți excluzi prietenul din club fiindcă nu a reușit să se adapteze sau nu a respectat regulile cu care a fost de acord când a intrat în club. Sunt multe lucruri despre care nu se vorbește și care nu sunt luate în calcul la înființarea unui club sau atunci când intră un membru nou în club. Ar fi dificil să îi spui unui nou membru că te bucuri că a intrat în club dar că dacă nu e cuminte va fi dat afară.
 Secretul celor care rezistă într-un club nu este puterea fizică sau psihică. Tot ce ai nevoie este răbdare. 
 Dacă ai așteptări prea mari dezamăgirea te va frustra. Dacă aștepți cu răbdare vei descoperi realizări neprevăzute care te vor umple de bucurie. 
 Un club moto te învață să fii flexibil, să te bazezi pe ceilalți și să te bucuri pentru fericirea celorlalți. 
 Un club moto nu oferă distracție și petreceri nesfârșite așa cum vedem în filme. Dar cu siguranță nu ai cum să te plictisești. 

 O altă problemă despre care nu discută nimeni în lumea cluburilor moto este partea financiară.
 Unele cluburi au cotizații lunare destul de mari. Altele au cotizații mai mici dar uneori este necesar să se strângă bani pentru diverse acțiuni. Dar un club moto implică și anumite sacrificii financiare pe lângă timpul sacrificat și munca fizică prestată.
 Dacă aduni toate aceste aspecte și adaugi faptul că este posibil să faci acest lucru toată viața e posibil să te gândești de două ori înainte să îți asumi responsabilitatea când înființezi un nou club moto sau când vrei să intri într-un club moto. 

 Și așa cum îmi spuneau înaintașii mei, nu înțelegi nimic chiar și după ce ai citit acest text. 
 Știu că ți se pare că înțelegi totul dar în realitate lucrurile sunt atât de complicate încât nici după câțiva ani petrecuți într-un club moto nu înțelegi nici jumătate din lumea moto.
 Încă nu am vorbit despre interacțiunea dintre cluburi, prietenii, alianțe, supărări, altercații și împăcări.
 Mulți intră în cluburi veseli și încrezători și apoi aud de certuri și bătăi între cluburi. Așa că ies din club la fel de repede cum au intrat.

Politica este cea mai veche meserie?

    Ucraina era țară neutră. Rusia îi garanta neutralitatea cu condiția de a nu intra în NATO și UE. După un timp Rusia a intrat peste Ucraina cu toată neutralitatea ei și i-a luat Crimeea. Apoi Rusia se supără ca un copil râzgâiat când Ucraina începe să caute protecție la UE și NATO și o ia la bătaie pe motiv că Ucraina nu mai vrea să fie prietenă cu Rusia. Apoi Rusia își aduce aminte că mai avea doi prieteni pe România și Bulgaria și începe să le amenințe să se despartă de gașca UE, NATO și să vină să se joace cu Rusia care nu prea știe să se joace și cam ia jucării cu forța. Dacă nu îi dai jucării, Rusia te ia la bătaie. 

    E adevărat că și gașca din care face parte acum Ro și BG adică NATO, UE cam ia jucăriile care îi plac dar măcar o face mai finuț, mai și dă ceva la schimb. Nu e la fel de valoros schimbul dar tot e mai bine decât cum a fost cu Rusia.
    Dacă voi ați uitat cum a fost cu Rusia îmi e milă de voi.
Poate că americanii ne vor abandona iarăși, poate că europenii ne vor vinde și de data asta. Dar suntem datori să încercăm până în pânzele albe, să facem orice, să nu ajungem iar în bezna tristeții rusești.

    Ungaria e țară NATO și UE dar o arde neutru. Oare e corect? Rusia o mângâie pe cap și îi dă bomboane la cel mai ieftin preț. Cu prima ocazie, Rusia va încălca orice acord ar avea cu Ungaria și o calcă pe cap fără regrete. Rușii doar îi păcălesc pe unguri iar ungurii cad în plasă pentru puțin gaz ieftin și sabotează alianța.
    Românii au fost sub ruși și știu cum este, ungurii nu au avut această onoare. Nu direct. Din acest motiv, din neștiință, ei cred că fac bine, că ei sunt jmecherii Europei că ei cumpără gaz ieftin și tratează direct cu Putin. Nu știu cât de mult se înșală.
    Ucraina a avut niște tratate mult mai solide semnate cu Rusia și au fost încălcate toate. Dacă credeți că Rusia va respecta un tratat cu niște țări de dimensiunea României, Bulgariei sau Ungariei sunteți naivi. Rusia respectă doar puterile egale cu ea. Asta înseamnă UE, SUA, NATO.
    Eu nu am nimic cu ungurii, îmi sunt la fel de indiferenți ca ucrainenii. Cam ca atunci când ai un vecin care în general e civilizat doar că uneori mai ascultă manele. Sper ca ungurii să nu afle niciodată cum este să fii cu adevărat sub ocupație rusă. Neutralitatea lor în cadrul alianței miroase a frică.
    Noi nu o ducem bine ca țară, avem o conducere politică ineficientă, suntem cu sistemul de sănătate la pământ dar măcar suntem verticali și consecvenți. Poate că puteam obține mai mult prin negocieri cu UE și SUA dacă am fi avut politicieni capabili dar măcar noi ne respectăm tratatele și înțelegerile și nu facem alte înțelegeri pe la spate.
    În politică o asemenea atitudine corectă nu este apreciată. Nu degeaba se spune că politica este o curvă. Dar asta este soarta, România nu se pricepe la politică așa bine ca alte state care sunt mai vechi în meserie.

