miercuri, 21 decembrie 2016

Despre traficul din Bucresti si alternative eficiente



 Multi cred ca daca ii inghesuie pe cetateni si le limiteaza spatiul de deplasare ii vor determina sa renunte la autoturism. De ce trebuie sa facem lucrurile cu japca? Eu cred ca exista si alte solutii prin care sa atragem oamenii catre transportul in comun. Sa se convinga singuri fara sa ii constrangem prin masuri abuzive.
 Multi oameni cred ca o banda speciala pentru mujloacele de transport in comun ar putea salva traficul din Bucuresti. Pot sa faca si banda aeriana. Nu asta e problema transportului in comun din capitala.
 Problema este ca in 25 de ani nu au schimbat mai nimic din schema transportului in comun.
 Avem in folosinta aceleasi rute mostenite de la comunisti. Nu cred ca au facut mai mult de 10 trasee in plus.
 O alta problema este programul de circulatie. Mijloacele de transport in comun vin la intervale foarte mari.  Si asta nu datorita traficului, ci pentru ca sunt prea putine pe traseu.
 Ei vor sa faca o magarie romanesca. Sa pastreze acelasi numat de mijloace de transport, dar care sa circule mai repede si astfel sa reduca timpul de asteptare.

 Realitatea este alta. Eu prefer sa merg cu mijloace proprii de deplasere fiindca as pierde mult timp asteptand mijloacele de transport in comun. Toti oamenii care circula cu transportul in comun se plang in primul rand de timpul de asteptare in statie pe frig sau in canicula. Abia apoi se plang de ritmul lent de deplasare. Trebuie rezolvate aceste probleme, dar in ordinea ceruta de cetateni.
 Daca plec cu autoturismul ajung de la A la B in 1 ora. Daca merg cu transportul in comun si astept 20 de minute in statie si schimb doua mijloace de transport ajung in 1 ora si 40 de minute. Dus intors am 3 ore si 20 de minute, fara sa luam in calcul timpul in care am mers pe jos pana la statie plus cumpararea biletului daca gasesti de unde sa il cumperi. Asta este alta problema pana cand sistemul de deplasare este destul de eficient incat sa imi pot plati biletul cu telefonul mobil sau sa imi fac abonament.
 Deci cu autoturismul castig 1 ora si 20 de minute minim fara timul de mers pe jos pana la cea mai apropiata statie.
 Daca mijloacele de transpoort in comun ar veni regulat, cu timp de asteptare de 5-10 minute, statii in apropiere si case de bilete peste tot sau cu taxare in mijlocul de transport ar fi ok.
 La mine pe bulevardul Ramnicu Sarat si pe celalalt de langa acesta, bulevardul Ramnicu Valcea, nu circula nici un mijloc de transport in comun. Eu stau la mijlocul bulevardului Ramnicu Sarat. Pana la orice mijloc de trasport merg pe jos cam 20 de minute. Mersul pe jos e sanatos, dar timpul costa bani. Daca nu pierd timp cu deplasarea pot castiga bani cu care sa imi cumpar timp sa merg pe jos la munte la aer curat impreuna cu familia
Dar daca adunam toti timpii nu renteaza sa merg cu transportul in comun.

 Ok stiu ca este foarte greoi traficul si iau in calcul ritmul de deplasare foarte lent.
Conditia sa merg cu mijlocul de transport nu este sa ajung mai repede ci sa ajung macar in acelasi timp hai poate cu o ora in plus dus intors . Dar peste 1 ora si 20 de minute mi se pare inacceptabil.
 Daca ar scurta timpul de asteptare si ar baga trasee in plus chiar daca timpul de deplasare ar ramane acelasi, oamenii ar incepe sa lase autoturismele acasa si atunci ar creste si viteza de deplasare.
 Nu cer decat o deplasare in conditii decente fara inghesuiala, la acelasi ritm cu cel al autoturismului. Si asta se rezolva doar cu trasee in plus, bine legate intre ele, timpi de asteptare mici, prin inmultirea mijloacelor de transport in comun.
 Nu poti sa ceri oamenilor sa isi lase masinile acasa in conditiile in care si asa transportul in comun este foarte aglomerat la anumite ore, timpul de asteptare si asa lung se dubleaza fiindca nu se pot urca, nu gasesti case de bilete in toate statiile si in transportul de suprafata nu se poate plati. Transportul de suprafata ar trebui dublat in mare parte de cel din subteran. Dar sa incepem cu marirea numarului de mijloace de transport in comun aflate in trafic.

