Cum se aplică regulamentele cluburilor moto în România?

Titlul acestui articol este chiar o întrebare la care doresc răspunsuri. Desigur, de preferat, răspunsuri documentate.
 Poate fi luat și ca un fel de sondaj pentru a afla cât de informată este lumea moto cu privire la regulamentele cluburilor moto.
 Acestă întrebare apare și datorită faptului că în România orice regulament ajunge sa fie modificat foarte drastic și în acest fel apar multe abuzuri. Nu contează domeniul în care trebuie aplicat un regulament. Românii au tendința de a-l aplica cu exagerare. De exemplu, la un moment dat mă "luptam" prin primărie să nu se interzică motocicletele în anumite zone din București, din cauza decibelilor. Ce voiau dumnealor să facă? Să ia cea mai drastică limită de poluare sonoră dată sub forma unui interval de UE și să aplice maximul. L-ar fi și depășit puțin dacă se putea. Unele motociclete, din fabricație, cu tobe stock cu tot, nu ar mai fi respectat limita cea nouă dorită. Când ne face cineva asta nouă, motocicliștilor, nu ne place. Dar "noi" n-avem nicio problemă să facem același lucru altor motocicliști.

 Așa se întâmpla și în lumea cluburilor moto, unde până în urmă cu câțiva ani regulamentele nelegiferate din lumea moto se aplicau normal, ca în orice țară civilizată. MC-urile erau MC-uri și restul cluburilor sau asociațiilor își vedeau de treburile lor. Este adevărat că existau câteva MC-uri care nu se încadrau la cerințele de a fi MC, dar asta nu era treaba celorlalte cluburi care nu erau MC.

Acum regulile din regulament se schimbă peste noapte fără motive întemeiate sau nu se aplică corect.

 În majoritatea țărilor civilizate MC-urile nu au treabă cu RC-urile sau alte forme de organizare similare, din motive evidente. Adică regula la MC-uri (mai mult 1%, de fapt) este că toate divergențele se rezolvă intre cluburi fără a se apela la organele legii. Adică mai pe scurt nu au voie să apeleze la Poliție. Ei bine, aceste reguli nu se aplică și RC-urilor sau altor organizații de motocicliști. De aceea RC-urile nu se amestecă cu MC-urile. Altfel toate cluburile ar fi MC dacă ar trebui sa respecte regulile de MC. Practic ar exista doar MC-uri și atât.

 Astfel, RC-urile și restul cluburilor nu sunt băgate în seama de către MC-uri decât în situațiile în care acestea fac lucruri foarte grave (scandaluri publice de proporții care se răsfrâng și asupra altora, de exemplu).
 Dar chiar și atunci, în țările civilizate se ajunge foarte rar la violențe. Eventual cluburile "outlaw" (1%) se bat între ele, dar nu cu cluburi care nu se declară "outlaw". Poate doar când un RC este violent se răspunde cu violență de către MC-uri sau cluburile dominante. Evident, violențele sunt normale între cluburile 1%, dar așa își rezolvă ei treburile. În celelalte situații în care sunt implicate cluburi RC, se aplică maxim statutul de bad-standing sau alte sancțiuni de tipul ăsta. Acest lucru înseamna că cluburile care fac ceva "greșit" nu mai sunt primite la întruniri sau petreceri ale altor cluburi. Se consideră că prin asta sunt excluse din lumea moto. Totuși statutul de bad-standing se dă doar în situații grave, când clubul sau persoana în cauză a adus prejudicii majore altor cluburi sau altor motocicliști. De exemplu, o persoană poate avea "bad-standing" cu propriul (fost) club, dar ca să aibă "bad-standing" cu toată comunitatea moto, ar trebui să fi fost prinsă în flagrant furând o motocicletă sau să fi fost condamnată la tribunal pentru furt de motociclete. Adică vorbim de lucruri serioase aici.

 Regulamentul internațional al cluburilor a ajuns la forma cunoscută astăzi în urma a zeci de ani de experiență  și a fost îmbunătațit de către vechile cluburi formate din oameni care știau ce înseamnă războiul și violența. Regulile au apărut tocmai fiindcă se urmărea renunțarea la violentă în rezolvarea disputelor dintre cluburi - mai ales între cele care nu aveau de împărțit teritorii sau interese financiare - și pentru a apăra libertatea motocicliștilor
 Cei care au înființat primele cluburi au fost foștii luptători pentru libertate din Al Doilea Război Mondial, oameni care iubeau libertatea, erau contra dictaturii și erau dispuși să își dea viața pentru aceste lucruri.
 Din punctul meu de vedere, niciun motociclist nu ar trebui să îngrădească libertatea altui motociclist indiferent din ce club face parte.
 Nu am auzit de la niciun motociclist român membru de RC care să fie agresat într-o altă țară europeană.
 Când membri ai MC-urilor au văzut vestele și au auzit ca sunt RC și-au văzut de treabă, chiar și membri din cluburi MC celebre.

  Cunosc oameni care s-au mutat în alte țări din Europa sau chiar peste ocean. Nu am auzit de la niciunul sa fie agresat fiindcă are o vestă de RC pe el.

 Este adevărat că cluburile dominante veghează să se respecte regulile în zona pe care o domină. Dar acele reguli trebuie date cu atenție pentru a nu provoca conflicte inutile.
 Nu știu câte RC-uri și alte organizații știu că în țara noastră nu mai au voie să aibă membri în alte orașe. Adică au voie să primească membri doar din orașul în care a fost înființat clubul. Așa a hotărât asociația MC-urilor din țara noastră. Posibil doar dintr-un județ.

Regula asta nouă se aplică agresiv. Nu contează că unele cluburi au membri în alte orașe de peste 10 ani. Nu contează că acei oameni din alte orașe au fost primiți în club înainte sa apară această regulă. Regula se aplică retroactiv. Acei oameni trebuie dați afară și să își înființeze alt club. Acest lucru ar încălca o alta regulă veche care spune că nu îți poți înființa un club decât în situația în care nu îți place niciun club din zona în care locuiești. MC-urile în loc sa aibă grijă ca măcar regulile vechi să se aplice, vin cu reguli noi, care în loc să aducă mai multă liniște și mai multă stabilitate, produc agitație și certuri inutile între cluburi. Deja există un curent ca unele cluburi să meargă doar la întruniri și petreceri unde nu vin anumite cluburi.

 Pentru regula cu membrii RC-urilor în alte orașe motivația a fost că pot veni alte cluburi 1%, care să preia cluburile RC, iar acestea având membri în alte orașe să își facă chaptere cu acei membri.

Acest lucru nu stă în picioare și iată de ce:
Uităm regula care spune că MC-urile nu au voie să recruteze membri direct din RC-uri, ca să nu mai vorbim ca multe RC-uri sunt RC-uri fiindcă dacă ar putea și ar vrea să facă tot ce face un MC, probabil ar fi MC-uri.
La fel mai există o regulă internațională care spune ca MC-urile nu pot avea RC-uri ca cluburi support.
Nu mai punem la socoteală că majoritatea RC-urilor au membri din diferite structuri ale poliției, iar MC-urile 1% nu primesc oameni din poliție sau structuri asemănătoare, deci nu ar putea fi preluați de un MC rival 1%.

Un alt motiv a fost că RC-urile din alte orașe ar putea să primească membri din orașele mici și să micșoreze astfel șansele MC-urilor din acea localitate de a crește (în ideea că respectivii membri s-ar fi dus la ei). Pe scurt, MC-urile nu vor concurența cluburilor RC din alte orașe. Sigur că e mai ușor să te impui cu forța decât să lupți să fii un club atrăgător.

 De asemenea, nu se poate discuta. În cazul clubului din care fac parte, am discutat de multe ori cu MC-urile problema membrilor din alte orașe. Răspunsul a fot același, membrii clubului din alte orașe să își facă cluburi separate. Clubul nostru a fost înființat acum 15 ani direct în trei orașe, dar până acum doar într-un singur oraș avem probleme.

În urma discuțiilor cu un MC din orașul unde nu mai avem voie să avem membri am stabilit că membrii clubului din orașul respectiv au voie să poarte vestele când ies din județ. Acum o săptămână și ceva am avut surpriza ca un membru al clubului sa fie amenințat cu moartea, deși se afla în alt județ, nu în județul interzis și mai mult, nici nu avea vesta pe el în acel moment. Amenințarea cu moartea a fost făcută și la adresa altor doi oameni care nu erau de față, dintre care unul nici nu mai face parte din clubul nostru. Și nu au fost amenințați de către vecinul de la bloc. Amenințarea a venit de la un membru al unui club 1%. Adică nu o poți trata cu indiferență.

 Acel om al nostru, fiindcă nu poți numi pe cineva fără vesta membru al unui club, a decis că ar dori să depună plângere la poliție. Probabil de aceea există regula să nu discuți cu un om fără vestă pe el. Fiindcă în acel moment este doar un simplu cetățean al țării sale și poate face cum consideră de cuviință, fără să ceară acordul clubului. Așa cum am mai spus și cu altă ocazie, un membru al unui club RC nu este obligat să poarte vesta permanent, așa cum este în cazul MC-urilor. Chiar și așa, dacă un membru al unui MC nu are vesta pe el conform regulamentului, se aplică aceeași regulă. Vă amintiți de bătaia de la Alba Iulia? (a se vedea articolele anterioare).  Doi dintre cei trei oameni bătuți nu aveau vestele pe ei. Și evident că ajungem să ne întrebăm: respectăm regulamentul cluburilor sau doar regulile date de asociația MC-urilor special pentru țara noastră? Și dacă un club MC nu respectă regulile, primește ceva sancțiuni de la asociația MC-urilor sau se închid prietenește ochii?

 Si dacă o regulă dată special pentru țara noastră se dovedește greșita și greu de aplicat, unde se poate adresa o organizație de motocicliști care nu este MC? La ședințele asociației MC-urilor nu au acces alte tipuri de organizații.