Sufletul negru al patriotismului

     Mă uit cu groază pe rețelele de socializare și văd cum dispare umanitatea din privirile unor oameni, pe care îi cunosc și pe care îi respectam. Îi văd cum își înfig ghearele ascuțite în sufletele unor oameni, care fug din calea celui mai mare dezastru posibil pe planeta asta. 
     În numele patriotismului, aruncă cu pietre și noroi în cei care încearcă să fie fizic sau măcar cu sufletul, lângă refugiații din Ucraina. 
    Încerc să înțeleg, ce legătură are patriotismul cu drama acestor oameni? Sunt doar niște oameni care fug din calea războiului și în acest moment nu mai au cetățenie, rasă sau religie. Sunt doar oameni disperați.
    Se aduc argumente istorice despre relațiile dintre România și Ucraina, despre teritorii pierdute, insule câștigate sau canale de navigație blocate. Se vorbește pe aceleași rețele de socializare despre faptul că, avem și noi oameni săraci și că trebuie să îi ajutăm întâi pe românii noștri. De parcă ajutorul oferit refugiaților, îl exclude pe cel acordat românilor cu mai puține posibilități. Se spun povești despre comunitățile de români din Ucraina care nu aveau drepturi și erau asupriți. Se aduc diverse argumente stupide pentru care să nu îi ajutăm pe refugiați. 
 
     Evident cei care aduc aceste argumente, nu se gândesc nici măcar o clipă că acei oameni cu copii mici în brațe, sunt doar simpli cetățeni ai unei țări. Nu ei ne-au luat Insula Șerpilor, nu ei au scufundat nava Rostok și nici nu ne-au luat Basarabia și Bucovina. 
     Ar fi inutil să ne revărsăm ura, asupra unor oameni simpli, care nu au nici o vină că sunt născuți pe un alt teritoriu sau că vorbesc altă limbă.  Așa cum noi nu putem controla ce decizii iau guvernanții noștri corupți, nici poporul ucrainean nu poate fi acuzat pentru deciziile greșite ale guvernelor lor. 

     Sunt sigur că, dacă am fi invadați de un alt popor și ar trebui să ne refugiem în Ungaria, nu am vrea să fim primiți cu pietre și cu ură, fiindcă unii unguri consideră că Ardealul aparține Ungariei.
    Este greșit să judeci sau să tratezi cu răutate un întreg popor, pentru niște neînțelegeri istorice, la care nici măcar bunicii acelor oameni nu au fost prezenți.
     Ar trebui să îi tratăm pe refugiații ucraineni așa cum am dori să fim tratați și noi, în cazul nefericit în care am ajunge în situația lor.

    Este greșit să amestecăm umanitatea cu politica și istoria. În momentul în care alegem să acordăm ajutor selectiv, în funcție de religie, rasă, naționalitate, orientare sexuală sau politică, înseamnă că am renunțat la umanitate și ne merităm soarta.

    Războiul este singurul lucru de care mă tem pe lumea asta și sper din toată inima să nu ajungem niciodată să îl trăim. 
    Fiindcă dacă vom ajunge vreodată la război, vă garantez dragi tovarăși, că patriotismul vostru bizar, nu va mai valora nici două parale.
 

De ce să faci cursuri pentru a salva viața altora?

   

     Motocicliștii sunt o specie de oameni deosebită de ceilalți, mereu au fost așa. Problema este că în cele mai multe cazuri, motocicliștii sunt observați doar când merg cu viteză sau când produc accidente spectaculoase. Această subspecie iese din păcate cel mai mult în evidență, fiind foarte dăunătoare mediului.

    În realitate, majoritatea motocicliștilor sunt foarte cerebrali și se gândesc destul de mult la pericolul la care se expun dar in general extrapolează și se gândesc la pericol în ansamblu. 
    Motocicliștii trăind pericolul permanent îl înțeleg și încearcă să îl reducă sau să îi amelioreze pe cât posibil efectele. 
    Astfel motocicliștii devin unii dintre cei mai altruiști oameni pe care îi cunosc. Și odată ajunși în sfera altruismului, acesta se răsfrânge asupra tuturor oamenilor din jurul lor. Așa ajung motocicliștii să ajute acolo unde descoperă că alți oameni au nevoie de puțină speranță. Uneori se numesc Moșocicliști și se îmbracă în Moș Crăciun și duc jucării copiilor cu mai puține posibilități, alteori se numesc Motoeroi și fac campanii pentru donarea de sânge în sistemul medical sau se mai numesc Bikers for Humanity și ajută la construcția de locuințe pentru oamenii din mediile defavorizate, plus multe alte acțiuni umanitare sau civice.
    În acest ansamblu de acțiuni se adună uneori sute sau mii de motocicliști, pe care nu îi vede nimeni și mai ales nu îi sprijină nimeni. Tot acest efort este susținut integral de către  motocicliști, firme din mediul privat sau alte ONG-uri partenere cum sunt Crucea Roșie sau Earths Angels.

Dar până la urmă de ce ar trebui să primească sprijin? Este alegerea lor să facă aceste acțiuni, nu îi obligă nimeni să încerce să facă o lume mai bună și mai sigură. 


    Voi încerca să explic de ce acești oameni trebuie încurajați și apreciați pentru efortul lor.
    Mai există o specie de motocicliști care sunt doctori, asistente, profesori la universitățile de medicină sau lucrează în sistemul medical. Prin prisma ocupației zilnice s-au alăturat organizației mondiale White Knights MC, un club de motocicliști alcătuit din oameni cu formare în domeniul medical.
    Acești motocicliști ce activează în sistemul medical, au constatat, că există lacune grave în educația de bază a românilor, în cea ce privește acordarea de ajutor medical în caz de urgență, așa că au pus bazele unor cursuri de prim ajutor foarte avansate și deosebit de complete.

