Întrunire de poveste pe plajă, Chopper Academy MC

Sau cum petreci două zile minunate alături de prieteni fără să știi unde mergi.


 Clubul Chopper Academy a mai făcut întruniri, Unele mai bune, altele mai slabe, dar în toate se distinge o particularitate a acestui club. Oamenii au stil.
 Inițial nu știi ce anume este diferit în nebunia de concerte, grătare și multă bere. Dar parcă ceva este altfel.

 Noi am ajuns spre seară toropiți de căldura autostrăzii, dar ne-am înviorat brusc când imediat ce am trecut de Călărași ne-am întâlnit cu membrii clubului nostru din Constanța. Pur și simplu fără să vorbim, fără să ne înțelegem asupra orei, i-am văzut în fața noastră pe sosea. Ne-am aliniat și am ajuns la întrunire împreună. A fost unul din momentele alea când înțelegi de ce ești prieten cu cineva.

 Am fost întâmpinați cu tradiționalele șuncă și ceapă, dar nu a lipsit țuica bună servită la dozator. Nu vezi oriunde țuică la dozator, ca să nu mai spunem că era și bună. Doar căldura teribilă ne-a oprit să gustăm încă un pahar. În mod sigur gazdele nu ar fi avut nimic împotrivă.
 Apoi cu viteză maximă ne-am montat corturile sau după caz am luat camerele în primire și chiar dacă foamea ne dădea târcoale, am sărit cu toții în apele calde ale Dunării, mai precis în ale brațului Borcea.

 După ce ne-am răcorit corespunzător, am plecat să căutăm evident întâi berea și apoi mâncarea.
 Am avut surpriza să găsim barul extrem de bine aprovizionat cu tot ce ne dorea inima. Aveau de la tărie foarte variată până la vin, dar și bere la sticlă.
 De ce este de mirare că băuturile erau foarte variate? Fiindcă se obișnuiește pe la întruniri să fie doar bere la pahar. Este aproape o tradiție berea la pahar, care, în vremurile îndepărtate era foarte apreciată la întruniri, pentru prețul mic. Totuși odată cu dezvoltarea motociclismului în țara noastră au crescut și pretențiile calitative. Puține cluburi au înțeles că o întrunire nu mai trebuie să fie o distracție ieftină, încă de la dispariția Niprelor și Ij-urilor din peisajul motociclistic.
 Așa că pe plaja de la Dunăre puteai să bei și bere la sticlă, dar și vin îmbuteliat. Iar prețurile chiar nu au fost mari. Iar pe așa o caniculă găseai orice băutură rece, pentru că se mai întâmplă uneori ca în afara de bere, tot felul de băuturi sau apa să fie calde.

 Mâncarea de asemenea a fost variată. Se putea mânca o ciorbă de pește decentă la restaurantul hotelului, la fel și un berbecuț la tavă genial, iar servirea a fost impecabilă chiar dacă asemănarea cu turismul din anii 80 te determina sa devii puțin melancolic.
 Pe plajă sfârâiau grătarele cu nelipsiții mici, dar puteai gusta și un pește mic pe post de hamsii. Nu știu denumirea peștelui, dar a fost foarte gustos, așa că l-am consumat la fiecare masă. Până la urmă nu poți trăi pe malul Dunării fără să mănânci pește. Iar locația cu arhitectura anilor de glorie ai socialismului deși bine întreținută te trimitea cu gândul la vechile sloganuri: "Nici o masă fără pește" sau mai celebrul "Nu e pește ca stavridul, nici echipă ca Rapidul".

  Reamintesc că distracția a fost distracție. Noaptea de vineri a fost lungă A curs multă bere peste concerte și am plecat la somn către dimineață. Și datorită atmosferei de calm, liniște și siguranță mai aveam puțin și prindeam răsăritul.

 Sâmbăta dimineață a fost greu. Atât de greu, că era sa pierdem parada. Apoi a fost cald, foarte cald. Cred că se putea renunța la paradă, dar înțeleg de ce nu au făcut acest lucru. Însă parcă lipsea ceva, nu îmi dau seama exact ce anume. Poate fiindcă era extrem de cald, poate fiindcă a fost foarte lung traseul, ceva a fost diferit. Interesant este că în primăvară la petrecerea de deschidere de sezon a celor de la Chopper Academy MC Călărași parada a ieșit beton și a fost făcută cam pe același traseu.