 Regula cu interzicerea de membri în alte orașe se aplică diferențiat. Nu am mai auzit ca o altă organizație de motocicliști să aibă probleme fiindcă are membri în alte orașe. Așa ca am dedus că această regulă a fost dată "cu dedicație" pentru noi. Și deși am mers și am discutat bărbătește cu mai multe cluburi, rezultatul a fost același. Să își faca fiecare oraș club separat.
 Deși fuseserăm sfătuiți să ne facem RC, am renunțat la titulatura de RC pe care oricum nu o doream, ca să se vadă că avem bunăvoință. Organizația noastră nu a fost înființată ca RC.
 Inițial s-a spus că niciun RC nu are voie să aibă membri în alte orașe, apoi regula a fost modificată în timpul discuției, ajungându-se că nimeni nu mai are voie sa poarte vestă în acel județ. Deja era o mare bătaie de joc și o răzbunare personală cu regulile apărute peste noapte ca ciupercile după ploaie.

 Între timp am aflat că dacă nu am depus plângere la poliție, teoretic s-ar fi putut discuta cu persoana care a făcut amenințarea, din clubul care ne impunea acea regulă. L-am informat pe președintele nostru despre această situație și am decis să mai încercăm să discutăm. Președintele nostru a venit special din orașul lui și am dat mai multe telefoane fără rezultat în speranța că vom avea o discuție "bărbătească", asa cum am fost îndemnați. Nu știu la ce se referă discuția "bărbătească" pe care ni se tot spune să o avem, dar ne place să credem că este vorba despre o discuție față în față și nu implică violența. Adică fix ce am încercat noi de mai multe ori, am tot discutat față în față și degeaba.

 L-am rugat pe prietenul nostru ce fusese amenințat cu moartea să mai amâne depunerea plângerii la organele statului și am așteptat să avem acea discuție bărbătească, dar nu am putut lua legătura cu cel care a făcut amenințarea fiindcă nu a răspuns la telefon, la mai multe apeluri la intervale mari. Am așteptat degeaba în speranța că vom fi sunați înapoi.

  Plângerea nu a fost depusă încă și l-am rugat pe prietenul nostru să mai aștepte încă o săptămâna poate vom reuși să ne întâlnim la acea discuție. Poate acea amenințare a fost făcută la un impuls de moment, poate și alcoolul să fi avut ceva influență și poate stabilim că singurul pericol la care sunt expuși unii dintre noi să fie o simplă bătaie. Poate că unii dintre noi care au decis să nu renunțe la clubul lor sunt mai masochiști și nu se sperie de o spitalizare odihnitoare sau poate ca nu au mare lucru de pierdut în viața asta. Totuși niciunul dintre noi nu a făcut ceva atât de grav încât să merite să moară (conform amenințării). Noi nu vrem să facem rău nimănui, vrem doar să fim lăsați în pace.

 În regulile cluburilor există multe sancțiuni ce pot fi aplicate și care nu implică nici măcar violența.
 Desigur, este mai ușor de aplicat o corecție fizică decât să muncești să convingi toate cluburile că cineva a făcut o greșeala. În plus acea greșeală trebuie să fie deosebit de gravă încât să trezească reacția celorlalte cluburi și să excludă clubul vinovat din viața moto. Și să fie și dovedită, nu la modul "așa spun eu". Mai pe scurt, clubul vinovat să primească bad-standing. În cazul nostru ar fi deosebit de greu să convingă cineva cluburile că noi nu am respectat o regula din moment ce foarte multe cluburi nu sunt nici ele de acord cu regula de a nu mai avea voie sa primească membri din alte orașe.

 O situație reală avem cu un membru care a venit din Moldova la facultate la București și a devenit membru al organizației noastre în timpul studiilor. După terminarea facultății a fost repartizat să lucreze în orașul lui de baștină unde nu exista niciun alt club de motocicliști. După noua regulă trebuia să îl dăm afară și să își facă club în orașul lui. După un timp a fost transferat să lucreze în Țara Românească într-un alt oraș unde nu exista niciun club și ar fi însemnat sa își facă un alt club. Dar el are prietena în București și stă mai mult pe la ea. Cum aplici acea regulă că nu ai voie membri în alte orașe în această situație?

 Orice club are nevoie de oameni tineri pentru că au mai multă energie și timp. Pentru un tânăr motociclist este foarte dificil să își înființeze un club din simplu motiv că nu a avut timp să cunoască destui oameni. În foarte multe orașe efectiv nu sunt suficienți motocicliști pentru a putea forma un club.
 Din foarte multe motive această regulă nu este bună.

 Trag concluzia că dacă ni se aplică numai noua această regulă, ea a fost dată doar pentru noi și ascunde alte motive ce nu ni se spun oficial. Ori aceste motive nu sunt solide, ori pur și simplu este dar o răzbunare personală a unui om și nu are legătură cu clubul din care face parte. Deși am fost acuzați ca încercam să ocolim regulile, se pare că de fapt cineva se folosește de "regulament" pentru a se răzbuna pe noi (regulament de data aceasta în sensul de "putem da orice regulă vrem noi").

 Scriu aceste rânduri pentru că lumea moto să cunoască și varianta noastră. Dacă cineva consideră ca am greșit cu ceva, putem accepta critici. Dacă în decursul existenței noastre ca club am deranjat cu ceva, suntem dispuși sa ne asumam și să ne cerem scuze, probabil nu ne-am dat seama, pentru că noi nu aveam nimic cu nimeni, ne vedeam de ale noastre.

 Se pot strânge 2-3-4 cluburi care nu fac parte din asociația MC-urilor și care nu sunt support la un MC și sa judece cu ce am greșit noi fiindcă aveam deja membri în alte orașe la momentul apariției acestei reguli, care, să nu uităm, e doar o regulă autohtonă/locală. Noi respectam regulile internaționale la momentul înființării. Conform acestora, cluburile non-MC nu pot avea chaptere în alte orașe, dar pot avea membri. Iar la acel moment, regulile cele noi, locale, nu erau în vigoare. Regulile nu se aplică retroactiv. Noi am pus la un moment dat orașele pe veste (pe fața vestei doar, pentru scurt timp) când ni s-a spus să facem acest lucru de către un club care urma să se transforme în club dominant. Apoi ni s-a spus că de ce le purtăm. Le-am dat jos.

E normal ca un alt club sau o asociație de cluburi să-ți ceară să îți dai oamenii afară din club? Ce club din lumea asta ar fi fericit să i se spună să-și dea oamenii afară atât timp cât îndeplinesc cerințele de a fi membri într-un club de motocicliști?Sau să dea cu piciorul unei activități de 15 ani?

 Dacă suntem "găsiți vinovați" fiindcă aveam membri în alte orașe, există sancțiuni non-violente. Se poate ajunge până la sancțiunea de a nu mai avea voie să accepți membri noi o perioadă de timp. Sunt multe sancțiuni ce pot fi aplicate, iar violența este ultima măsură, poate uneori justificată doar dacă mai întâi ai fost abordat violent. În îndelungata noastră existență nimeni nu poate afirma că am fost violenți macar o dată.

 Totuși, nu știu să existe sancțiuni pentru faptul că un club renunță să își dezbrace proprii membri de veste dacă nu au făcut ceva greșit.

 Nu trebuie să raspundeți aici dacă vă e teamă. O puteți face în privat fără riscul de a ne folosi de numele clubului vostru pentru a spune că ne susțineți. Dacă doream protecția cuiva cel mai simplu era să devenim club support al unui MC. Am fost invitați în repetate rânduri de către mai multe cluburi să facem acest pas, dar am preferat să fim independenți deocamdată, chiar dacă respectăm acele cluburi.

Eu știu regulamentele acestea nelegiferate pentru că am fost obligat să le învăț prin natura job-ului, apoi am discutat cu cluburi de afară care ne-au informat, iar alte cluburi ne-au indicat link-uri unde sunt descrise regulile actuale de prin lumea cluburilor, dupa care s-au ghidat și ele:

Unele regulile generale http://www.rcvsmc.net/

traduse o parte la http://www.motociclism.ro/forum/index.php?%2Ftopic%2F16541-motorcycle-club-education%2F

http://budswebs.homeip.net/moose/Purpose.htm

 http://www.occ4u.org/memberslist.shtml

http://budswebs.homeip.net/moose/Purpose.htm

https://infidelbrotherhood.wordpress.com/2011/03/10/so-you-wanna-be-an-%E2%80%9Cmc%E2%80%9D/

http://www.motorcyclephilosophy.org/2008/04/riding-clubs-that-push-boundaries.htm

http://www.warhorsebrotherhoodmc.com/MC_101.html

https://www.blackwaspmc.com/constitution

http://www.mawc.co.za/procedure-to-start-a-club/

http://www.fullthrottlefullmag.com/index.php/the-alliance-1/134-the-law-abiding-biker-know-your-rights-know-the-law-blog-2

http://www.micoc.us/

https://www.facebook.com/txcoci/

http://cvma41-1nevada.com/html/mc_101.html

http://indianacoc.org/

http://www.alcoc.com/alcocmembers.htm

http://txcocinews.org/coir.html

http://cvma41-1nevada.com/html/mc_101.html

http://www.osbm.co.za/osbm_bad_standing.asp

http://www.motorcyclists.co.za/

Întrunire de poveste pe plajă, Chopper Academy MC

Sau cum petreci două zile minunate alături de prieteni fără să știi unde mergi.


 Clubul Chopper Academy a mai făcut întruniri, Unele mai bune, altele mai slabe, dar în toate se distinge o particularitate a acestui club. Oamenii au stil.
 Inițial nu știi ce anume este diferit în nebunia de concerte, grătare și multă bere. Dar parcă ceva este altfel.

 Noi am ajuns spre seară toropiți de căldura autostrăzii, dar ne-am înviorat brusc când imediat ce am trecut de Călărași ne-am întâlnit cu membrii clubului nostru din Constanța. Pur și simplu fără să vorbim, fără să ne înțelegem asupra orei, i-am văzut în fața noastră pe sosea. Ne-am aliniat și am ajuns la întrunire împreună. A fost unul din momentele alea când înțelegi de ce ești prieten cu cineva.