 E utopie sa cerem descongestionarea traficului in conditiile in care in prezent nu avem o alternativa macar la acelasi ritm de deplasre daca nu se poate un ritm mai rapid decat autoturismul.
 Pentru moment tatal si mama deplasarilor rapide in orasele aglomerate ramane transportul pe doua roti. Bicicleta pentru cei care vor sa faca miscare si au unde sa o depoziteze, Scuterul mult mai comod si extrem de ieftin, dar inca periculos la nivelul nostru de educatie rutiera. Viteza redusa a scuterelor de capacitate mica le face periculoase datorita soferilor indisciplinati si grabiti. Scuterele vor fi depasite permanent, uneori prin manevre periculoase.
 Motocicleta ramane inca in topul vehiculelor cu cea mai rapida si sigura deplasare din gama transportului pe doua roti.
 Destul de puternica pentru a iesi din situatii posibli periculoase, Timpul mai mic in care se afla in deplasare o plaseaza in gama putin poluatoare de vehicule. Majoritatea modelelor au consum redus si implicit poluare mai mica. Nu se compara cu scuterele la capitolul poluare, dar clar majoritatea motocicletelor polueaza mult mai putin ca un autoturism.
Usurinta gasirii unul loc de parcare aduce un mare plus motocicletei mai ales in orasele aglomerate.
Desigur avem si perioada de iarna care face din motocicleta doar o grija in plus. Mai avem si deplasarea copiilor la scoli si gradinite unde motocicleta devine inutila si nici cumparaturile masive nu pot fi facute pe doua roti. 

In schimb bicicleta poate ajuta in cazul deplasarii copiilor. O mare problema pentru majoritatea dintre noi este depozitarea bicicletei in casa. Acesta este unul din motivele pentru care in capitala noastra deplasare pe bicicleta nu este atat de raspandita in comparatie cu alte tari.
O alta problema este furtul de biciclete. Nici cei care au curte nu scapa de aceasta problema.
Daca statul ar incuraja prin masuri clare deplasarea alternativa, situatia orasului ar incepe sa se imbunatateasca.
Pentru biciclisti sa reduca furtul de biciclete prin programe ale politiei de a descuraja furtul. Poate pedepse mai mari pentru cei care fura biciclete. De pistele de biciclete sa nu mai amintim, dar protejarea biciclistilor in trafic ar trebui sa fie prima masura. Adica pedepse si amenzi foarte mari pentru cei care accidenteaza un biciclist.

Tot la fel ar trebui sa faca regulile rutiere si pentru motociclisti si scuteristi.
Astfel incat sa ii determine pe soferi ca atunci cand vad un biciclist, scuterist sau un motociclist sa reduca viteza si sa conduca cu foarte mare atentie pentru a evita sanctiunile descurajante.
Aceste masuri ar putea sa creeze un trafic mai sigur pentru deplasarea pe doua roti si astfel mai multi oameni ar renunta la confortul si protectia oferita de autoturisme si ar alege deplasarea pe doua roti.
Toate aceste masuri ar duce la fluidizarea traficului si implicit la deplasarea mai usoara cu transportul in comun.

duminică, 18 decembrie 2016

Expozitia de la Daytona - Cristina riding steel



In Strada Tabacarilor la numarul paisprezece au expus astazi Cristina Dinu si Vova cateva din creatiile lor. Toata distractia a avut loc la sediul Daytona Twins. Un loc plin de caldura si primitor ca o casa de oaspeti.

Cristina a mai expus si la Campina, dar intr-o alta conjunctura.

De data asta eleganta expozitiei te ademenea fara sa simti cum trece timpul. Cred ca am pierdut cateva ore admirand exponatele sau ascultand povesti spuse de ceilalti privitori. Totul intr-o atmosfera de voie buna, hohotele de ras acoperind uneori muzica buna ce se auzea discret si rupand linistea in care se odihneau motocicletele lui Vova.

Cine este Vova? Pai sa spunem ca astazi avea dublu rol ca Sergiu Nicolaescu. Adica a fost si regizor si actor, fiind seful de la Daytona Twins si participant la expozitie alaturi de Cristina.