 După paradă am plecat să asistăm la unirea celor două destine. Am făcut un mic alai până la primărie și apoi am mers cu toții să sărbătorim înapoi la întrunire. Pâna acum avem cinci căsătorii in Romantic Bikers si a doua care are loc la o întrunire. Cred că este ceva romantic la mijloc.

 Am ratat majoritatea concursurilor, dar am ajuns la timp pentru a asista la concursul de tricouri ude.
 Am urmărit concursul din apa fiindcă aveam nevoie urgentă de puțină răcoare.
 Câștigătoarea concursului a primit o sticlă de un litru de vodcă și asta este tot ce știu despre premii, dar sunt sigur că au fost substanțiale.

 Seara a coborât încet peste plaja animată, oamenii au mers la concerte sau au rămas să le urmărească de la mesele ce se aflau împreuna cu scena tot pe plajă. Sunt sigur că nu întâlnești așa ceva oriunde.



 Totuși seara de sâmbătă a fost ceva mai scurtă (doar cu vreo oră) și datorită faptului că a doua zi urma să facem drumul înapoi spre casă.
 Multi au plecat devreme spre liniștea corturilor sau a hotelului, care se aflau peste dig. Faptul că  zona de campare se afla peste acest dig a făcut ca zgomotul să rămână în zona de distracție. Iar oamenii de la corturi au beneficiat de dușuri la hotel.

Și asa am încheiat doua zile de distracție și relaxare. Ne-am bucurat de întânirea cu celelalte cluburi, pe care le-am văzut vesele, relaxate și puse pe glume, ceea ce nu se mai întâmplă chiar întotdeauna. O întrunire a motociclistilor care mi-a adus aminte de vremurile vechi, când efectiv nu aveai nici o grijă și nu trebuia să pari altfel decât erai.

 Un punct forte al acestei întruniri au fost organizatorii, despre care nu am vorbit până la final. Și asta fiindcă nu întâlnești la tot pasul niște organizatori atât de discreți. Efectiv știai că sunt acolo, îi întâlneai prin diverse locuri, zâmbeau obosiți și mergeau mai departe la treaba lor. Nu i-am văzut agitați nici un moment și deși erau obosiți, păreau extrem de relaxați.


  Asa putem sa definim acestă întrunire: relaxantă, elegantă și rafinată. Si această stare de spirit se revărsa asupra participanților plecând de la gazdele nevăzute, dar prezente în absolut tot ce a însemnat acest eveniment.

 Mai trebuie amintită și modestia organizatorilor pe care nu prea o mai întâlnești pe la cluburile moto. Majoritatea oamenilor când pun pe ei o vestă a unui club devin aroganți și se supraestimează. Dacă mai fac și un eveniment mititel, nu mai încap în veste.
 Atitudinea fermă a Clubului Chopper Academy MC din Călărași nu a lăsat loc altor cluburi să se umfle în veste, lucru care a dus la un sentiment de siguranță al celorlalți participanți și asta a fost posibil fără să fie necesară prezența jandarmeriei. De asemenea asta ne arată ce înseamnă un club cu adevărat puternic. Știam asta dinainte sa ajung la întrunire, dar acum am și dovada. În situația actuală plină de incertitudine din lumea cluburilor  Chopper Academy și-a permis luxul de a face relaxați o întrunire vesela și distractivă.

 Am scris atât de târziu articolul fiindcă am așteptat să aflu ceva greșeli de organizare sau întâmplări negative. Lucrurile bune nu prea fac trafic. Și or fi cei de la Chopper Academy prietenii mei, dar dacă găseam ceva de criticat infiltram subtil aspectul. Nu din răutate, dar dacă vrem sa evoluăm trebuie să știm unde am greșit și să corectăm.

 Asa că în afară de parada caniculara pot spune că a fost o întrunire reușita. Desigur mi se poate răspunde că nu este nimeni obligat să meargă în paradă. Totuși respectul pentru munca depusă de organizator te face sa te scoli din pat sau să ieși din cort și să faci un mic efort alături de organizatori.