 Am fost întâmpinați cu tradiționalele șuncă și ceapă, dar nu a lipsit țuica bună servită la dozator. Nu vezi oriunde țuică la dozator, ca să nu mai spunem că era și bună. Doar căldura teribilă ne-a oprit să gustăm încă un pahar. În mod sigur gazdele nu ar fi avut nimic împotrivă.
 Apoi cu viteză maximă ne-am montat corturile sau după caz am luat camerele în primire și chiar dacă foamea ne dădea târcoale, am sărit cu toții în apele calde ale Dunării, mai precis în ale brațului Borcea.

 După ce ne-am răcorit corespunzător, am plecat să căutăm evident întâi berea și apoi mâncarea.
 Am avut surpriza să găsim barul extrem de bine aprovizionat cu tot ce ne dorea inima. Aveau de la tărie foarte variată până la vin, dar și bere la sticlă.
 De ce este de mirare că băuturile erau foarte variate? Fiindcă se obișnuiește pe la întruniri să fie doar bere la pahar. Este aproape o tradiție berea la pahar, care, în vremurile îndepărtate era foarte apreciată la întruniri, pentru prețul mic. Totuși odată cu dezvoltarea motociclismului în țara noastră au crescut și pretențiile calitative. Puține cluburi au înțeles că o întrunire nu mai trebuie să fie o distracție ieftină, încă de la dispariția Niprelor și Ij-urilor din peisajul motociclistic.
 Așa că pe plaja de la Dunăre puteai să bei și bere la sticlă, dar și vin îmbuteliat. Iar prețurile chiar nu au fost mari. Iar pe așa o caniculă găseai orice băutură rece, pentru că se mai întâmplă uneori ca în afara de bere, tot felul de băuturi sau apa să fie calde.

 Mâncarea de asemenea a fost variată. Se putea mânca o ciorbă de pește decentă la restaurantul hotelului, la fel și un berbecuț la tavă genial, iar servirea a fost impecabilă chiar dacă asemănarea cu turismul din anii 80 te determina sa devii puțin melancolic.
 Pe plajă sfârâiau grătarele cu nelipsiții mici, dar puteai gusta și un pește mic pe post de hamsii. Nu știu denumirea peștelui, dar a fost foarte gustos, așa că l-am consumat la fiecare masă. Până la urmă nu poți trăi pe malul Dunării fără să mănânci pește. Iar locația cu arhitectura anilor de glorie ai socialismului deși bine întreținută te trimitea cu gândul la vechile sloganuri: "Nici o masă fără pește" sau mai celebrul "Nu e pește ca stavridul, nici echipă ca Rapidul".

  Reamintesc că distracția a fost distracție. Noaptea de vineri a fost lungă A curs multă bere peste concerte și am plecat la somn către dimineață. Și datorită atmosferei de calm, liniște și siguranță mai aveam puțin și prindeam răsăritul.

 Sâmbăta dimineață a fost greu. Atât de greu, că era sa pierdem parada. Apoi a fost cald, foarte cald. Cred că se putea renunța la paradă, dar înțeleg de ce nu au făcut acest lucru. Însă parcă lipsea ceva, nu îmi dau seama exact ce anume. Poate fiindcă era extrem de cald, poate fiindcă a fost foarte lung traseul, ceva a fost diferit. Interesant este că în primăvară la petrecerea de deschidere de sezon a celor de la Chopper Academy MC Călărași parada a ieșit beton și a fost făcută cam pe același traseu.

 După paradă am plecat să asistăm la unirea celor două destine. Am făcut un mic alai până la primărie și apoi am mers cu toții să sărbătorim înapoi la întrunire. Pâna acum avem cinci căsătorii in Romantic Bikers si a doua care are loc la o întrunire. Cred că este ceva romantic la mijloc.

 Am ratat majoritatea concursurilor, dar am ajuns la timp pentru a asista la concursul de tricouri ude.
 Am urmărit concursul din apa fiindcă aveam nevoie urgentă de puțină răcoare.
 Câștigătoarea concursului a primit o sticlă de un litru de vodcă și asta este tot ce știu despre premii, dar sunt sigur că au fost substanțiale.

 Seara a coborât încet peste plaja animată, oamenii au mers la concerte sau au rămas să le urmărească de la mesele ce se aflau împreuna cu scena tot pe plajă. Sunt sigur că nu întâlnești așa ceva oriunde.



 Totuși seara de sâmbătă a fost ceva mai scurtă (doar cu vreo oră) și datorită faptului că a doua zi urma să facem drumul înapoi spre casă.
 Multi au plecat devreme spre liniștea corturilor sau a hotelului, care se aflau peste dig. Faptul că  zona de campare se afla peste acest dig a făcut ca zgomotul să rămână în zona de distracție. Iar oamenii de la corturi au beneficiat de dușuri la hotel.

Și asa am încheiat doua zile de distracție și relaxare. Ne-am bucurat de întânirea cu celelalte cluburi, pe care le-am văzut vesele, relaxate și puse pe glume, ceea ce nu se mai întâmplă chiar întotdeauna. O întrunire a motociclistilor care mi-a adus aminte de vremurile vechi, când efectiv nu aveai nici o grijă și nu trebuia să pari altfel decât erai.

 Un punct forte al acestei întruniri au fost organizatorii, despre care nu am vorbit până la final. Și asta fiindcă nu întâlnești la tot pasul niște organizatori atât de discreți. Efectiv știai că sunt acolo, îi întâlneai prin diverse locuri, zâmbeau obosiți și mergeau mai departe la treaba lor. Nu i-am văzut agitați nici un moment și deși erau obosiți, păreau extrem de relaxați.


  Asa putem sa definim acestă întrunire: relaxantă, elegantă și rafinată. Si această stare de spirit se revărsa asupra participanților plecând de la gazdele nevăzute, dar prezente în absolut tot ce a însemnat acest eveniment.

 Mai trebuie amintită și modestia organizatorilor pe care nu prea o mai întâlnești pe la cluburile moto. Majoritatea oamenilor când pun pe ei o vestă a unui club devin aroganți și se supraestimează. Dacă mai fac și un eveniment mititel, nu mai încap în veste.
 Atitudinea fermă a Clubului Chopper Academy MC din Călărași nu a lăsat loc altor cluburi să se umfle în veste, lucru care a dus la un sentiment de siguranță al celorlalți participanți și asta a fost posibil fără să fie necesară prezența jandarmeriei. De asemenea asta ne arată ce înseamnă un club cu adevărat puternic. Știam asta dinainte sa ajung la întrunire, dar acum am și dovada. În situația actuală plină de incertitudine din lumea cluburilor  Chopper Academy și-a permis luxul de a face relaxați o întrunire vesela și distractivă.

 Am scris atât de târziu articolul fiindcă am așteptat să aflu ceva greșeli de organizare sau întâmplări negative. Lucrurile bune nu prea fac trafic. Și or fi cei de la Chopper Academy prietenii mei, dar dacă găseam ceva de criticat infiltram subtil aspectul. Nu din răutate, dar dacă vrem sa evoluăm trebuie să știm unde am greșit și să corectăm.

 Asa că în afară de parada caniculara pot spune că a fost o întrunire reușita. Desigur mi se poate răspunde că nu este nimeni obligat să meargă în paradă. Totuși respectul pentru munca depusă de organizator te face sa te scoli din pat sau să ieși din cort și să faci un mic efort alături de organizatori.

 Sunt câteva modalități prin care îți arați respectul pentru efortul gazdelor:
 1. Nu faci scandal și nu provoci la scandal în cadrul întrunirii și nici în orașul gazdelor. In mod sigur tot orașul știe de ce sunt așa mulți motocicliști prezenți.
 2. Păstrezi curățenia. Clubul gazdă nu este gunoierul tău. Este suficient că strâng sacii cu gunoi nu mai trebuie să strângă și de pe jos sau să debaraseze mese.
 Si la capitolul curățenie clubul Chopper Academy a primit note maxime. Au avut până și scrumiere suficiente pe care o persoana invizibilă le tot golea. Si asta inclusiv la mesele de pe plajă.
 3. O alta regulă de bun simț este participarea la paradă. Chiar dacă plouă, e caniculă se încinge motorul sau ești mahmur, participi la paradă.
 Este modul în care îți arați aprecierea pentru efortul gazdelor care muncesc cu săptămâni bune înainte pentru ca tu să te distrezi două zile. Oaspeții pot face și ei un efort de o oră în semn de susținere, chiar dacă nu sunt fani ai paradelor.

 Mulțumesc Chopper Academy în numele tuturor celor cu care v-am bârfit și care au avut doar cuvinte de laudă. Așteptăm cu nerăbdare următoarea ediție.

 foto: Mihai Manolea

De ce voi merge la întrunirea celor de la Chopper Academy MC în Călărași

Clubul Chopper Academy MC este un club mare, un club puternic.
Am asistat cândva la apariția acestui club în București. Încă de la început a fost un club decis și destul de curând a ajuns un club național.

 Au făcut întruniri sau petreceri unde întodeauna ne-am simțit bine.
 Sper să nu se supere membrii Chopper Academy de la Suceava, dar întrunirea de la Lehliu a rămas întipărita pentru totdeauna în sufletele noastre.
 Dar nu pentru acest motiv voi merge la Călărași. Deși mi-am propus să nu mai merg la întrunirile mari, motivul pentru care merg la această întrunire este din respect pentru ce înseamnă Clubul Chopper Academy MC.

 Desigur și faptul că mă voi întâlni cu mulți prieteni din țară mă atrage spre Călărași. Până la urmă despre asta este vorba la o întrunire. Să te vezi cu prieteni de departe să bei o bere și să asculți muzică.
 Sâmbătă vom asculta tributul AC/DC în interpretarea trupei Wire.
 Pentru mine va fi un moment important fiindcă voi fi cu sufletul undeva în copilărie pe vremea când urmăream concertele trupelor celebre pe casete video. Vedeam atunci pentru prima oară oameni urmărind concertele direct de pe motociclete. Priveam uimit cum vedetele intră pe scenă călare pe motociclete. Iar acum am reușit să trăiesc și eu același lucru. Chiar dacă pe scena nu cântă trupele originale, acest lucru nu îmi tulbură sentimentele. Îmi trăiesc visul pe aceeași muzică alături de unii prieteni cu care  visam în copilărie să trăim aceste momente.