    Cea mai interesantă parte a acestor cursuri nu o reprezintă neapărat partea practică, care este destul de importantă, alături de partea teoretică. Noutatea extraordinară a cursurilor organizate de White Knights EMS Romania MC este reprezentată de scenariile pe care se bazează exercițiile practice.
    Faptul că instructorii încercă să îți inducă măcar o mică parte din stresul la care ești supus într-o situație reală, te face să înțelegi mult mai bine necesitate unei concentrări cât mai profunde pe procedurile medicale învățate, înțelegi necesitate repetiției acelor proceduri și cel mai clar înțelegi că dacă ai citit o carte despre acordarea primului ajutor nu este suficient.

    Dacă ai citit o carte despre acordarea primului ajutor nu este suficient în cazul în care ajungi în situația de a folosi un defibrilator. Pentru că deși pare de domeniul fantastic, în zilele noastre se găsesc defibrilatoare în diverse locuri pe care le pot indica operatorii numerelor telefonice de urgență. 
    Tot la curs afli și că este periculos să folosești defibrilatorul în ploaie sau dacă este ud pe jos, că trebuie să ștergi victima de apă înainte să aplici electrozii sau ceva mai amuzant că, dacă are prea mult păr, trebuie să razi victima în locul unde aplici electrozii cu aparatul de ras care se găsește în trusa defibrilatorului. Pe alocuri, cursul este punctat cu observații amuzante ce întrețin o atmosferă relaxată.

    Și totuși la întrebarea din titlu nu am un răspuns. 
    Probabil fiecare trebuie să își răspundă singur. 
    În primul rând trebuie să fii dispus să pierzi o jumătate de weekend și să participi la un curs de aproape 8 ore.  
    Apoi trebuie să fii dispus să te joci de-a doctorul și pacientul iar pentru unii ar putea fi jenant.
    Trebuie să fii dispus să fii atins de alte persoane, deoarece exercițiile practice se fac între cursanți. Dar se poate merge la curs cu un grup de prieteni.
    Îmbrăcămintea trebuie să fie lejeră fiindcă sunt câteva exerciții fizice ce necesită libertate de mișcare.
    Există posibilitatea să vă umpleți puțin de praf dar se poate considera că face parte din exercițiu. În comparație cu realitatea este chiar lejer. În anumite intervenții, în realitate, va trebui să vă întindeți direct pe asfalt.
    

    Dar totuși, de ce aș pierde timpul la un curs care mie nu îmi folosește la nimic doar mă va ajuta să salvez viața altora? 
    Poate că și alții îmi vor urma exemplul și dacă vor fi mai mulți oameni instruiți în jurul nostru speranțele noastre de a supraviețui în caz de accident vor crește. 
    Poate că dacă ne vom gândi mai mult la binele oamenilor din jurul nostru am putea să facem o lume mai bună împreună. 

Întoarcerea comuniștilor europeni

     Conform noilor directive din PNRR se pare că frizeria va salva România. Mai exact cu impozitele impuse frizerilor vom crește PIB-ul.

     De fapt PIB-ul va fi crescut din orice mai puțin de unde ar putea fi crescut cu adevărat. Dar oare despre creșterea PIB-ului nostru  este vorba? Sau de fapt se urmărește altceva la nivel european?
     Cu câteva luni în urmă,  se vorbea în presă că suntem printre puținele țări cu cei mai mulți cetățeni proprietari de imobile și pământuri. Apoi au venit mai mulți experți să ne explice că nu este bine să fii proprietar, că nu este profitabil, că e mai eficient să stai cu chirie, că de fapt pe termen lung ai mai puține cheltuieli. Și au tot vorbit pe tema asta încercând să ne convingă să devenim toți chiriași.
     Probabil că românii nu au fost foarte receptivi la subiect așa că de câteva zile se vorbește despre creșterea impozitelor. Că românul este mai sensibil la capitolul taxe. Și dacă nu a putut fi convins cu vorba bună, că e mai bine să otrăvească fântânile și să de a foc la grâne, poate dacă îl punem să plătească tribut îl convingem că nu e eficient să fie proprietar.
    Nu ne sunt luate proprietățile cu forța pe metoda comunistă, suntem obligați să le dăm singuri cât mai ieftin ca să scăpăm de ele, că vine impozitul cel mare. Că în constituție în Articolul 44 îți este garantat dreptul la proprietate nu doar la o singură proprietate. Sau este garantat doar dacă ai bani de impozit? Probabil constituția este pentru cei bogați.
    "Este o abordare social-democrată şi vreau să vă spun că există în toată Europa. La taxarea directă a proprietăţilor, avem cel mai mic coeficient în crearea PIB-ului, mi se pare că 2%, faţă de o medie europeană de 4,6%. Deci este normal, că te uiţi, niciodată cifrele nu mint. Te uiţi la statistici şi vezi unde este domeniul şi zona pe care trebuie să o acoperi, astfel încât să intri în trendul european. Nu putem trăi în Europa cu alte reguli", a spus Ciolacu citat de Agerpres.
     

    Domnul Ciolacu are dreptate. Să ne uităm la statistici și să vedem ce zonă trebuie să acoperim ca să intrăm în trendul european.
    Propun să începem cu zona nivelului de trai. Statistic o ducem mult mai rău decât media europeană. Ce spuneți dacă începem de acolo?
    Apoi, tot statistic și la infrastructură stăm foarte prost, comparativ cu trendul european de dezvoltare.     Așteptăm de 30 de ani o fâșie de asfalt de la București până la Arad. Un om cu o lopată o făcea singur în 30 de ani.
    Oare regulile europene spun că oamenii trebuie să aibă cât mai puțin? Cei care dețin un apartament, o casă bătrânească, două hectare de teren arabil și o garsonieră sunt chiaburi?
    Dar nici acordurile din PNRR și nici domnul Ciolacu nu spun că trebuie impozitate în plus proprietățile suplimentare care deja sunt impozitate diferit de proprietatea de domiciliu. În PNRR este specificat că trebuie colectate mai eficient. Atât.
    Așa apare un subiect fără formă și fără fond de tip sperietoare.