 Sunt câteva modalități prin care îți arați respectul pentru efortul gazdelor:
 1. Nu faci scandal și nu provoci la scandal în cadrul întrunirii și nici în orașul gazdelor. In mod sigur tot orașul știe de ce sunt așa mulți motocicliști prezenți.
 2. Păstrezi curățenia. Clubul gazdă nu este gunoierul tău. Este suficient că strâng sacii cu gunoi nu mai trebuie să strângă și de pe jos sau să debaraseze mese.
 Si la capitolul curățenie clubul Chopper Academy a primit note maxime. Au avut până și scrumiere suficiente pe care o persoana invizibilă le tot golea. Si asta inclusiv la mesele de pe plajă.
 3. O alta regulă de bun simț este participarea la paradă. Chiar dacă plouă, e caniculă se încinge motorul sau ești mahmur, participi la paradă.
 Este modul în care îți arați aprecierea pentru efortul gazdelor care muncesc cu săptămâni bune înainte pentru ca tu să te distrezi două zile. Oaspeții pot face și ei un efort de o oră în semn de susținere, chiar dacă nu sunt fani ai paradelor.

 Mulțumesc Chopper Academy în numele tuturor celor cu care v-am bârfit și care au avut doar cuvinte de laudă. Așteptăm cu nerăbdare următoarea ediție.

 foto: Mihai Manolea

Explicații despre însemnele cluburilor, cerute de cititori

 Faptul ca la noi în țara lumea moto pare a fi o scena din anii 90 nu înseamnă că peste tot în lume este la fel. Sunt și pe afară unele abuzuri făcute de membrii cluburilor, dar sunt mult mai puține.
 Eu de exemplu sunt acuzat de către multi oameni ca încerc sa ocolesc regulile. Eu doar nu sunt de acord cu modul în care se aplică la noi în țară aceste reguli, cu diferențele față de regulile internaționale și motivația că pe diferite zone poți adopta orice regulă în plus. Pentru că așa se ajunge la abuzuri nefondate.

 Pe scurt... care o să fie cam lung, acum 70 și ceva de ani când au apărut MC-urile au început să se bată pe teritoriile unde își vindeau drogurile. Unele cluburi au ajuns foarte bogate din vânzarea de droguri și alte prostii și așa au rămas pana în zilele noastre. Și astea sunt declarații ale unor foști președinți de MC-uri făcute în cărțile pe care le-au publicat sau in documentarele realizate. Spun asta să nu îmi iau bătaie aiurea că fac acuzații nefondate.

 Acum unele MC-uri nu mai vând droguri în mod organizat. Dacă vând membrii clubului, nu îi oprește nimeni. Fiecare cu meseria lui. Unii membrii din cluburi sunt medici, contabili sau artiști, alții vând droguri sau sunt pești. Dar nu este o regula. Pot fi cluburi sau doar chaptere care nu fac nimic ilegal. Ei bine cum spuneam se băteau ca nebunii, beau mult, se drogau și făceau scandal. Datorită acestor probleme au început să apară niște reguli. De exemplu există regula sa nu arunci în foc nimic din ce poate exploda (nici măcar o cutie de suc). Această regulă a apărut după ce niște deștepți au aruncat diverse în foc și n-a fost bine.

 Există altă regulă care spune ca nu ai voie să furi motoare din fața caselor cluburilor sau să dai țepe cu motoare, și tot felul de alte reguli care nu au apărut aiurea. Chiar sunt sănătoase. La fel cum la noi la întruniri au apărut reguli de liniște, reguli care spuneau că dacă ai o problema cu oricine te duci la organizator, nu te apuci să scoți pistolul ca în Texas. Organizatorul este judecător și executor al legii la el la întrunire.

 Așa au apărut cluburile dominante. acum mult timp. Aceste cluburi păstoreau toate cluburile mai mici din regiune. În general cluburile dominante sunt MC-uri fiindcă sunt mult mai bine organizate comparativ cu celelalte cluburi. Adică un MC dacă își cheamă membrii la 12 noaptea aceștia sunt obligați să vină în orice condiții. Nu toate regulile sunt nașpa și nu toate iți îngrădesc libertatea. Unele doar păstrează liniștea între nebuni. Să recunoaștem că motocicliștii nu sunt chiar normali la cap sau nu toți.