 Practic la această înrunire avem un singur scop comun. Să ne distrăm alături de alți motocicliști. Asta ne-am dorit dintotdeauna. Să ne distrăm și să ne simțim bine, fără gânduri ascunse, așa cum probabil își doresc toți cei ce vor fi prezenți în acest sfârșit de săptămâna pe malul marelui fluviu.

 Un alt motiv important pentru care îmi doresc sa fiu sâmbăta în orașul dunărean este evenimentul în care doua ființe dragi își unesc destinele pe drumul vieții. Nu aș rata acest moment pentru nimic în lume și sper ca nimic sa nu le tulbure fericirea pe care le-o doresc.
 Așa ca nimic nu poate fi mai frumos în viața unui motociclist decât îmbinarea pasiunii noastre comune cu fericirea unui început de drum și totul în atmosfera unei întruniri.
 Să fie distracție și nimic altceva. Ne vedem la Călărași la Chopper Academy MC.

Întrebări și răspunsuri despre cluburile moto (I)

Pentru că am fost rugat să răspund punctual la întrebări, voi face acest lucru, pentru că mă gândesc că ar fi util multora din cei care au astfel de întrebări. Eu de obicei sunt mai creativ în exprimare, dar pot fi flexibil și pot răspunde și punctual, așa cum am fost rugat.

Primele întrebări vin de la Vlad Șarlău:

1. De ce nu ar trebui să se numeasca MC (motorcycle club) - nu este club de motociclisti?
2. De ce un alt club moto, să zicem unul dominant, trebuie sa se simtă lezat ca mai există un alt club moto? Trebuie să se dea socoteala pentru faptul ca faci parte dintr-un club moto?
3. Consider ca fiecare club moto are dreptul sa fie independent 100%, fara sa dea explicatii de ordin organizatoric altui club, oricare ar fi acesta.
4. Atât timp cat nu sunt folosite aceleași patchuri, culori sau denumiri, consider ca toata lumea poate fi în relații cu toata lumea.

Unde greșesc?

  　
1. De ce nu ar trebui sa se numeasca MC (motorcycle club) - nu este club de motociclisti?

În lumea moto, denumirea de MC nu mai are sensul literal de foarte multă vreme. Nu mai înseamnă doar "motorcycle club" în accepțiunea celor care fac parte din această lume a cluburilor moto. Termenul de MC definește în zilele noastre o formă de organizare. Un fel de tip de asociere care arată din ce fel de club face parte un om. La fel și RC, MF, MSC etc. În general vei întâlni în repetate rânduri sintagma - Clubul de motocicliști Bau-bau MC. MC-ul definește forma de organizare și face o diferentiere.  Iar această formă de organizare aduce foarte mult din anumite puncte de vedere cu o organizație paramilitară. Cu grade, funcții și atribuții.

 În lumea cluburilor, un club se poate numi MC doar dacă alege să respecte aceleași reguli cu celelalte MC-uri.
Dacă întrebi din punct de vedere legal, răspunsul este, evident, că nu există o lege care să definească aceste forme de organizare cum ar fi cea pentru SA-uri, SRL-uri și alte tipuri de societăți sau cea pentru asociații, fundații, federații, uniuni. Dar să nu uităm că această formă de organizare a plecat inițial de la cluburile outlaw, care declarau că lor nu li se aplică legile, ci ascultă de legi proprii. și își asumau asta, adică nu era o problemă pentru ei să intre la pușcărie, erau oameni care trecuseră prin războaie, pușcăria era un mizilic pentru ei. Apoi în timp MC-ul s-a consacrat ca formă de organizare și la alte cluburi care alegeau să respecte un set de condiții, cluburi care nu se declarau outlaw. Simbolul pentru outlaw a rămas doar cel de 1%-er.

Ca să facem o paralelă, în lume nu există o lege pentru statul la coadă. Da, în unele locuri ți se dau numere de ordine, dar nici acelea nu sunt prevăzute prin lege, ci doar în regulamente interne. Ca și în cazul cluburilor moto dacă vrei să îți faci MC de capul tău, tu poți să te bagi în față la orice coadă, din punct de vedere legal (că nu există lege să îți interzică), dar îți va sări lumea în cap dacă sari peste rând. Vor spune că nu îi respecți și îți bați joc de ei. La fel se întâmplă și în cazul cluburilor moto care au depus eforturile de a respecta regulile nescrise, au muncit mult să fie MC și vine careva și vrea să fie egal, deși nu a depus aceleași eforturi.

Sau să presupunem că într-o organizație se decide să se facă un panou de merit, chestie care nu e prevăzută de nicio lege. Și se trezește și Ionel că vrea să fie și el pe panou, chiar dacă ceilalți nu îi recunosc meritele și chiar dacă nu a depus aceleași eforturi ca cei menționați la panoul de merit.
 Și așa ajungem la punctul 2.

2. De ce un alt club moto, sa zicem unul dominant, trebuie sa se simtă lezat ca mai exista un alt club moto? Trebuie sa se dea socoteala pentru faptul ca faci parte dintr-un club moto?

 În teorie, cluburile dominante (care iar, probabil din motive practice, sunt recunoscute peste tot în lume ca atare) se asigură că nu se înființează un club de zurbagii, care cine știe ce va face și lucrurile se vor răsfrânge și asupra altor purtători de vestă, că restul lumii din afara lumii moto nu face diferența între veste. Tot în teorie, clubul dominant aplanează conflictele între cluburi, asigură comunicarea, are ceva de muncă. Și un mod de a se asigura faptul că lucrurile merg bine este ca toate cluburile să respecte aceleași reguli. De aici decurge obligația ca un nou club să fie aprobat de cluburile existente într-o zonă. Această obligație practic ar trebui să asigure faptul că toate cluburile respectă aceleași reguli, pentru că altfel apar conflicte.

 MC-ul dominant din oraș sau din zonă trebuie să verifice dacă sigla noului club este asemănătoare ca reprezentare si colorit cu alta deja existentă și să le comunice acest lucru celor noi (în unele țări chiar există Registrul național al patch-urilor). Pot să apară conflicte din această cauză, iar datoria unui club MC este să preîntâmpine conflictele. Mai trebuie să medieze certurile dintre cluburi și să asigure comunicarea.
Ăsta este un alt motiv pentru care MC-urile merită respect si de asemenea este motivul pentru care nu orice club poate fi MC. Trebuie să fii foarte dedicat să alegi acest mod de viață și să îti dedici timpul acestor atribuții. E ca și cum MC-ul este cel de la panoul de merit din exemplul de mai sus, din cauza eforturilor depuse. Plus aici se mai adaugă explicațiile din articolul precedent.

 Dacă clubul nou face probleme, i se poate acorda statut de "bad-standing". Dar cu motive întemeiate, nu inventate, pentru că se poate pierde credibilitatea și e grav. MC-urile se susțin între ele pentru a face munca de MC. Dacă un club greșeste, celelalte MC-uri vor încerca să îl pună pe calea cea bună si pot exista sancțiuni. Dacă cluburile nu se pun de acord în privința vinovăției este foarte grav. Fiecare MC are un număr de alte cluburi RC si un număr de oameni neafiliați în jurul lui si cănd se produce o ruptură în lumea MC-urilor se formează tabere și situația o ia la vale.
 Dar să revenim.

În mod normal regula e că îți faci întâi un RC sau MC de probă (nu știu exact cum e în România, că nu știu să fie publicate regulile din România pe undeva), anunți confederația cluburilor și dovedești că respecți toate regulile agreate de celelalte MC-uri și apoi ești aprobat pe deplin.

Problema pe care o au celelalte MC-uri cu alte cluburi este că foarte multe întâi își fac vestele de MC și apoi se apucă de treabă (dacă fac vreo treabă), iar după câteva luni dispar din peisaj, se ceartă și se rup în mai multe cluburi unde toți vor să fie șefi. Asta cred că este o problemă națională. Sau nu depun nici jumătate din munca altor MC-uri și au pretenția să aibă același statut.

Clubul din care fac eu parte nu a purtat veste mulți ani. Purtam niște tricouri cu adresa unui site al clubului și niște salopete uneori. Eu încă mai am salopeta și tricoul. Am pus vestele pe noi după ce am fost invitați de alte cluburi, unele chiar MC, să facem asta. Eu ma miram că încă aveam membri după câțiva ani și încă mă mir după 15 ani că încă avem, în condițiile în care unii dintre noi chiar au probleme în anumite zone dacă poartă vesta și tot nu renunță chiar și în condițiile astea.

3. Consider ca fiecare club moto are dreptul sa fie independent 100%, fara sa dea explicatii de ordin organizatoric altui club, oricare ar fi acesta.

 În mod normal (știu că tot spun "în mod normal", dar la noi în țară nu e ca afară) un club ar trebui să fie liber să facă ce vrea, dacă nu face prostii de genul bătăi prin baruri, scandal pe la întruniri, mers beți cu motoarele și alte bazaconii care se pot răsfrânge și asupra altor cluburi.

 RC-urile nu ar trebui să aibă acțiuni obligatorii, dar MC-urile au destule. În rest fiecare ar trebui să fie liber să facă ce vrea mai puțin scandaluri aiurea și alte nebunii enumerate mai sus.

 Menirea unui club este să crească. Așa vezi dacă faci treabă buna și ai o direcție care atrage. Acest aspect este îngrădit pentru moment la noi în țară. Acest fapt a bulversat putin lumea cluburilor, fiindcă nu există motive clare si întemeiate. Sau cele enunțate chiar nu sunt valabile pentru toate cluburile de la noi. În restul tărilor nu există asemenea restricții.
 Deci din anumite puncte de vedere un club care nu face prostii nu este liber 100% la noi în țară.

 4. Atât timp cat nu sunt folosite aceleași patchuri, culori sau denumiri, consider ca toata lumea poate fi în relații cu toata lumea.

 Pâna acum ceva ani cam așa se întâmpla. Dacă nu puneai pe spate sigla altui club, totul era bine si frumos.
 Apoi nu a mai fost așa.