Unii cunosc creatiile lui Vova, altii mai tineri nici nu au auzit de el. Totusi acest om ramane daca nu primul, in mod sigur printre primii creatori de custom-uri din Romania. Mai exact pe vremea cand eu si altii mesteream la Ij-uri si Nipre, Vova construia custom-uri cu motorizari renumite, incepand de la cadru si terminand la seile de piele. Adica omul a facut ce i-a placut, desi piata romaneasca de la acea vreme nu era interesata de custom. Din punctul meu de vedere, piata noastra nu e pregatita nici acum, dar poate ma insel. Eu nu prea ma pricep la cultura custom si la fel ca mine si restul tarii. Sunt de parere ca pentru a avea o piata nu este suficient sa produci mai trebuie sa si educi piata in domeniul pe care doresti sa il dezvolti.





la noi in tara se vorbeste prea putin despre domeniul custom. Inca suntem la nivelul discutiilor despre piesele SH. In domeniul moto pana si piata SH este inca in dezvoltare.




Dar sa revenim la expozitia celor doi.

Expozitia se putea numi Cristina si Vova - povestea metalelor sau Imblanzitorii de Metale.

Dar expozitia nu a avut un nume fiindca nici prea multa promovare nu a avut. Poate ca Vova se gandeste ca cine trebuie sa stie ce poate el sa faca stie deja si asta e adevarul. Dar exista o zicala pe care sigur o stie toata lumea. Se spune ca reclama e sufletul comertului.

Mai lipseau cateva elemente de reclama, dar macar atmosfera placuta a compensat din lipsurile in acest sens.

Desi numarul vizitatorilor nu a fost foarte mare, macar calitatea acestora a fost la inaltime.

Eu am asa, o nedumerire, de foarte mult timp. Cum se face ca in alte tari la orice rahat de eveniment lumea se calca in picioare, iar la noi nu vin nici cu intrarea libera.

Si formula de calcul a absentei este simpla. La prima ora a diminetii am anuntat minim 30 de persoane despre eveniment si de asemenea am anuntat ca voi fi prezent. Din cele 30 de persoane a venit doar una.

Si asta la un eveniment gratuit. In alte tari ca sa vezi acele motociclete si cateva lucrari de arta plateai cativa euroi. E greu de inteles fenomenul nepasarii.



Nu pretind ca inteleg arta, nici macar fenomenul custom nu il inteleg asa cum ar trebui. dar faptul ca am fost acolo mi-a facut ziua frumoasa. Informatiile inregistrate ma vor ajuta sa gasesc solutii mai practice in viitor, iar discutiile cu cei prezenti au fost pe catde educative, pe atat de placute.

Daca nici la evenimentele dedicate nu mergem, la celelalte nici nu ne putem gandi.





Si sa revenim la fiarele Cristinei.

Pai eu de cand o stiu nu am vazut niciodata lac de unghii pe acele maini si in schimb erau permanent murdare de ulei. Cand am cunoscut-o avea 16 ani si o motocicleta fara cric pe care o proptea de toate gardurile si de toti pomii. Uneori o repara singura, apoi se ducea cu ea sa o mai repare cineva, dar atunci a capatat viata ei un sens. Adica sensul opus rochiilor, fustelor si al altor elemente feminine.

Multe seri am stat de vorba pe la intrunirile motocciclistilor si putine au fost ocaziile in care imi aduceam aminte ca este fata.
Si totusi sub aspectul unui baiat serios se ascundea totusi o viziune feminina asupra lucrurilor. Desi creatiile ei sunt facute dintr-un material dur chiar si pentru unii barbati, acestea ascund in ele partea feminina a Cristinei.

Acea parte care poate imbina in mod firesc frumusetile utile.
Spre din tot sufletul ca cei doi expozanti sa primesca tot ce isi doresc de la viata. Mult succes in continuare in munca voastra grea.

joi, 1 decembrie 2016

Ziua naționala a României, parada copiilor ținuti pe umeri. Țiganii - resursă națională!