    Când am intrat în Uniunea Europeană nivelul de trai a crescut, l-am simțit toți. Salariul de 100 de dolari a devenit 300 de euro, apoi 500 de euro și timp de câțiva ani a fost bine. Apoi prețurile au început să crească urmate de taxe din ce în ce mai mari. Apoi au urmat diverse directive europene care în loc să ridice nivelul de trai îl scădeau. Salariile au rămas pe loc în jurul sumei de 500 de euro.
    Am început să simțim că am fost amăgiți ca indienii, cu mărgele și oglinzi, atunci când am intrat în Uniunea Europeană. Ne-au promis ne va fi bine, noi le-am dat tot ce au vrut iar noi am rămas cu promisiunile.
    Poate de data asta ne-am maturizat suficient încât să nu mai facem greșeala bunicilor noștri care au așteptat 40 de ani să vină americanii să îi salveze de comuniști sau greșeala părinților noștri care au sperat 40 de ani să îi salveze europenii de sărăcie. Se pare că în lumea asta nu te salvează nimeni de nimic așa că trebuie să o facem singuri.

    Acum Uniunea Europeană a dat regula să impozităm frizerii. Cu siguranță această categorie socială va salva România și va plăti datoria externă. Evident frizerii vor fi ajutați în misiunea lor sacră de instalatori și zugravi. Așa că trebuie impozitați urgent, fiindcă ei reprezintă marea economie subterană a acestei țări.
    Evident că nu trebuie să uităm de profesori. Acei infractori care fac educație pentru 30 de lei pe oră și care nu se mai satură de averile strânse din meditații și salariile imense care încep de la 2400 de lei și ajung la amețitoarele sume de 3800 de lei după zece ani. Și noi vrem profesori tineri și bine pregătiți care să vină pe salarii de 2400 de lei egale cu salariile muncitorilor fără bacalaureat?
    Dar oare nu se gândește nimeni că fără economia subterană nu am putea să trăim? Nu poți elimina economia subterană atâta timp cât există încă salarii de 300, 400, 500 de euro. Nu poți elimina economia subterană atâta timp cât nu există o protecție reală la locul de muncă. Nu poți elimina economia subterană dacă impozitele și taxele reprezintă jumătate din veniturile unei firme mici iar pentru acele taxe și impozite nu primești absolut nimic în schimb.
    Pur și simplu nu se poate trăi cu 500 de euro pe lună fără alte venituri suplimentare de 200-300 de euro pe lună. Păi dacă impozitezi acele venituri suplimentare acestea se reduc aproape de jumătate. Cine ar mai fi dispus să muncească suplimentar încă 3-4 ore pe zi pentru 100 de euro pe lună în plus? Și așa în România ziua de muncă are minim 10 ore și trece de 12 ore cu tot cu drum. La salarii și ore de muncă nu mai suntem europeni? Doar la taxe și impozite trebuie să fim în trendul european?

    Așa cum spunea domnul Ciolacu să ne uităm la statistici și să începem cu oamenii și în final să ne ocupăm și de impozitele clădirilor.
Statistic un profesor din România are cel mai mic salariu din Uniunea Europeană. De exemplu, un profesor debutant în loc de 2400 de lei să aibă minim 5000 de lei, ca să nu vorbim de 1500-2000 de euro. Apoi să ne ocupăm de educație și să avem școli dotate la nivel european. De asemenea o asistentă medicală să aibă salariu la nivel european, la fel și polițiștii, pompierii, militarii și lucrătorii de la salubritate.
    Când toți acești oameni își vor permite să plătească 50 de euro un tuns la frizer, 2000 de euro un zugrav și 200 de euro un instalator, atunci le putem cere celor trei categorii să plătească impozite.

    Când copilul meu va veni de la școală fără să ca eu să mai fac 3-4 ore teme cu el acasă înseamnă că aveam învățământ la nivel european și o să plătesc cu plăcere impozit dublu la toate proprietățile.
    Cred că puteți face mai mult decât să cereți impozite și taxe. Îndrăzniți să încercați dragi politicieni.


    Eu nu cred în conspirații. Efectiv nu ai cum să faci conspirații la nivel mondial fără să răsufle ceva în presă. Suntem destui ziariști nebuni, care ne-am da viața pentru adevăr și justiție.
    Dar cred în interese, mai ales în interese financiare. Orice ziarist, oricât ar crede în justiție, nu poate să trăiască fără bani. Deci un ziarist bun trebuie să știe să ia urma banilor, pentru el sau pentru alții.        Interesele financiare pot fi confundate cu conspirațiile, deoarece sunt în general legale sau sunt făcute să fie legale, prin diverse manevre politice. Dar nu au scopuri malefice, doar financiare și servesc grupuri mici, nimic mondial, nici măcar European. Doar grupuri mici, bine țintite și protejate legislativ de țările din care provin. E normal să fie protejați fiindcă aduc bani la bugetul acelor țări. Acest lucru nu se întâmplă și în țara noastră. Statul român doar pretinde taxe și impozite fără a oferi protecție, ajutor sau îndrumare firmelor românești. În schimb oferă diverse avantaje companiilor străine care amenință că plecă și concediază oameni. Pentru a primi acele avantaje companiile străine mai sunt susținute și de țările de origine prin diverse canale diplomatice si politice. Companiile românești primesc amenzi dacă vin cu pretenții către statul român.

    Pe timpul lui Ceaușescu România avea deschise în diferite țări companii private sub acoperire, administrate de ofițeri din securitate. Ofereau acoperire pentru spionaj și facilitau exporturile și importurile.
    După lovitura de stat din 89, acele companii au fost furate de cei care le administrau și trecute pe numele lor cu tot cu capital.
    Oare câte companii private străine de pe teritoriul României aparțin de fapt anumitor țări?
    Și aproape sigur noi nu mai avem așa ceva prin nicio țară din lume.