 În țara noastră fenomenul moto este la început. Cluburile la noi nu o duc prea bine. În alte țari cluburile mari număra sute de membri intr-o singură țară. La noi un club de 20 de oameni este considerat uneori un club mare.
 În primul rând motociclistii în țara noastră sunt puțini și în marea majoritate concentrați in zonele mai dezvoltate și evident mai populate. În orasele mici sunt doar câțiva motocicliști. În trecut foarte mulți motocicliști nu aveau nici timp, nici bani si nici dispozitie să intre într-un club. Acum cu atât mai puțin, mai ales după ultimele evenimente plus că membrii dispuși să intre intr-un club trebuie și selectați. Nu poți băga în club oameni care nu sunt hotărâți sau nu se încadrează ca temperament. Omenirea are probleme de milioane de ani cu personajele solo, adică dezvoltarea omenirii s-a bazat mereu pe cooperare și ca să fii într-o asociere trebuie să fii în stare să cooperezi. Fără reguli comune nu există cooperare, orice ai face, pentru că fiecare interpretează una-alta cum vrea el.

 Un club are nevoie de bani mai ales MC-ul, care are și multe atributii. Banii vin din cotizații, petreceri și întruniri. Pentru toate cele trei surse de finanțare ai nevoie de mulți membri. Dacă mai apare sau deja există un club pe zona unui MC (mai ales dacă e o zonă mai mică) înseamnă să împartă motocicliștii dispuși să intre intr-un club. Se impart banii si forța de muncă pentru întruniri, petreceri și alte atribuții obligatorii.

 Părerea mea este că se forțează puțin lucrurile în direcția cluburilor. Nu suntem înca o țară pregătită pentru așa ceva. Noi abia am descălecat de pe Ij-uri și Nipre și vrem să ne ridicăm la nivelul tărilor mult mai dezvoltate. Poate mai mult de 90% dintre membrii cluburilor merg pe motociclete second-hand, nu noi.
 Una dintre îndatoririle membrilor din MC-uri este să facă un număr de kilometri pe an. Majoritatea fac eforturi fabuloase să facă acei kilometri atât din punct de vedere  financiar, cât și ca timp. Dacă totusi există banii si timpul, suntem limitați ca infrastructură. Una este să faci lejer 6-7 sute de km pe zi pe autostrăzi si alta este să faci 4-5 sute de km pe zi pe 2 autostrăzi leșinate. Nu mai punem la socoteala oboseala si pericolul pe care il aduce cu ea dacă te încapațânezi să mergi mai mult. 

 Îi mulțumesc lui Răzvan pentru ajutorul de a răspunde și el la întrebări acolo unde au fost adresate.
Aștept alte întrebari la care să răspund cu placere la 3 noaptea.

Explicații despre însemnele cluburilor, cerute de cititori

 Faptul ca la noi în țara lumea moto pare a fi o scena din anii 90 nu înseamnă că peste tot în lume este la fel. Sunt și pe afară unele abuzuri făcute de membrii cluburilor, dar sunt mult mai puține.
 Eu de exemplu sunt acuzat de către multi oameni ca încerc sa ocolesc regulile. Eu doar nu sunt de acord cu modul în care se aplică la noi în țară aceste reguli, cu diferențele față de regulile internaționale și motivația că pe diferite zone poți adopta orice regulă în plus. Pentru că așa se ajunge la abuzuri nefondate.

 Pe scurt... care o să fie cam lung, acum 70 și ceva de ani când au apărut MC-urile au început să se bată pe teritoriile unde își vindeau drogurile. Unele cluburi au ajuns foarte bogate din vânzarea de droguri și alte prostii și așa au rămas pana în zilele noastre. Și astea sunt declarații ale unor foști președinți de MC-uri făcute în cărțile pe care le-au publicat sau in documentarele realizate. Spun asta să nu îmi iau bătaie aiurea că fac acuzații nefondate.

 Acum unele MC-uri nu mai vând droguri în mod organizat. Dacă vând membrii clubului, nu îi oprește nimeni. Fiecare cu meseria lui. Unii membrii din cluburi sunt medici, contabili sau artiști, alții vând droguri sau sunt pești. Dar nu este o regula. Pot fi cluburi sau doar chaptere care nu fac nimic ilegal. Ei bine cum spuneam se băteau ca nebunii, beau mult, se drogau și făceau scandal. Datorită acestor probleme au început să apară niște reguli. De exemplu există regula sa nu arunci în foc nimic din ce poate exploda (nici măcar o cutie de suc). Această regulă a apărut după ce niște deștepți au aruncat diverse în foc și n-a fost bine.

 Există altă regulă care spune ca nu ai voie să furi motoare din fața caselor cluburilor sau să dai țepe cu motoare, și tot felul de alte reguli care nu au apărut aiurea. Chiar sunt sănătoase. La fel cum la noi la întruniri au apărut reguli de liniște, reguli care spuneau că dacă ai o problema cu oricine te duci la organizator, nu te apuci să scoți pistolul ca în Texas. Organizatorul este judecător și executor al legii la el la întrunire.

 Așa au apărut cluburile dominante. acum mult timp. Aceste cluburi păstoreau toate cluburile mai mici din regiune. În general cluburile dominante sunt MC-uri fiindcă sunt mult mai bine organizate comparativ cu celelalte cluburi. Adică un MC dacă își cheamă membrii la 12 noaptea aceștia sunt obligați să vină în orice condiții. Nu toate regulile sunt nașpa și nu toate iți îngrădesc libertatea. Unele doar păstrează liniștea între nebuni. Să recunoaștem că motocicliștii nu sunt chiar normali la cap sau nu toți.

 Treaba cu cele trei piese nu e o aiureala. Să spunem că tu scrii pe vesta ta Electrician. Mergi pe strada și cineva vine disperat la tine că a căzut un fir de curent pe autobuzul cu copii al școlii. Tu nu ești electrician și omul ala disperat în loc sa își piardă timpul cu tine putea să sune la 112. Cat timp el pierde vremea sa-ți explice, se întâmpla tragedii. La fel și cu vesta cu patch din trei piese. Două cluburi se iau la bătaie, tu porți o vesta cu trei piese și cineva vine la tine sa faci ordine, iar tu nu știi ce să faci și aia se bat ca chiorii. In mod normal un membru al unui MC este intangibil. Există o alta regulă care spune că dacă dai în unul, dai în toți și te caută până te găsesc. Asa devine intangibil un membru al unui MC, iar un MC adevărat este obligat să te caute până te găsește. De aceea MC-urile ar trebui sa fie ceva mai sus pe scara evoluției în lumea moto. Un fel de șerifi stelari. Practic nimeni nu are voie să se bage peste ei și nici ei nu intervin decât atunci când un club face probleme reale. În rest sunt normali își vad de viețile lor. În mod normal orice motociclist ar trebui să respecte și să susțină purtătorii de veste din trei piese. Nimeni nu ar trebui să poarte acele trei piese dacă nu își asumă răspunderea că poate face față. Dar tot ce am scris pana acum este teorie.

 In realitate intervin orgolii, oameni care vor acele trei piese pe spate pentru prestigiu, dar nu toți purtătorii de patch din trei piese sunt capabili să impună respectul cuvenit acelei veste. Unii se comportă provocator, alții fac pe interesanții, sunt și cei care în procesul de câștigare a vestei uită cum să zâmbească. Majoritatea se poarta de parcă acum 5 minute au spart o bancă și de fapt știm cu toții că sunt contabili sau programatori. Adică nu trebuie neapărat să fii mafiot ca să câștigi respectul celorlalți. Este tocmai invers. Când ai o vestă de MC trebuie să dovedești că gândești, nu că știi să dai cu pumnul. Pentru dat cu pumnul există cealaltă regulă. Dai în unul, dai în toți. Dacă ai răbdare să citesti până la capăt iți spun și cum a apărut această regulă. In trecut multi membrii de MC erau provocați de diverși batauși din baruri ca să își dovedeasca aceia valoarea. Probabil și atitudinea membrilor din MC-uri atragea provocările. Că dacă ai atitudine de Van Damme se găsesc unii care vor să te verifice. Și atât de mult trebuiau să se bată membrii MC-urilor, că până la urmă s-au plictisit și au introdus această regulă. Ce vreau să spun este că nu denumirea acestor cluburi contează. În loc de MC se puteau numi DC de la Dumnezeii Cluburilor moto fiindcă așa trebuiau să fie. In esență in țara noatră se pierde pe drum spiritul pentru care există acele trei embleme.

 Apoi mai este si presiunea care se pune pe umerii anumitor MC-uri. Ca să facă față concurenței ajung să nu aibă timp să instruiească prospecții și să îi trieze ajungând membrii mulți care nu ar merita statutul și răspunderea celor trei piese. Că ăsta e rolul stadiului de prospect. să te învețe să fii demn și mai ales intransigent. Adică dacă trebuie să împarți dreptatea, atunci chiar dacă cel care a gresit este prietenul tău cel mai bun, trebuie să aplici o pedeapsă chiar dacă mai blanda fiind prietenul tau. Până la urmă nu pedeapsa contează ci să îi recunoști vina.

 În România problema este până la urmă resursa umană, nu existența unor reguli pe care unii motocicliști nu le înțeleg sau le contestă pentru că nu sunt legiferate. Felul în care se aplică aceste reguli și oamenii care trebuie să le aplice sunt problema. Sunt sigur că până la urmă lucrurile se vor aranja și la noi în țară. Poate vor veni alți oameni la clubul dominant, poate va veni alt club dominant cu alte valori și principii, vor mai fi probabil bătăi, războaie fizice și psihice, dar în final va fi așa cum este în alte țări. Suntem în urma la capitolul civilizație moto și va dura ceva timp.