 Treaba cu cele trei piese nu e o aiureala. Să spunem că tu scrii pe vesta ta Electrician. Mergi pe strada și cineva vine disperat la tine că a căzut un fir de curent pe autobuzul cu copii al școlii. Tu nu ești electrician și omul ala disperat în loc sa își piardă timpul cu tine putea să sune la 112. Cat timp el pierde vremea sa-ți explice, se întâmpla tragedii. La fel și cu vesta cu patch din trei piese. Două cluburi se iau la bătaie, tu porți o vesta cu trei piese și cineva vine la tine sa faci ordine, iar tu nu știi ce să faci și aia se bat ca chiorii. In mod normal un membru al unui MC este intangibil. Există o alta regulă care spune că dacă dai în unul, dai în toți și te caută până te găsesc. Asa devine intangibil un membru al unui MC, iar un MC adevărat este obligat să te caute până te găsește. De aceea MC-urile ar trebui sa fie ceva mai sus pe scara evoluției în lumea moto. Un fel de șerifi stelari. Practic nimeni nu are voie să se bage peste ei și nici ei nu intervin decât atunci când un club face probleme reale. În rest sunt normali își vad de viețile lor. În mod normal orice motociclist ar trebui să respecte și să susțină purtătorii de veste din trei piese. Nimeni nu ar trebui să poarte acele trei piese dacă nu își asumă răspunderea că poate face față. Dar tot ce am scris pana acum este teorie.

 In realitate intervin orgolii, oameni care vor acele trei piese pe spate pentru prestigiu, dar nu toți purtătorii de patch din trei piese sunt capabili să impună respectul cuvenit acelei veste. Unii se comportă provocator, alții fac pe interesanții, sunt și cei care în procesul de câștigare a vestei uită cum să zâmbească. Majoritatea se poarta de parcă acum 5 minute au spart o bancă și de fapt știm cu toții că sunt contabili sau programatori. Adică nu trebuie neapărat să fii mafiot ca să câștigi respectul celorlalți. Este tocmai invers. Când ai o vestă de MC trebuie să dovedești că gândești, nu că știi să dai cu pumnul. Pentru dat cu pumnul există cealaltă regulă. Dai în unul, dai în toți. Dacă ai răbdare să citesti până la capăt iți spun și cum a apărut această regulă. In trecut multi membrii de MC erau provocați de diverși batauși din baruri ca să își dovedeasca aceia valoarea. Probabil și atitudinea membrilor din MC-uri atragea provocările. Că dacă ai atitudine de Van Damme se găsesc unii care vor să te verifice. Și atât de mult trebuiau să se bată membrii MC-urilor, că până la urmă s-au plictisit și au introdus această regulă. Ce vreau să spun este că nu denumirea acestor cluburi contează. În loc de MC se puteau numi DC de la Dumnezeii Cluburilor moto fiindcă așa trebuiau să fie. In esență in țara noatră se pierde pe drum spiritul pentru care există acele trei embleme.

 Apoi mai este si presiunea care se pune pe umerii anumitor MC-uri. Ca să facă față concurenței ajung să nu aibă timp să instruiească prospecții și să îi trieze ajungând membrii mulți care nu ar merita statutul și răspunderea celor trei piese. Că ăsta e rolul stadiului de prospect. să te învețe să fii demn și mai ales intransigent. Adică dacă trebuie să împarți dreptatea, atunci chiar dacă cel care a gresit este prietenul tău cel mai bun, trebuie să aplici o pedeapsă chiar dacă mai blanda fiind prietenul tau. Până la urmă nu pedeapsa contează ci să îi recunoști vina.

 În România problema este până la urmă resursa umană, nu existența unor reguli pe care unii motocicliști nu le înțeleg sau le contestă pentru că nu sunt legiferate. Felul în care se aplică aceste reguli și oamenii care trebuie să le aplice sunt problema. Sunt sigur că până la urmă lucrurile se vor aranja și la noi în țară. Poate vor veni alți oameni la clubul dominant, poate va veni alt club dominant cu alte valori și principii, vor mai fi probabil bătăi, războaie fizice și psihice, dar în final va fi așa cum este în alte țări. Suntem în urma la capitolul civilizație moto și va dura ceva timp.

 Ce scriu eu aici ar trebui să știe cam orice motociclist și dacă nu înțelege, să se intereseze și să se documenteze până când înțelege. Chiar dacă ești motociclist fără vesta și fără club, e bine să știi ce înseamna un club moto și prin ce diferă de alt club. Indiferent dacă ai sau nu vesta de club, trăiești în lumea moto care înseamna tot ce ne înconjoară. De la magazinul în care îți cumperi uleiul si geaca cu protecții până la întrunirile unde mergi să te plimbi. De exemplu e util să știi ce să faci la o întrunire dacă apare un conflict, sau că pe unii membri de MC-uri trebuie să nu îi atingi în sensul de bătut pe umăr să îi rogi ceva, de exemplu. Și regula asta a pornit de când erau provocați în baruri demult.