    Dar nu este conspirație, este politică veche de când lumea. Indiferent de tratate, alianțe sau uniuni, țările își vor proteja propriile economii prin jefuirea altor state. În zilele noastre nu se mai practică jefuirea militară decât în țările subdezvoltate și poate în Rusia. Azi jaful se face economic, prin corupție și politică agresivă.
    Dacă aș putea să îi conving pe toți cei care cred în conspirații cu 5G, guverne mondiale sau alte povești, că în realitate lucrurile sunt mult mai pământești. Și dacă acei oameni și-ar concentra atenția pe realitatea despre care nu vorbește nimeni dar care este destul de evidentă, atunci poate vom reuși să determinăm câțiva oameni capabili să gândească câteva strategii politice, economice și legislative care să mai sperie șacalii.
    Aveam 14 ani în anii 90 când în serialul Dallas am văzut cum companiile mari pot cumpăra segmente economice din țările mici și cum pot schimba chiar guvernele acelor țări dacă este necesar. Atunci am crezut că este ficțiune. Astăzi am înțeles că este posibil.


    Datorită conjuncturii politice din țara noastră a existat o oportunitate și marii jucători economici din țările dezvoltate au profitat din plin și profită în continuare. Ei aveau experiență de zeci de ani noi nu o avem nici acum.

    Nu e vina nimănui că nu avem politicieni. Haosul de după comunism nu avea de unde să ne aducă la conducerea țării oameni capabili. Toți cei veniți la conducere în ultimii 30 de ani au fost oameni ușor de manipulat și corupt, mai ales că cei interesați aveau oameni special pregătiți pentru acest lucru.

    Printre profesorii ieftini din școli puțini mai găsim cu pasiune. Un popor fără învățători nu va avea educație și nici cultură și va gândi ieftin. 
     Evident că nu ne va spune nimeni să ne gândim ce lăsăm copiilor noștri și mai ales unde le lăsăm moștenirea culturală și spirituală dacă noi nu mai avem pământul fiindcă a fost prea scump impozitul.
    Nu vom avea nici un legământ cu strămoșii, căci impozitul pe mormintele lor va fi prea mare iar urmașii noștri nu își vor mai aminti de unde vin.

    Astfel, dacă toți vom sta cu chirie, nimeni nu va mai lupta pentru un pământ care nu este al lui. 
    

Incultura, marele pericol al minciunilor din mediul virtual.

    Observ de foarte mult timp că tehnologia ne-a adus printre altele și probleme cu oamenii ce nu erau pregătiți pentru un asemenea salt tehnologic, pregătirea lor fiind depășită de informațiile la care sunt expuși.
    Probabil că și media a încurajat oamenii mai puțin citiți să își spună părerea, făcând publice câteva modele asemănătoare ca nivel intelectual dar realizate financiar prin mijloace nu tocmai cinstite.
    Oamenii cu puțină școală dar realizați financiar sunt puțini dar media îi caută și îi prezintă constant ca fiind mulți. De aici și încrederea celor cu mai puțină pregătire că și ei sunt destul de buni să își spună părerea.

    Consider că la acest fenomen de masă au contribuit tacit și intelectualii reali tocmai prin tăcerea adoptată. Nu pot spune că nu le înțeleg repulsia dar lipsa lor de reacție a dus la aprobarea tacită a părerilor greșite emise de oameni fără pregătire și fără cultură.
    Totuși măcar la aberațiile din media trebuiau să reacționeze. Oamenii cu studii și diplome reale trebuiau să ia atitudine la mocirla pe care media o prezintă de 30 de ani ca fiind știri și programe interesante. Acum noi trebuie să reparăm lipsa lor de reacție și apatia în care au zăcut intelectualii timp de 30 de ani. 

    De la George Pruteanu și Iosif Sava sunt puține voci care s-au făcut remarcate în lupta pentru cultură.
    Finanțele pentru cultură din partea statului sunt subțiri. E de înțeles alegerea simplă făcută de oamenii cultivați între supraviețuire și lupta împotriva inculturii. Este o luptă care cere sacrificii și cine este dispus să facă așa ceva. Pruteanu și Sava si-au asumat toate glumele făcute pe seama lor și pot fi considerați eroi ai luptei pentru cultură.

    O glumă celebră a unui grup umoristic spunea: Ce face Iosif Sava când nu ascultă muzică? Derulează.
    O glumă pe care tinerii din ziua de astăzi probabil nici nu o mai înțeleg fiindcă se referă la muzica pe înregistrată pe bandă magnetică iar genul muzicii era clasic.

    Fiind mai adaptați ca predecesori noștri la mediul virtual este de datoria noastră să îi dezvăluim pe impostori, și să le arătăm civilizat dar ferm că locul lor este, la un nivel vocal, cu un semiton mai jos ca al celor cu adevărat pregătiți în anumite domenii.

    Nu am nimic personal cu săracii oameni dar hai să reînvățăm fiecare unde ne este locul și să stăm fiecare în banca lui.
    Știind că, cu cât știi mai multe cu atât îți dai seama cât de puține știi, îmi este milă de cei care le știu pe toate.
    Așa cum eu nu pot da sfaturi unui medic la fel ar trebui și alții să se abțină din a spune ce gândesc în domenii pe care nu le stăpânesc.
    De aceea este cu atât mai grav dacă mint în privința studiilor chiar și pe o rețea de socializare. Fiindcă pot emite o părere iar cineva să pună în practică părerea lor pe baza acelor minciuni din profil iar acest fapt poate avea consecințe foarte grave.

