duminică, 15 ianuarie 2017

Motociclismul sportiv in banca suporterilor

Astazi citeam pe Facebook cateva randuri scrise de un prieten referitoare la participarea lui Emanuel Gyenes la raliul Dakar.

El scria asta: "si asta e o super-performanta pentru un sportiv care face totul pe propriile forte: atrage sponsori, mobra, echipament, suport tehnic! Nu-i nimic, noi ne mandrim cu ei! Dar cu ce-l ajutam?"

Nu am putut comenta direct la mesajul lui. Exista o problema pe retelele de socializare. Adica eu nu vreau sa socializez chiar cu toata lumea. Ma gandesc ca este recomandat sa nu lasi pe oricine sa isi deverseze scrierile la mesajele tale. E posibil ca unii oameni care raspund la subiectele tale sa iti blocheze subiectul prin simpla plasare a unui mesaj de la ei.

Acum ramane la latitudinea fiecaruia sa aleaga ce isi doreste de la pagina lui de Facebook. Dar cand scrii ceva si cineva iti raspunde, iar apoi in urma acelui cineva nu mai scrie nimeni ar cam trebui sa iti pui intrebari. Nu ma amestec in treburile nimanui, e doar o constatare. Eu o sa imi spun parerea aici ca e mai liber locul.


Poate ca am mai scris pe acest marginea acestui subiect si in alte locuri. Dar o sa repet pana cand cineva imi va aduce argumente care sa imi dovedeasca ca ma insel.

Motociclismul sportiv de la noi se zbate in anonimat de mai bine de douazeci de ani. Unii dau vina pe federatia de motociclism, altii dau vina pe suporteri, dar nimeni nu se uita in curtea cluburilor sportive. Greseli fac toti cei implicati in fenomen, dar nimeni nu isi asuma responsabilitatea.

Si nu vorbesc doar din auzite. Am fost implicat in fenomen si cunosc toate partile.

Anonimatul motociclismului sportiv pleaca de la managerii cluburilor sportive, fiindca sunt niste anonimi care pretind ca conduc niste cluburi sportive. In fapt ei conduc niste oameni care se strang din cand in cand si merg cu viteza pe niste circuite uneori improvizate. A da vina pe suporteri pentru esecul administrativ este ca si cand echipa de fotbal Dinamo ar acuza galeria fiindca nu are clubul bani de salarii pentru jucatori. Apoi vine un destept pe Faceboook si comenteaza inteligent la subiectul cu Dakarul ca de fapt FRM-ul este vinovat ca sportivul roman participant la Dakar a trebuit sa isi gaseasca singur sponsorii.

In toata ciorba asta mai nimeni nu intelege ca de fapt motociclismul sportiv din Romania este un sport fantomatic, de care nu prea a auzit nici dracu'. Si aici ar trebui sa ajungem. Esenta sta in ultimele cuvinte: de sportul asta nu a auzit nici dracu.

In sport banii sunt esentiali. Explicat simplu schema arata asfel. Banii in sport vin de la sponsori. Sponsorii nu sunt niste oameni buni care dau bani din bunatatea inimii lor. Urmaresc publicitatea gestului lor marinimos. Dar mai vor ca publicitatea asta sa ajunga la un public cat mai numeros. Ca sa ai un public numeros trebuie sa mediatizezi evenimentul sportiv. Mediatizarea asta costa bani pe care ii aloci din banii primiti de la sponsori. Mediatizarea este o investitie. Cu cat mediatizezi mai mult evenimentul sportiv cu atat vei avea mai mult public si vei obtine mai multi sposori care vor dori sa fie vazuti de acel public. Publicul este o unealta si un rezultat. 

FRM-ul se scoate elegant la marginea farfuriei de ciorba. Aceasta federatie poate fi acuzata de multe lucruri, dar nu poate fi invinuita de esecul financiar al motociclismului sportiv. Desi federatia nu este obligata sa promoveze motociclismul sportiv, aceasta a incercat in cel putin doua randuri sa o faca. In unul din randuri am fost implicat direct. 
Incercarea federatiei a esuat datorita conducerii unora dintre cluburi. Poate ca abordarea nu a fost corecta, poate ca nu au inteles implicatiile fiindca nu aveau capacitatea de a gandi in perspectiva. Nu stiu. Dar nici nu au venit cu alte propuneri si nici nu au facut nimic in afara de curse fara public si fara publicitate pana in zilele noastre.
Ca sa nu mai vorbim de performanta sportivilor, unde nepotismele stirbesc frumusetea sportului. Unele nulitati ies in fata impinse de banii parintilor, nu de pregatirea sau talentul in sport.

Sa recapitulam.

Daca vrei sponsori trebuie sa oferi publicitate. Cluburile trebuie sa se uneasca sa puna ban pe ban si sa bage la greu bani in media.
Cand motociclismul sportiv este macar la nivelul tenisului lui Tiriac, atunci poate ca vor putea cere.

Apoi cluburile trebuie sa inceapa sa se promoveze individual in media in primul rand prin performante. In final trebuie promovati sportivii cu amante cu tot, dar de preferat cu tot cu performante.
Astfel apar la orizont si suporterii, publicul care in acest moment nu poate ajuta cu nimic si nici nu are nicio vina pentru coma in care se afla in acest moment motociclismul sportiv.

Mai este si varianta Tiriac. Adica un club al unui om cu bani sa promoveze motociclismul sportiv, sa isi promoveze clubul si fiul sau nepotul care concureaza fara performante notabile in cursele externe. Dar binenteles ca nu o va face fiindca de promovarea lui ar putea beneficia cluburi sau sportivi care chiar au performanta si ar putea sublinia lipsa de talent sau de pregatire a nepotului, fiului sau chiar a barosanului ce se crede sportiv.

Aici incepe si se termina declinul motociclismului sportiv. Adica maximul de promovare este pe un blog anonim al unui alt anonim care nu cere bani pentru ca scrie si nici nu se plange ca face asta pe cont propriu.