 Ce scriu eu aici ar trebui să știe cam orice motociclist și dacă nu înțelege, să se intereseze și să se documenteze până când înțelege. Chiar dacă ești motociclist fără vesta și fără club, e bine să știi ce înseamna un club moto și prin ce diferă de alt club. Indiferent dacă ai sau nu vesta de club, trăiești în lumea moto care înseamna tot ce ne înconjoară. De la magazinul în care îți cumperi uleiul si geaca cu protecții până la întrunirile unde mergi să te plimbi. De exemplu e util să știi ce să faci la o întrunire dacă apare un conflict, sau că pe unii membri de MC-uri trebuie să nu îi atingi în sensul de bătut pe umăr să îi rogi ceva, de exemplu. Și regula asta a pornit de când erau provocați în baruri demult.

 Chiar dacă te plimbi singur, poți nimeri în hotelul unde este cazat un club de motocicliști. E bine să știi ce sunt și nu ar fi rău sa știi și cine sunt, dacă sunt un club mai cunoscut. Adică e bine să știi că dacă ei au desene galbene să nu pui pe tine un tricou verde. Pune unul galben că e mai sănătos. Unii membrii ai cluburilor moto sunt ca taurii, când văd anumite culori fac urât. In orice caz aceste lucruri ar trebui să le aflați de la cluburile din zona voastra sau poate se vor publica pe vreun site așa cum pot fi găsite pe afară. Problema este că unii membrii din cluburile țarii noastre nu au habar ce inseamnă MC, care este rolul unui club dominant, care sunt culorile celor mai importante cluburi internationale, cum e cu regulile de teritorialitate, ce cluburi au voie să fie support si de ce. Care sunt îndatoririle cluburilor support si care sunt drepturile acestora.

 Cluburile moto nu sunt doar acei oameni care fac întrunrile la care mergem aproape toti, sunt mult mai mult. Cluburile moto rulează bani, banii sunt importanti in orice domeniu. Un club nu este doar o adunătură de oameni. Sunt și interese financiare în joc. Și aici lucrurile se complică. Puterea se combină cu monopolul și deja intrăm în manualele de economie, iar eu nu am fost un student strălucit în facultate. Îi las pe alții să explice partea asta.

Avem și vești bune de la întruniri verticale

 S-au gândit niște băieți buni să facă ei o întrunire unde a dus mutu' iapa și cică a ieșit beton. Dar nu că beton, beton armat.

 E adevărat că betonul era armat cu jandarmi, dar e bine și așa, dacă altfel nu se poate.

 Oricum și organizarea a fost de mare excepție datorită interesului acordat de către organizatori acestui eveniment. Si asta nu o spun eu, că nu am fost acolo, asta o spun cei care au participat și s-au întors acasă fericiți. Mai puțin Hrubaru, dar bine că nu a fost mai rău. Mă bucur că au scăpat relativ ok și el, și motocicleta, de unde deducem că mersul preventiv te ferește de Doamne ferește.

 Cum spuneam, toți cei cu care am vorbit au avut numai cuvinte de laudă pentru organizatori. Evident că dacă eram eu acolo găseam ceva în neregulă, că na, asta îmi e meseria, să găsesc ceva de criticat.

 Dar cum eu am fost la o nuntă, mă bazez pe relatările de la fața locului.

Deci avem o întrunire organizată bine, unde nimeni nu a fost dat afară și nu a ajuns nimeni la spital. Hrubaru nu se pune, că la el a fost ceasul rău sau șoferul prost, poate chiar ambele.

 Au fost câteva discuții despre deja celebra problemă a patch-urilor, dar care din fericire nu au degenerat în altercații. Acum nu putem ști dacă situația de calm a fost influențată de prezența jandarmilor sau se datorează respectului pentru clubul organizator.

 Ce știm cu siguranță este că într-adevăr clubul incriminat avea patch-ul din trei piese. Părerea mea este că ar trebui sa îl schimbe, dacă nu are în plan să acceadă la titulatura de MC. Dar până și reprezentantul clubului cu probleme de patch a avut numai cuvinte de laudă despre organizatori în urma discuției telefonice pe care am avut-o.

 Existau zvonuri că au fost dezbrăcați, epilați, jumuliți, dar zvonurile au fost infirmate atât de cei cu vestele dezordonate, cât și de gazde, care nu au avut informații despre vreun eveniment violent.

 Poate că totuși evenimentele de tristă amintire despre care am scris cu ceva timp în urma, au fost un caz izolat. Poate că totuși respectul pentru un club gazdă încă există sau a fost restaurat în urma reacției comunității moto. Să sperăm că încă există respect intre cluburi, așa precar cum a fost în ultimul timp. Nu ne rămâne decât să avem răbdare să vedem ce ne rezervă viitorul, chiar dacă o perioadă vom sta mai încordați la multe întruniri unde mergem să ne simțim bine, nu să ne uităm peste umăr, cum îmi spunea cineva dintr-un alt club prezent la întrunirea de sâmbătă.

    Știu că mă repet, dar chiar dacă niciun club moto nu are drepturi de autor asupra însemnelor de pe spatele gecilor, tricourilor sau vestelor, totuși cluburile MC au inventat patch-ul din trei piese, așa cum am explicat în articolul precedent. Putem considera că acele patch-uri din trei piese aparțin doar MC-urilor, măcar la nivel de cutumă, chiar dacă nu la nivel de lege.  În restul lumii (adică în afara României) nu prea contează ce ai pe spate, adică dacă nu ai cele trei piese, nu ai probleme.

 De asemenea, din câte știu eu, la noi în țară dacă un club nu este acceptat de asocierea MC-urilor, nu poate sa fie MC, chiar dacă îndeplinește condițiile necesare. Să ai clubhouse, să ai un număr minim de membri (posibil 7, dar cum regulile convenite la noi nu sunt publicate pe undeva și mai și diferă pe zonele din țară), să faci un număr de petreceri și ședințe pe an și un număr de kilometri pe motor ar fi câteva din condițiile necesare. Conform obiceiurilor, chiar dacă nu te înscrii în asociația MC-urilor din anumite motive, pentru a fi considerat MC (conform cutumelor, nu legilor) trebuie să îndeplinești condițiile acceptate în general de cei care au inventat patch-ul din trei piese. Și trebuie să dovedești că le îndeplinești.

În concluzie avem o întrunire frumoasă, cu organizatori verticali, o mică ceartă pe motive de patch-uri neconforme cu titulatura de MC, dar nimic grav.

 Rămâne să urmărim care va fi direcția în care vor merge cluburile și întrunirile.

 Aș mai vrea să îi mulțumesc unui prieten care mi-a atras atenția la Bikers for Humanity că nu îmi documentez bine anchetele (la momentul respectiv nu vorbisem cu una din părțile implicate). A avut dreptate în acel caz, dar eu tot la părerea mea rămân. Cârpele alea de pe spate, chit că pentru fiecare sunt importante, nu ne definesc ca oameni decât în momentul în care le lăsăm noi să ne definească.

Regulamentele nelegiferate ale cluburilor de motocicliști, cu bune și cu rele

 Strange Wars Episodul I

 Cu mulți ani în urmă, într-o lume moto foarte îndepărtată, am decis împreună cu alți prieteni să ne implicăm în viața moto mai mult decât plimbându-ne pe la întruniri. Am căpătat un nume și fiindcă veneam dintr-o asociație culturală, am devenit o ramură a acesteia și așa am ajuns să înființam un club moto.

 Am ales să fim diferiți de restul cluburilor din lume. Să fim altfel de la siglă până la vestimentație și sa nu copiem pe nimeni.

 Ne-am interesat și am asimilat toate informațiile cu privire la cuburile moto, ca să știm cum să fim în afara sferei de influență a acestora.

 Totuși am respectat valorile altor cluburi, precum și ierarhia acestora. Am respectat cluburile MC pentru disciplina lor, am respectat RC-urile pentru acțiunile lor și am înțeles scopul unui club dominant ca pacificator în lumea cluburilor.

 Noi nu ne-am ridicat niciodată cu pretenții nici măcar de RC. Am rămas la nivel de organizație ce avea la bază un ONG. La început asociația Club Romantic din care am luat ființă, apoi acțiuni efectuate împreună cu Asociația Motocicliștilor și în final propria noastră asociație.

 Chiar dacă nu am fost cu adevărat un club moto ca la carte ("cartea" americană), ne-am câștigat respectul celorlalte cluburi prin acțiunile pentru siguranța motocicliștilor la care am participat sau pe care le-am inițiat.

 Desfășurându-ne activitatea în lumea moto, am luat contact cu regulile cluburilor moto, pe care le știam din diferite surse internaționale, iar diferențele erau nesemnificative între surse. Am observat cu atenție cum se aplică aceste reguli atât la MC-uri, cât și la RC-uri. Știam încă de la înființare că MC-urile au reguli diferite de RC-uri. Și mai știam că peste tot în lume RC-urile, MF-urile și alte forme de asociere în materie de club moto nu au nicio treaba cu MC-urile. Doar în unele țări, cum ar fi Canada, ele se regăsesc sub aceeași pălărie, adică din Confederația Cluburilor din Ontario se regăsesc și MC-uri, și RC-uri, și (M)(B)(R)RO-uri (adică asociații pentru drepturile motocicliștilor).

 Singurul punct comun între cele doua lumi era că se întâlneau la o bere amicală.

 Diferența dintre MC și RC, MF și altele este că la MC membrii sunt membri în mod obligatoriu permanent, fiindcă aleg acest mediu ca stil de viață, iar la RC și alte forme de organizare, membrii pot trăi motociclismul ca stil de viață sau pot fi membri doar atunci când se urcă pe motor. Adică trăiesc viața fără obligații majore fața de club, dar îndeplinindu-și responsabilitățile asumate, nu impuse. Să spunem că aleg să fie liberi de constrângeri și maxim plătesc o cotizație modică. În general banii strânși din cotizații sunt donați către acțiuni caritabile.

 MC-urile au nevoie de mulți bani pentru a se impune în fața altor MC-uri, își dispută teritorii și zone de influență. Pentru asta membrii plătesc cotizații mari, iar banii mai sunt folosiți și pentru deplasări sau petreceri obligatorii.

 Pot spune că RC-urile erau mai apropiate de forma noastră de organizare, fiind bazate pe voluntariat mai mult decât pe acțiuni obligatorii, oferind libertatea pe care și-o dorește orice motociclist.