 Astazi am facut o greseala. Am incercat sa particip cu copilul la parada organizata cu ocazia zilei nationale a Romaniei.
 O dezorganizare si o bataie de joc mai mare ca asta nu am mai vazut de mult timp.
 Nu stiu cine sunt desteptii care se ocupa de organizare, dar nu prea ii duce capul. Informatiile premergatoare evenimentului erau greu de gasit pe internet si foarte sumare. Adica m-am dus acolo la plesneala.
 Bai inteligentilor, ziua nationala este o campanie de imagine a unei tari. Este momentul cand poporul se intalneste cu patria. Cand si poporul si tara trebuie sa devina un singur element, sa isi transmita reciproc dragostea. Asa se naste patriotismul.
 Eu numai patrotism nu am simtit astazi acolo. Nu am simtit decat frustrare, nervi si panica.
 Desigur am mai simtit ceva dureri de spate. Dureri pe care le-am simtit alaturi de sutele de parinti veniti cu copiii sa ii invete iubirea de tara si mandria de a fi roman.
 Majoritatea oamenilor nu au vazut nimic. Toti aveau copii urcati pe umeri macar ei sa vada ceva.
 Probabil copii au avut ceva simtiri patriotice, dar aceste sentimente or sa dispara si din sufletele copiilor in cativa ani. Adica atunci cand or sa cresca si parintii nu vor mai putea sa ii tina pe umeri. Atunci cand nu or sa mai vada nimic din ce se desfasoara in parada. Bietul copil mă întreba: tati, ce aia? De ce stă omul ăla acolo? Îi spuneam "nu știu, tati, că eu nu văd, vezi numai tu, că ești sus".

 In primul rand inteligentii care au organizat parada sunt ajunsi in functii cu pile. Altfel nu imi explic situatia jenanta.
 Cum poti sa alegi, ma, un loc atat de prost pentru o parada? Inteleg ca e treba cu simbolul, dar parada o faci pentru simbol sau pentru popor?
 Bai organizatorii groazei, voi aveti cele mai mici notiuni de publicitate? Un eveniment ca sa aiba sens, organizarea lui trebuie sa aiba vizibilitate.
 Adica sa ne intelegem. Evenimentul a fost facut pentru televiziune sau pentru  publicul prezent?
 Ca nu a fost prea clar.
 Daca a fost facut pentru televiziune a fost organizat binisor. Practic publicul nu prea avea loc sa vada ceva din cauza ca unele televiziuni au venit cu camioanele. Cu niste masini imense parcate in punctele strategice de vizibilitate.
 Probabil ca se urmareste dresajul populatiei de a sta in casa la TV la orice eveniment. Si ne mai miram ca nu ies oamenii din case la evenimentele publice?
  Asta cu televizoarele le-a iesit bine. Cei mai multi or sa stea in casa data viitoare.

 Ce ne facem cu publicul?
 In primul rand accesul catre eveniment era restictionat aproape in totalitate.
 Strada de la Manastirea Casin spre Arcul de Triumf era blocata total. Am ocolit mult si bine si am facut accessul dinspre Podul Grant, unde soseaua era blocata si se circula pe o bucata de trotuar foarte ingust.
  In colt un car de televiziune bloca trotuarul. Lumea circula pe spatiul verde. Adica prin noroi.
 Am ajuns cu greu pe Kiselef unde trotuarul era ocupat de oamenii ce incercau sa vada ceva si se circula tot prin noroi.
 Au inceput sa treaca avioanele. Nu se vedea mare lucru din cauza copacilor. S-a gandit cineva la aspectul asta cand a ales locul? Cum sa faci miting aviatic in padure?
 Am incercat sa mergem spre Piata Victoriei. Cateva sute de metri mai la vale era un gard si jandarmii nu ne lasau sa trecem. Era imbulzeala mare. Ne-am intors mai inapoi, unde era ceva mai liber si acolo am ramas.
 Cateva megafoane explicau tehnica de lupta, dar asta se intampla numai la Arc. Mai la vale auzeai doar motoarele masinilor ce treceau pe langa noi cu soldati impaiati.
 Nu stiu ce utilaje defilau, ca eu am vazut doar soldatii intepeniți cu ochii in soare. Niste ochelari de soare are si armata noastra in dotare?
 Soldatii pareau niste manechine. Copilul ma intreaba de ce nu ne fac cu mana. Ce sa ii raspund?
 Adica asta este interactiunea dintre armata si popor. Armata este undeva acolo departe, nu interactioneaza cu populatia.
 Noi dadeam din steaguri ei priveau in zare putin superiori. La defilare inteleg intepeneala, dar cei din masini ar fi meritat sa ne dea impresia ca sunt vii si ca se bucura de eveniment. Nu era rau sa ne arate ca si militarii sunt oameni si stiu sa zambeasca.