 Chiar dacă te plimbi singur, poți nimeri în hotelul unde este cazat un club de motocicliști. E bine să știi ce sunt și nu ar fi rău sa știi și cine sunt, dacă sunt un club mai cunoscut. Adică e bine să știi că dacă ei au desene galbene să nu pui pe tine un tricou verde. Pune unul galben că e mai sănătos. Unii membrii ai cluburilor moto sunt ca taurii, când văd anumite culori fac urât. In orice caz aceste lucruri ar trebui să le aflați de la cluburile din zona voastra sau poate se vor publica pe vreun site așa cum pot fi găsite pe afară. Problema este că unii membrii din cluburile țarii noastre nu au habar ce inseamnă MC, care este rolul unui club dominant, care sunt culorile celor mai importante cluburi internationale, cum e cu regulile de teritorialitate, ce cluburi au voie să fie support si de ce. Care sunt îndatoririle cluburilor support si care sunt drepturile acestora.

 Cluburile moto nu sunt doar acei oameni care fac întrunrile la care mergem aproape toti, sunt mult mai mult. Cluburile moto rulează bani, banii sunt importanti in orice domeniu. Un club nu este doar o adunătură de oameni. Sunt și interese financiare în joc. Și aici lucrurile se complică. Puterea se combină cu monopolul și deja intrăm în manualele de economie, iar eu nu am fost un student strălucit în facultate. Îi las pe alții să explice partea asta.

Intrunirea moto de la Constanta. Frumos, dar ...complicat

Ploaia marcheaza uneori aceasta intrunire inca de la inceputuri.
 Într-un an în care intrunirea a avut loc la Eforie, dacă rețin bine, prin 2008, a plouat ca in povesti, trei zile si trei nopti.
 Atunci am plecat pe ploaie, am ajuns pe ploaie, ne-am distrat in ploaie si ne-am intors tot cu ploaia impreuna.
 Apoi au urmat alte editii ale acestei intruniri si evident alte ploi. În mai putine dati am avut norocul sa ramanem uscati.
 Tin minte ca acum 3-4 ani a plouat la Fetesti trei zile torential. Era ca o perdea de ploaie prin care treceai inainte sa ajungi la intrunire, unde am avut norocul sa fie soare. Dar niciun motociclist nu a reusit sa ajunga uscat. Ploua atat de puternic incat nu se mai vedea soseaua. Ne ghidau doar marcajele albe sa nu intram in parapeti.
 Asa a fost candva, dar prietenia și respectul pentru clubul organizator ne indemnau sa mergem an de an sa ne distram alaturi de ei și să îi susținem cu prezența. Nu conta ca era ploaie sau frig, noi mergeam la intrunirea de la Constanta.

 La fel am facut si in acest an si desi organizarea a fost net superioara anilor precedenti, noi nu prea am fost in forma dorita. Desi respectul pentru clubul de la malul marii este acelasi sau chiar mai mare, ne va fi greu sa ne mai simtim la fel ca in trecut. Si pentru toate astea clubul organizator nu are nicio vina. Ei au facut mai mult decat era necesar ca noi sa ne simtim bine. Sa nu mai punem la socoteala sonorizarea impecabila din acest an, trupe bine pregatite si locuri suficiente la mese. Cristi Hrubaru a fost la inaltime ca de obicei. Clubul gazdă a ținut cont de feedback-ul din anii trecuți și s-au apropiat la o miime de milimetru de perfecțiune.

 Doar ploaia de vineri a stirbit putin din ambianta, lasand in urma ei un noroi crunt. Eu am fost dintre cei norocosi ce au avut rezervare facuta inca din prin februarie la hotelul din incinta campingului. Insa cei ce au venit cu cortul au avut viata grea.
 Sambata a fost o zi superba, cu o temperatura perfecta si multi prieteni in jurul nostru, care ne-au facut sa ne simtim bine. Și duminică ploaia a ocolit întrunirea, ceea ce ne-a bucurat.

 Totusi dupa lasarea noptii nu am mai zabovit mult. Viata moto asa cum o stim noi a inceput sa apuna. Siguranta  pe care o intalneai candva la intrunirile moto nu o gaseai niciunde. Acum desi organizatorii fac tot ce le sta in puteri sa pastreze acea siguranta, este indicat sa nu zabovesti mult dupa lasarea serii si pe cat posibil sa ocolesti locurile intunecoase. Deocamdata aceste avertizari sunt valabile in primul rand pentru unii dintre prietenii mei, dar probabil nu va trece mult timp si vor fi valabile pentru oricine nu face lucrurile "cum trebuie".