 Inițial organizația noastră nu a avut veste. Sigla noastră era întâlnită pe tricouri, salopete sau alte obiecte vestimentare. Apoi după mai multe acțiuni comune, câteva MC-uri de demult ne-au recomandat să ne punem veste pentru a fi mai unitari în mesajul transmis prin acele acțiuni.

 După intrarea în Uniunea Europeană, MC-ul dominant pe București la vremea aceea ne-a recomandat să scriem și România pe spate. Aceasta recomandare a venit ca urmare a unor întâmplări violente pe la întrunirile din afara țării. Acel MC a observat că dacă erai din altă țară erai lăsat în pace fiindcă oricum nu înțelegeai limba în care se certau oamenii pe acolo și era mai sigur să se vadă că ești din altă țară, ca să nu se ia nimeni de tine. Acel MC, ca orice club dominant, avea grijă de cluburile de pe teritoriul lui fără să pretindă nimic în schimb. Dar vremurile bune au apus și au apărut alte MC-uri care au format o asociere a MC-urilor.

 Următoarele MC-uri ne-au spus să dăm România jos de pe veste, să punem orașele, apoi regulile s-au schimbat și am fost puși să dăm jos orașele și să punem funcții. Ca și cum cineva putea să fie șeful colegului din asociație. Șefia fiind una dintre diferențele între RC și MC.

 Regulile s-au schimbat din nou și am fost puși de alt MC să schimbăm sigla și să scriem RC pe noi. Inițial s-a votat în asocierea MC-urilor că nu avem voie ca RC să avem chaptere. Dar apoi următoarele reguli ne-au lăsat fără dreptul, ca RC, de a avea membri în alte orașe (nu chaptere), motivându-se că deși în alte țări RC-urile au membri în alte orașe (fără a avea chaptere, doar membri), dar țin de un oraș principal, la noi se pot vota alte reguli, după cum au chef MC-urile. Regulile se tot schimbă în așa fel încât, până la urmă, dacă nu te place careva, se va găsi o regulă pe care ai încălcat-o. Sau dacă nu se găsește, se poate crea și vota mâine o regulă pe care s-o fi încălcat, nu este nicio problemă.

Un alt MC ne-a recomandat (cu bune intenții, de data asta) să renunțăm la literele RC.

Și așa am ajuns de unde am plecat. Să fim o simplă asociație interesată de siguranță rutieră și drepturile motocicliștilor.

Strange Wars Episodul VI

 Nici o organizație moto indiferent, dacă este RC, MF sau ONG nu este interesată cum își împart MC-rile teritoriile, pur și simplu sunt din alte filme fiecare.

 Referitor la ce spun unii pe Facebook despre faptul că MC-urile au inventat patch-ul și vesta de motociclist, iar noi îi copiem, le recomand să se documenteze mai mult.

 Pe scurt, printre primele organizații moto au fost cluburile Yonkers MC, San Francisco MC, Oakland MC, Pasadena MC.

 În 1924 se înființează AMA, Asociația Motocicliștilor Americani. Se spune că cluburile 1% au luat ființă în 1946 după revolta de la Hollister când AMA a spus despre cluburile Pissed Off Bastards și Boozefighters că motocicliștii care provoacă scandal reprezintă doar 1% din cluburile de motocicliști americane. În zilele noastre AMA neaga că ar fi spus așa ceva (și afirmația i se atribuie unui șerif adjunct, cu referire la evenimentele de acel tip), dar totuși se pare că în același an ar fi apărut și patch-ul din 3 piese purtat de cluburile outlaw ca să se diferențieze de cluburile clasice (asta pe lângă simbolul 1%-er).

 Ulterior patch-ul din trei piese a devenit simbolul tuturor MC-urilor indiferent dacă erau outlaw sau nu.

 Nu știm cu exactitate când au apărut însemnele pe veste. Inițial însemnele erau purtate pe geci. Totuși, dacă studiem fotografiile acelor vremuri observăm că un MC înființat în 1935 încă avea însemnele pe geci în 1965 (adică nu tăiaseră mânecile gecilor ca să le facă veste, cum s-a întâmplat ulterior). Nu știm când au decis motocicliștii că le este cald cu geaca, dar știm cu precizie că la momentele din 1947-1948, când au apărut alte MC-uri, existau deja cluburi și existau deja însemne pe spate.

 Ce deducem din toată înșiruirea de date calendaristice de mai sus?

 În primul rând forma de organizare în cluburi moto a apărut înainte de 1924 când a luat ființă AMA.

 Încă de pe atunci cluburile purtau însemne pe spate, dar a fost nevoie de o altă simbolistică (3 piese) pentru ca cluburile 1%-er să se diferențieze de celelalte cluburi în 1946. Ulterior cele 3 piese nu s-au mai aplicat doar cluburilor 1%-er, ci tuturor MC-urilor, pe plan internațional.

 În concluzie nimeni nu are drepturi de autor pentru forma de organizare a motocicliștilor în cluburi și nici a emblemelor de pe spate, la modul general (nu este vorba de o denumire anume). Faptul că patch-ul din 3 piese este atribuit MC-urilor nu mai înseamnă în zilele noastre că acele cluburi sunt toate outlaw sau 1%-er cum s-a declarat inițial.  Pană la urmă în zilele noastre poți întâlni un club cu patch-ul dintr-o singură piesă care sa fie mai outlaw în realitate decât un MC. Sau mai simplu un clan de interlopi care au motociclete pot fi outlaw fără să aibă însemne.

 Dar este corect să nu poarte toată lumea însemne de MC, dacă nu își asumă acest statut. Asta este o altă diferența intre RC și MC. Cluburile RC fiind mai moderne și mai evoluate nu țin să nu mai poarte altcineva însemne moto. Cel mult nu îi vor băga în seamă pe plagiatori și nici în spital.

 Desigur că unele MC-uri se vor impune cu forța ca să nu mai poarte nimeni însemne pe teritoriul lor. Dar nu pot impune ca organizațiile moto să nu mai existe pe motive de plagiat. Chiar și pe vremea marilor dictatori existau organizații, doar că nu se afișau public.

 De asemenea un MC poate decide dacă o persoană are bad-standing în rândurile MC-urilor, cu acordul acestora. Dar niciun MC nu poate decide dacă acea persoană este bine venită la o petrecere a altui club RC decât cu acordul organizatorului. Se pare că recent a fost dată o astfel de persoană afară de la întrunirea unui RC. Până la urmă organizatorii au dreptul de a selecta invitații și în final vom ajunge ca MC-urile sa aibă petrecerile lor, iar RC-urile la fel. Lumea moto se va scinda, câștigători ieșind cei care vor face cele mai reușite petreceri. Din fericire acest lucru nu ține de bani. Mai importantă va fi resursa umană și nu ca număr. Important va fi caracterul organizatorilor, modul în care îi inspiră pe alții, sinceritatea și inteligența de a face ceva deosebit adaptat noilor cerințe.

 O umbra de tristețe va rămâne totuși în sufletele vechilor motocicliști care au trăit vremurile în care toți motocicliștii erau frați, indiferent ce aveau desenat pe veste.

 Existau și mai demult certuri între motocicliști, se mai rupeau cluburi, dar nu prea existau violențe organizate.

 Un alt adevăr este că din acele certuri accidentale, nu organizate, au luat naștere dușmănii mocnite, frustrări și dorințe de răzbunare care au dus la situația din zilele noastre.

Mai există siguranță la întrunirile motocicliștilor?

La începuturile întrunirilor de pe la noi țin minte că era haos. Oameni beți pe motociclete printre corturi și printre mese, bătăi între motocicliști, motoare turate la maxim până dimineața și furturi din corturi.

 Nu știam că se poate și altfel. Așa am găsit eu primele mele întruniri. Foarte mulți dintre noi au renunțat să mai meargă la întruniri și și-au scris nemulțumirile pe internet, pe forumurile acelor vremuri.

 Încet, încet organizatorii nu au avut de ales și au început să se organizeze mai bine, pentru că altfel riscau să rămână fără participanți. A apărut paza la corturi, motocicletele au început să fie parcate separat de corturi și păzite, au apărut reguli pentru evitarea scandalurilor și bătăilor, acestea fiind aplanate și soluționate de către organizatori și au fost impuse reguli pentru zgomot, în special după o anumită oră. Organizatorii au înțeles că cei veniți de departe au nevoie de odihnă pentru a merge în siguranță înapoi acasă. Întrunirile care s-au menținut și au avut succes au fost în general cele la care organizatorii au ținut cont de feedback-ul participanților, fără să se supere.

 Practic întrunirile motocicliștilor deveniseră un simbol al respectului reciproc între oameni ce împărțeau aceeași pasiune. Organizatorii erau "sfinți" și cine nu se purta civilizat era poftit afară. Nimeni nu îndrăznea să pună la îndoială autoritatea  organizatorilor. Exista respectul pentru munca depusă de către organizatori și pentru nopțile nedormite ale acestora în perioada organizării, pentru ca motocicliștii să se simtă bine, să se distreze și să fie în siguranță. Dacă existau dispute se puteau rezolva ca să zic așa după niște reguli bărbătești care nu mai sunt respectate acum, în afara întrunirii, la un moment ulterior. Dar mai mult decât certuri la beție nu apăreau, nu se întâmplau bătăi organizate. Nimeni nu pleca la o întrunire să meargă sute de kilometri călare pe motocicletă ca să se bată cu cineva. 

Au existat și câteva incidente izolate. A existat unul dintre ele în care un club a mers în alt oraș pentru a rezolva o jignire directă făcută în mediul virtual, dar nu la o întrunire. Cum se spune, rufele se spălau în cerc restrâns. Nu avea nici un rost ca un asemenea incident sa ajungă public. Nici măcar când un ziarist a fost bătut de membrii unui club moto la o petrecere a acestora incidentul nu a ajuns in presă. Clubul respectiv a avut inspirația de a rezolva amiabil problema datorată consumului de alcool altfel încât să nu păteze și mai tare imaginea și așa șifonată a motocicliștilor.