    De exemplu dacă eu spun la profil că sunt medic și emit ipoteza că injecțiile cu clor curăță sângele de viruși. Cineva la fel de nepregătit ca mine mine în domeniu, mă crede pe baza faptului că eu afirm la profil că sunt medic și se injectează cu clor iar acest lucru duce la decesul persoanei respective.
    De aceea ar trebui să ne pese despre ce mint anumite persoane. Probabil că în viitor aceste fapte vor fi pedepsite de legi. Dar pe moment trebuie să ne apărăm singuri de asemenea oameni care fac din mediul virtual o zonă foarte periculoasă fiind singurul loc în care nu există încă pedepse pentru anumite fapte ce pot avea consecințe foarte grave.

    Suntem în această situație fiindcă predecesorii noștri nu au avut dispoziția necesară să îi pună la locul lor pe cei fără cultură așa că au scăpat liberi pe internet.
    E timpul să începem Renașterea Românească.

Ideologie, propagandă, tineretul nostru ceaușist

    E trist că oameni gândesc pozitiv despre perioada ceaușistă. Mai trist este când o fac tinerii fiindcă asta înseamnă că noi, cei care am trăit acele vremuri îngrozitoare nu ne facem bine datoria să le spunem cum a fost. Dar mai e și conjunctura socială și economică care nu ne ajută să transmitem destul de clar atrocitățile ceușismului.
    Din cauza guvernărilor corupte e greu să le transmitem tinerilor mesajul că atunci a fost rău și acum e bine.
    Ei văd că acum e rău și extrapolează că atunci era mai bine. E destul de logic să gândească așa.
    Ei văd hoția, și corupția la înalt nivel și se gândesc că atunci măcar furau mai puțini. Și mai puțini se afișau cu ce furau.
    Exemplul pe care îl vedeau constant tineri era unul destul de corect. Vedeau exemplul omului muncitor și corect. Propaganda funcționa bine. Azi nici măcar nu se mai prefac că hoții sunt persoane negative. Ba chiar sunt pozitive când mai aruncă un os prin acțiuni caritabile.
    Astăzi hoții sunt vedete și frustrarea oricărui tânăr este maximă. În fiecare tânăr se dă o luptă între cinste și hoție fiindcă valorile sociale îi spun ceva iar realitatea altceva.

    Dacă privesc în urmă văd clar că e doar vina generației noastre. Încă suntem orbiți de libertatea culturală și transfrontalieră câștigată după lovitura de stat. Atât de orbiți încât încă îi lăsăm să folosească termenul de revoluție.
    Am fost naivi și ne-am lăsat cumpărați cu propriile noastre drepturi fundamentale și încă ne purtăm de parcă le avem datorită celor care fură țara de aproape 40 de ani.

    A fost ca mărgele pentru indieni. Au zis că ne dau libertatea în schimbul a tot ce conține țara asta. Iar noi am fost atât de proști și suntem în continuare, încât le suntem recunoscători că ne lasă liberi. Încă nu percepem faptul că libertatea este un drept fiindcă noi încă mai avem urme de zgardă iar ei profită.

    Și cât timp noi suntem vinovați de situația actuală e cam dificil să le spunem tinerilor că acum este mai bine ca înainte. Poate că noi am câștigat ceva dar pentru tineri nu însemnă nimic celebra noastră libertate.
    Faptul că avem libertatea de exprimare și liberă circulație nu înseamnă nimic pentru cei tineri. Ei sunt născuți liberi și pentru ei asta e normalitatea.
    Tinerii vor justiție corectă pentru corupți și hoți ca răsplată pentru cetățenii cinstiți. Tinerii vor acces corect la piața muncii fără pile și relații. Vor o șansă la o familie fără sacrificii materiale, vor un sistem de învățământ măcar la nivelul din perioada ceaușistă. Iar ultima frază e cea mai tristă . Nu am scris ceva atât de neplăcut în ultimii 20 de ani.

    Dacă nu îi înțelegem pe tineri nu îi putem ajuta. Mai grav este că nu știu în ce măsură îi mai putem ajuta. Din păcate ne-am ratat șansa și nu avem dreptul să îi judecăm indiferent ce spun sau ce alegeri vor face.
    Poate că tinerii vor aduce peste douăzeci de ani un fel de comunism adaptat la vremurile lor. Vor trebui să oprească cumva hoțiile și singura metodă găsită de ei pentru a opri jefuirea țării de toți șacalii ar putea fi un altfel de comunism.
    Iar idolul mișcării lor ar putea fi Ceaușescu.
    Dacă noi ne făceam datoria și nu ne lăsam cumpărați cu mărgele sunt sigur că tinerii ar fi avut șanse mai mari în viață și nu ar fi spus că era mai bine cu Ceaușescu.

    

    Astăzi nu avem o direcție trasată pentru tineri. Nu avem o ideologie  națională concepută pentru tineri. Nu facem cultură pentru ei și se ghidează după un amalgam cultural internațional și subcultural. 
 Adică noi avem așteptări ca tinerii să aibă cultură dar îi lăsăm să și-o facă singuri si apoi suntem nemulțumiți de rezultat, că tinerii apreciază realizările ceaușismului.  
     Putem trece asta tot la capitolul eșecuri ale generației noastre. 
     Poate mai avem timp să îndreptăm ceva dar trebuie să ne grăbim fiindcă au mai rămas maxim 10 ani disponibili generației noastre să mai schimbe ceva. 