Steagurile le-am cumparat de la o tiganca. Noroc cu ea, fiindca organizatorii nu au gandit acest aspect. Tiganca aia ar trebui declarata obiectiv militar strategic. Oricum era asezata strategic in locul de acces catre eveniment. Adica fix acolo unde ar fi trebuit sa fie oamenii organizatorilor, care sa imparta steaguri gratuit participantilor. Asa am vazut eu in filmele americane ca se face. Se dau steaguri, palarii si ecusoane. La americani, nu la noi.
  Daca se dorea public, se facea ceva. Senzatia mea a fost ca eram in plus. Noi eram cei care impiedicau televiziunile sa incadreze perfect defilarea.
 Oricum in materie de evenimente le recomand sa angajeze niste tigani. Sunt mult mai bine pregatiti in materie de evenimente comparativ cu organizatorii actuali. Tiganii aia huliti de toata lumea fac niste nunti mai organizate ca ziua nationala, la care participa tot cam atatia oameni. Doar ca la ei se defileaza cu masini de lux.

 Cum mai, organizatorule, sa nu te gandesti ca la un eveniment oamenii trebuie sa vina, sa participe si apoi sa plece. Cum acorzi, ma, organizatorule, primul ajutor in caz de ghinion? Cum faci accesul ambulantelor si al personalului medical?
 Cum se deplaseaza, ma, organizatorule, oamenii in interiorul evenimentului? Prin noroi, ma? Cum sa treci, ma, printr-un loc de maxim un metru intre carul TV si un gard? Copilul mi-a spus la un moment dat că nu mai poate să respire, că ea era mică în tot bulucul ăla. Măcar anunțau să nu vină lumea, că e doar pentru TV.
 A gandit cineva niste tribune ca sa vezi ceva daca tot ajungi acolo? Cum sa te uiti, ma, organizatorule, la avioane printre crengile copacilor. Ala e loc de parada militara, ma?

 Cu ce ajungi la eveniment? Pai din orice directie vii, ai de mers mult pe jos. In zona aia nici cand nu e eveniment nu prea ai cu ce sa ajungi. Persoanele cu handicap nu sunt destul de romani sa ajunga la ziua nationala? Bine ca avem 20 de locuri goale de parcare pentru persoane cu handicap la fiecare magazin. Adica mediul privat este obligat prin lege sa ofere asistenta in aceste cazuri, dar la evenimentele statului nu mai conteaza legea.
 Locuri de parcare si informatii despre acestea nu exista. Ok, trebuie sa fim ecologisti, dar la ziua nationala poate vin si oameni din alte orase. Ca si mediul rural are dreptul sa fie patriot. Si ei trebuie sa vina pe jos sau cu autobuzele inexistente?

 In acesta zi romanii sarbatoresc ziua unirii. Ma gandeam eu asa in timp ce incercam sa ies din multime ca ma bucur ca nu a trebuit sa facem acum unirea.
 Pai daca si stramosii nostri se organizau ca acum nu ne mai uneam noi in veci.
 Si daca cei care au participat atunci la unirea principatelor erau niste tarani fara carte, cam cum sunt cei care nu au reusit sa organizeze un eveniment atat de important la adevarata lui valoare.
 Un eveniment de o atat de mare importanta pentru poporul asta ar fi trebuit sa fie impecabil. Sa ofere oamenilor speranta. Sa plece de acolo cu sentimente inaltatoare de patriotism, Sa fie mandri de tara lor.

 Am urat si urasc in continuare vechiul regim totalitarist, bunicul meu nu a vrut sa munceasca nici macar o zi pentru acel regim. Era foarte madru ca nu a muncit nici macar o zi pentru comunistii pe care ii ura din tot sufletul. Dar din pacate trebuie sa recunosc ca macar stiau sa faca evenimente dedicate poporului.
 Am participat ca elev la mai multe mitinguri de 23 august. Muzica aia era o prostie cu partidul, dar macar era ceva ce se auzea peste tot. Desi stiam si atunci ca este ceva fals, nu puteai sa nu simti un mic sentiment de mandrie ca esti roman.
 In tonul acelor vremuri, va anunt dragi tovarasi ca sunteti praf. Daca nu aveati acele televiziuni care sa mentina iluzia ca totul merge, cred ca va impusca poporul si pe voi ca pe Ceausescu.