 Practic de peste 15 ani motocicliștii si cluburile moto încearcă să păstreze o anumită decență în comportament astfel încât să putem conviețui civilizat atât între noi, cât și cu societatea în care ne desfășurăm pasiunea.

 Astăzi constatăm că am muncit degeaba în toți acești ani. Atât motocicliștii care au prezentat o conduită civilizată, cât și organizatorii care au încercat să facă petrecerile și întrunirile cât mai sigure din toate punctele de vedere au muncit degeaba.

 Ce e de făcut în condițiile acestor vremuri?

 Nu știu ce vor face alții, dar știu foarte clar ce voi face eu. Practic istoria se repetă, doar că are alt factor de influență. Până la urmă efectul este același.

 Voi începe sa merg doar la întrunirile și petrecerile unde știu că sunt în siguranță, așa cum am făcut și în trecut, până când organizatorii își vor selecta cu atenție participanții sau vor lua măsuri ca cei ce recurg la violența sa fie sancționați pe cale legală și să părăsească spațiul destinat întrunirii.

  

 Îmi pare rău că nu voi mai merge la unele întruniri și petreceri. Unele dintre ele sunt organizate de prieteni vechi si probabil voi pierde acele prietenii, dar fiecare are dreptul la propriile alegeri.

 Probabil că întrunirile vor deveni mai restrictive cu cei care au dreptul să intre și astfel își vor păstra standardele si respectul participanților. Poate că nu vor mai avea amploarea de până acum, dar întrunirile mici au avut întotdeauna succes.

 Cert este că se vor schimba multe în viața moto și deşi sunt siderat de ultimele întâmplări din lumea motociclismului, voi urmări cu interes urmările bune și rele. Probabil curiozitatea de ziarist este de vină, altfel ar trebui să fac aşa cum au făcut în ultimii aproximativ patru ani mulți dintre cunoscuții mei . Pur și simplu nu îi mai interesează motociclismul ca stil de viața. Adică nu îi mai interesează de cluburi, veste, MC-uri, RC-uri, întruniri și le-a trecut obiceiul de a strânge mâna oricui poartă o vestă de club, indiferent dacă îl cunosc sau nu. Au rămas doar motocicliști și atât, iar eu consider că este o mare pierdere pentru fenomenul moto în ansamblu. Mulți nu au mai suportat, cum zic ei, atitudinea de "mătură în fund".

 Cei care au renunțat la acest mod de viața nu au putut înțelege rostul divergențelor apărute în ultimii ani cu privire la teritorii, culori și dominații, care nici măcar nu au un motiv întemeiat, adică măcar de ar fi vorba de piețe de desfacere ale unor produse mai mult sau mai puţin legale, branduri consacrate pe piața româneasca sau alte interese financiare. Măcar ar exista o oarecare "logică".

 Adică mai mult decât niște petreceri, uneori nereușite și trase la indigo unde invariabil se consuma alcool mult peste gustul meu și al celor din anturajul meu, nu am avea ce să împărțim între noi. Iar banii uneori nefiscalizați ce rezultă din astfel de petreceri sunt puțini. Abia ajung cluburilor organizatoare să facă câteva deplasări la alte petreceri. Adică ce se ia de aici se cheltuie dincolo, într-un cerc care nu îmbogățește pe nimeni. Ba chiar în unele cazuri membrii din clubul organizator trebuie sa cotizeze în plus pentru a acoperi pierderile.

 Și totuși cum de ajungem să ne batem între noi, în mod organizat, pe la întrunirile altora?

 Părerea mea este că orgoliile joacă un rol decisiv în această piesă de teatru trist.

 Adică dacă motivul financiar pică, jigniri, furturi sau alte divergențe (dacă nu sunt inventate, ca să existe o "justificare") nici nu pot fi aduse în discuţie, cum de ajung să se urască între ei prieteni de-o viață ?

 Tot la orgolii ajungem. Motive de genul : „nu mă respecți dacă nu faci orice îmi tună mie să impun” sau „dacă mai vorbești cu X, nu mă respecți suficient”, ajung să provoace reacții naturale de apărare oricărui om și apar răspunsuri pe măsură, de genul: "cum adică îmi spui mie ce sa fac?" (mai ales când treci peste regulile nescrise obișnuite și începi să impui unele speciale și abuzive după cum ai chef într-o zi) sau "nu îmi poate dicta nimeni cu cine să fiu prieten". Din toate astea nimeni nu câștigă nimic.

 Fără ca aceste reacţii sa aibă un fundament care sa aducă un câștig material uneia dintre tabere, nici măcar nu se justifică violența, că altfel măcar ai putea zice că ăsta e scopul unui anumit tip de organizații. Astfel în mod firesc efectul este de marginalizare a agresorului.

De câțiva ani nu mă mai simțeam bine la întrunirile și petrecerile cluburilor moto. Atmosfera de  prietenie și libertate dispăruse într-o grimasă de fals respect.

 Foarte mulți gândesc că nu e bine ce se întâmplă, dar nu e uşor să o verbalizeze. Eu relatez ce gândesc foarte mulți. Și nu frica îi împiedică să vorbească sau nu întotdeauna. Până la urmă suntem motocicliști și ne punem în pericol  de fiecare dată când ne suim pe motocicletă. Știm destul de clar că o căzătura cu motorul doare la fel de tare ca și bătaia. Suntem obișnuiți cu pericolul și cu posibilitatea de a muri oricând într-un accident stupid sau dintr-o lovitură primită pe la spate.

 Suntem conștienți și despre faptul că avem familii acasă pe care orice prospect le poate folosi ca monedă de reevaluare a deciziilor. Astfel unii se vor gândi că nu merită riscul, alții se vor gândi ce exemplu dau copiilor dacă cedează, iar ceilalți pur si simplu nu au familii.

 Eu am trăit 14 ani de dictatură comunistă. Iubesc ideea de libertate mai mult decât orice pe lume. Motociclismul pentru mine este libertatea extremă pe care mi-am dorit-o de când am devenit conștient că nu pot spune ce gândesc și exista posibilitatea ca prietenul lui tata să fie turnător la securitate.

 Nu prea înțeleg cum de au uitat unii dintre noi acele vremuri și își doresc să le retrăiască chiar și la un nivel mai mic.

 Poate ca tot ce am scris mai sus este greșit. Nu am pretins niciodată că dețin monopolul asupra adevărului. Dar simt că în aceste zile libertatea motociclismului se clatină. Poate e doar un sentiment eronat, dar măcar toți cei care vor citi își vor pune întrebări si vor căuta răspunsuri, iar asta este tot ce contează acum.

 În toata povestea asta nu sunt implicate doar două cluburi. În fenomen sunt implicate mult mai multe cluburi de motocicliști de ambele părți.

 Merita sa ne gândim cu toții ce ne dorim in viitor de la o partida fără o miza reala și concretă. Miza in acest moment este o himeră a tinereții care, pe măsură ce vom îmbătrâni, se va devaloriza si vor rămâne doar rămășitele unor orgolii absurde si ale unor prietenii eșuate. Nu înțeleg cum poți să dai cu piciorul unor prietenii, unor oameni care te-au ajutat și cum poți fii un astfel de om, și cum o fi să îți găsești sau inventezi justificări. Dar fiecare e liber să aleagă ce fel de om este.

 Oricum motociclismul aşa cum îl știam noi a murit, trăiască ..."motociclismul"!

De ce donează motocicliștii sânge?

De când mă știu eu motociclist am observat că motocicliștii sunt primii care sar să doneze sânge când este nevoie.
 Indiferent că este nevoie urgentă în cazul unui accident sau este doar o campanie ce reamintește de nevoia de sânge în sistemul sanitar, întodeauna acolo vei întalni motocicliști.

 Acești oameni nu sunt cel mai iubit produs al societații moderne. Huliți din cauza zgomotului făcut de eșpamentele modificate, invidiați fiindcă se bagă în față la semafor, înfumurați și îmbătați de curajul lor de a alerga cu viteze obscene pe străzile orașelor, ei sunt doar reflexia exagerată a societații actuale.
 Dacă descaleci orice motociclist și il privesti la locul de muncă o sa vezi un cetățean ca oricare altul la prima vedere. Dar acești oameni cu griji și familii vor fi intodeauna acolo unde este nevoie de ei făcandu-și datoria de cetățeni fără să ceară nimic în schimb. Nu vor publicitate, nu cer avantaje, nu cer nimic. Lor le este suficient că sunt motocicliști.

 Motocicliștii au raspuns prezent și în cadrul campaniei inițiate de Crucea Roșie, denumită - "N-avem sânge", care a fost demarată de Ziua Mondiala a Donării de Sânge Voluntare si Neremunerate în data de 14 iunie la București.
 Astăzi pe 15 iunie un laborator mobil de donare de sânge a fost deplasat și amplasat in fața prefecturii din Călărași, unde mai mulți motocicliști au venit să doneze alături de alți locuitori ai orașului.

 Majoritatea motociclștilor sunt mândri că pot sa ajute. Acest lucru se datorează probabil faptului că în codul nescris al motocicliștilor este prevăzut că au obligația să oprească și să ajute orice motociclist aflat în impas. Niciun motociclist nu va fi lăsat singur pe marginea drumului de către alt motociclist.
 Probabil că acest mod de gândire a fost extrapolat în timp și asupra altor oameni aflați in impas.
 Astfel motocicliștii sunt întalniți în mai multe campanii umanitare, unele inițiate chiar de ei. Există cluburi moto ce au apărut în peisajul motociclistic chiar cu scopul declarat de a ajuta societatea in care trăiesc.
Câteva dintre cluburile moto care fac campanii umanitare sunt Free Riders, Valah Motors, Seawolves. De multe ori un motociclist va lăsa la o parte, poate, mai repede decât unii dintre ceilalți oameni, căldurica, televizorul, berica sau alte lucruri comode penru a merge să ajute.
 În esență motocicliștii sunt la fel ca toți oamenii, unii mai buni, alții mai puțin bun, chiar dacă uneori reflectă destul de mult și extremele. Este ok sa fie blamați atunci când greșesc, dar să nu uităm să îi apreciem pentru lucrurile bune pe care le realizează.



.