Profesori contra părinți într-un stat eșuat

    Nu sunt profesor, sunt doar un părinte care citind un articol scris de o profesoară nu a înțeles nimic. Adică am înțeles frustrarea autorului dar nu am găsit soluția la problemele expuse. Subiectul articolului erau părinții care petrec prea puțin timp cu copii și îi lasă pradă tehnologiei demonice.
    Apoi am citit toate comentariile părinților la acel articol și am dedus că soluția nu există pentru că efectiv profesorii și părinții vorbesc despre lucruri diferite.
    Practic profesorii vorbesc despre educație și părinții despre învățământ. Din păcate cuvântul educație are un larg înțeles.
    Spre exemplu profesorii sunt nemulțumiți de faptul că unii elevii nu sunt disciplinați, nu sunt politicoși nu respectă instituția și nici profesorii. Iar aici este vina părinților fiindcă, celebri șapte ani de acasă, la acest fel de educație se referă.
    Și pentru eșecul ca părinte în privința educației elementare nu există scuze. Practic unii oameni nu ar trebui să aibă dreptul de a avea copii în posesie, fiind incapabili să le transmită cele mai elementare reguli de bună purtare. Și la acest aspect nu există soluție, altfel unora ar trebui să li se retragă și dreptul de vot.
    Din colțul celălalt părinții vorbesc despre educația școlară. Adică predarea materiilor.
    Știu că sunt părinți care nu au capacitatea de a disciplina un copil de 5, 6, 7 ani și ar dori să îl disciplineze școala. Și evident că acei părinți nu au nici capacitatea de a înțelege că instituția de învățământ nu are rolul de a disciplina și educa copiii în acest fel. Nici măcar nu are instrumentele necesare de când au fost interzise corecțiile fizice.
    Toți părinții ar trebui să fie capabili să înțeleagă că sarcina instituției de învățământ numită școală, este să furnizeze anumite cunoștințe elevilor nu să îi educe, la modul, că nu este politicos să facă precum urangutanii în timpul orelor ca să își amuze colegii.
    Pentru eșecul părinților în educația de bază a copiilor, mulți dintre profesori dau vina pe tehnologie sau pe lipsa de implicare a părinților în viața copiilor.
    Din punctul meu de vedere abordarea este total greșită. Fiind cadre didactice, ar trebui să vadă incapacitatea intelectuală a anumitor părinți de a oferi o educație elementară copiilor. Pentru că în multe dintre cazuri, copiii cu probleme de comportament, primesc foarte multă atenție, doar că este direcționată greșit. Mai pe scurt vorbim de celebrul răsfăț. Copilul devine astfel centrul universului și îi este totul permis și nimic interzis.
    În ajutorul unei astfel de educații vine și noul curent de educație cu blândețe care este înțeles total greșit. Majoritatea părinților înțeleg că lovirea copiilor nu este normală dar o parte dintre părinți nu știu cum să ofere educație altfel. Suntem practic prima generație care încearcă să elimine corecțiile fizice și va mai dura până când acest lucru va deveni normalitate. În acest context cadrele didactice și părinții ar trebui să înțeleagă situația, ar trebui să existe organisme care să explice problemele cu care ne confruntăm și toți ar înțelege care este în realitate problema. Din păcate statul ignoră cu succes absolut toate aspectele mai puțin cele care țin de guvernare. Să nu uită că avem un stat eșuat.
    Dar este mai simplu să dăm vina pe tehnologie și pe părinții care nu petrec destul de mult timp cu copiii.
    Cu doar o generație în urmă părinții plecau dimineața la câmp și veneau seara iar copilul era cu vaca la păscut. Interacțiunea dintre părinte și copil era doar atunci când copilul făcea o năzbâtie și își lua bătaie. Se numea educație.
    Și totuși majoritatea copiilor acelor vremuri au ajuns oameni cinstiți și muncitori care au crescut generația noastră.
    Dar să revenim la nemulțumirile părinților care ar trebui să se reducă la capacitatea profesorilor de a preda anumite cunoștințe copiilor.
    Profesorii nu trebuie să fie polițiști în clasă, să își ocupe majoritatea timpului acordat predării, să disciplineze elevii.
    Treaba ar trebui să fie simplă. Elevii indisciplinați să fie excluși din colectiv. Așa cum cineva care ar face gălăgie la birou ar fi concediat fiindcă ar deranja colegii, la fel cum în societate dacă cineva deranjează liniștea publică este extras de poliție din locul respectiv, nu văd care este diferența. Singura preocupare a profesorilor ar trebui să fie predarea cât mai eficientă. Dar cum să facem asta? Părinții vor copilul la școală, copilul nu este pregătit pentru societate, școala nu îl poate elimina, și părinții vor performanță școlară în aceste condiții.
    Și aici apare problema la care fac referire majoritatea părinților când spun că profesorii nu știu să facă educație. Așa ne lovim iar de cuvântul celebru cu multe înțelesuri.
    Din păcate există foarte mulți profesori care nu au ce să caute la catedră iar părinții strigă că trebuie să le taie salariile drept pedeapsă.
    Realitatea este alta. Un profesor debutant are puțin peste două mii de lei salariu urmând să ajungă la trei mii și ceva cam în zece ani.
    Un vânzător la un magazin mai răsărit are același salariu și nu are nevoie nici de studii și nici nu are atâta bătaie de cap.
    În concluzie de câți bani, atâta pește. Vrem să avem profesori buni? Trebuie să îi atragem de tineri, cu salarii motivante. Să știe pentru ce își tocesc coatele prin facultăți. Pe salariul de vânzător evident că avem profesori mai puțin pregătiți și fără chef de muncă. Că dacă aveau chef de muncă și îi ducea capul puteau fi mai mult decât vânzători și evident câștigau mult mai bine.
    Dacă vom înțelege că nu putem avea performanță pe bani puțini este posibil ca în două, trei generații să avem un sistem de învățământ performant. Dacă vă așteptați să se întâmple în doi, trei ani riscați viitorul copiilor voștri.
    Soluția este că în timp ce faceți scandal, școlarizați copii suplimentar în toate modurile posibile.
    Toți avem probleme cu lipsa timpului, trebuie să ne câștigăm traiul în timp ce creștem copii.

    Deocamdată puteți folosi școala ca să aveți un loc unde să vă depozitați copiii cât sunteți la muncă dar nu vă bazați că vor primi și cunoștințe în acel depozit.
    Știu cât de greu este să fi părinte în ziua de azi mai ales dacă lucrezi la privat. Nu ai dreptul la concediu medical, nu ai dreptul la concediu de odihnă, nu poți întârzia la muncă, nu are cine să ia copilul de la grădiniță sau de la școală. Copilul stă mai mult cu bona și la televizor sau tablete.
    Înțeleg frustrarea tuturor când vine cineva și spune că toate probleme vin din faptul că părinții nu mai petrec timp suficient cu copiii și tehnologia întruchipează toate problemele comportamentale ale copiilor.
    Consider că un dascăl bun nu trebuie să îmi arate care sunt problemele. Datoria lui este să mă învețe să găsesc soluții. Acel articol era doar refularea unei frustrări.
    Iar niște părinți înțelepți nu ar trebui să se răzbune pe profesori pentru eșecurile lor ca părinți ai zilelor noastre sau pentru decăderea sistemului de învățământ. Dacă am fi deștepți ar trebui să cerem profesioniști în învățământ. Dar profesioniștii întotdeauna vin cu costuri suplimentare. Așa că în loc să cerem tăieri de salarii ar trebui să cerem măriri. Nu poți să vânezi pești mari fără momeala potrivită.

Milionarul, vaccinul și australienii

     De când sunt conștient de faptul că exist pe planeta asta și am început să înțeleg cam ce însemnă călătoriile în țările exotice, am aflat și faptul că dacă vrei să intri în unele țări ai nevoi de anumite vaccinuri obligatorii. 
     Eram copil când prin anii 80 am auzit adulții vorbind despre faptul că zidarii care erau trimiși pe șantierele din Africa urmau să fie vaccinați obligatoriu.
     Fascinant este că pe câțiva dintre acei zidari îi cunoșteam și deși au fost obligați să se vaccineze au trăit o viață lungă și prosperă ca a vulcanienilor din Star Trek. 

     Că acum este vorba despre un vaccin nou, o regulă nou apărută și despre un rachetist căruia banii i-au mâncat demnitatea, e altă poveste.
    Concluzia este că acei zidari aveau mai mult sânge în instalație și o coloană vertebrală mult mai verticală decât au mulți campioni sau oameni cu mulți bani ce se cred inteligenți. Zidarii s-au vaccinat fără gargară, au fost la muncă în Africa, apoi s-au întors și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți iar unii mai trăiesc și astăzi. După vaccinare nu le-a crescut nici un deget în plus, nu au făcut cancer și nici nu au fost sterilizați până la a treia generație.

    Mai jos prezint un exemplu destul de recent copiat de la MAE prin care se poate înțelege destul de clar că situația din Australia nu este singulară pe planetă și există multe alte exemple asemănătoare cu precădere în privința febrei galbene.

    Atenţionare de călătorie
    Data: 17.01.2018
    Ministerul Afacerilor Externe informează cetățenii români că Organizația Mondială a Sănătății, în urma evaluării situației internaționale cu privire la circulația virusului polio (supravegherea circulației de enterovirusuri și prevenirea apariției cazurilor de paralizie acută flască), a actualizat lista cu țările pentru care se cere obligatoriu vaccinarea antipoliomelită, astfel: Afganistan, Nigeria, Pakistan, Republica Democratică Congo și Siria.
    Rămâne obligatorie vaccinarea persoanelor care călătoresc dinspre Afganistan, Nigeria, Pakistan, Republica Democratică Congo și Siria. Aceste persoane nu au dreptul să părăsească teritoriul țărilor respective, indiferent de punctul de trecere frontieră (rutier, naval, aerian), fără documentele prin care se atestă vaccinarea antipolio.

    Deci dacă nu e vorba despre tenis, covid, sau milionari nu face nimeni valuri în Australia. Congo e Congo, ce ne pasă nouă de Nigeria! Cine rahat merge în Siria să joace tenis?
    Și vaccinul e obligatoriu când te întorci nu când te duci. Deci e ok, chiar omitem faptul că tot despre un vaccin obligatoriu vorbim.

    Mie mi se rupe de antivacciniști sau de vacciniști. Fiecare face ce vrea cu viața lui dar uneori trebuie să fim mai flexibili și să ne adaptăm indiferent ce sume de bani avem în conturi. Soarele nu se învârte nici în jurul nostru, nici în jurul unui campion mingicar plin de bani. 
    Până la urmă dacă vreau să fac afaceri în Congo îmi asum că la întoarcere voi fi obligat să mă vaccinez sau dacă sunt președinte de țară semibananieră și vreau să joc golf în Australia îmi asum că trebuie să mă vaccinez la intrare.
     Dacă nu vreau să mă vaccinez renunț la acele destinații. E simplu. 
     Sau dacă sunt un milionar arogant, arunc câteva zeci de mii de euro la trei spitale care tratează bolnavii de covid și apoi consider că mie nu mi se mai aplică legile muritorilor de rând. Patetic.
     De când li se acordă filantropilor privilegiul de a fi mai presus de lege? Adică așa, pe față?

     Nu mă interesează ce face jalnicul campion cu corpul lui, nu mă interesează dacă se vaccinează sau nu. Dar dacă vine la mine în vizită și regula din casa mea este să se descalțe la intrare, atunci va trebui să facă asta indiferent câți bani a donat el în conturile mele sau pentru cauze umanitare. E vorba de modestul bun simț.
    Dar el a vrut să fie războinicul luminii, vocea antivacciniștilor, apărătorul libertății.

     Îmi pare rău pentru palmaresul tenismenului. Putea să se retragă elegant. Își chema avionul personal care poluează într-o oră cât mașina mea în zece ani, pleca acasă unde cumpăra o țară ieftină ca România și își organiza propriul turneu de tenis ajutat de omologul lui român dar mai bătrân, care își conduce singur avioanele, la plural, că are mai multe. Că așa e în tenis. Păcat