 Dar viata merge inainte si probabil vom reveni la obiceiul de a merge cu precadere la intrunirile mici, unde toti participantii ajung sa se cunoasca intre ei si unde nu trebuie sa ocolesti locurile intunecoase și nu e necesar să ai grijă să nu ramai singur.
 Totusi vom continua sa sustinem intrunirea de la Constanta, chiar daca nu o vom mai putea face ca organizatie de motociclisti. O vom face ca oameni, fiindca efortul clubului organizator de a face cea mai mare intrunire din Romania trebuie apreciat.

 Ii felicitam pe organizatori, clubul moto Seawolves MC, si le multumim pentru tot efortul de a ne face sa ne simtim bine, in ciuda tuturor greutatilor intampinate de noi.

Bikers for Humanity, mai mult decât o acțiune umanitară?

Se spune ca este foarte usor sa faci un rau, dar este mult mai greu sa faci un bine.

 Asa am ajuns noi, cei din Romantic Bikers, in localitatea Cumpana. Trei din Calarasi si doi din Bucuresti, cei din Constanta fiind la ei acasa.

 Am plecat sa incercam sa facem un bine unor oameni pe care nu ii cunosteam si carora viata nu le-a oferit prea multe sanse. In fond cu acest scop a fost infintata si Asociația Romantic Bikers. Scopul nostru principal este sa ajutam cat putem motociclismul din Romania sa se dezvolte, sa ii imbunatatim imaginea, dar nu numai atat. O alta vorba spune ca atunci cand detii o putere, ai si o mare responsabilitate. Orice grup de oameni bine organizati reprezinta o forta, din orice unghi ai privi acel grup. Responsabilitatea principala a unui grup este sa nu faca rau. E foarte usor sa fii imbatat de puterea pe care o da grupul oricarui individ din grup, de aceea este foarte important ca acea putere sa fie canalizata catre chestii benefice, atat pentru grup, cat si pentru societatea care prin lege da dreptul oricui sa se asocieze liber cu cine doreste.

 Astfel, au strigat prezent la Cumpana foarte multe cluburi din toata tara, unindu-si fortele pentru a face un gest frumos.

  Evident lider in prezenta a fost clubul local Seavolwes MC, care desi peste nici o saptamana au de organizat cea mai mare intrunire moto din Romania, si-au facut timp sa participe la munca grea din santier.

 De asemenea, un alt grup numeros a fost reprezentat de cei din clubul Free Riders din Bucuresti care, alaturi de restul participantilor, a pus umarul la terminarea unui complex de apartamente, constructia unui etaj la al doilea complex si pregatirea fundatiei pentru al treilea.

 Nu trebuie uitat nici clubul Chopper Academy MC și nici cei de la Support 31, prin mainile carora au trecut aproape 1,5 tone de fier beton pentru fundatii, ajutati de membrii clubului North Gang Riders MC veniti de departe, tocmai din Suceava si nu trebuie uitat nici clubul bucurestean Slowriders RC.

 Tencuiala exerioara a trecut prin mainile baietilor de la Black Helmets, dar si-au adus aportul si colegii lor bucuresteni din mai nou infiintatul club Wheels of Life.

 Dar cele mai grele conditii au fost intampinate de cei care au izolat cu vata minerala acoperisul, printre care s-au numarat si cei din clubul Valah Motors din Targoviste. Imbracati in costume speciale, infruntand canicula, au reusit sa termine treaba fara a se plange. Dificil a fost si la final cand au muncit din greu sa scoata costumele de protectie ce se lipisera de pielea transpirata.

 Dar acestea sunt doar o parte din cluburile prezente la actiunea celor de la Habitat for Humanity.

 Un merit deosebit il au si motoclistii ce nu fac parte din nici un club. E nevoie de multa determinare sa pleci singur la drum cu gandul de a munci voluntar pe un santier.
 Unii au facut chiar mai mult, cum este Mihai Manolache care pe langa munca facuta pe santier a depus mult efort pentru a strange bani de pe unde a putut, pe care apoi i-a donat tot catre santierul de la Cumpana. Probabil multi se intreaba cine este acest Mihai. El este simpaticul Vaca Punkista care este intodeauna imbracat cu vesta lui specifica și ne incanta cu multa buna dispozitie si umor.

 Nu au lipsit nici momentele hazlii orchestrate de Cristian Hrubaru, la care toti motociclistii strigau deja celebrul "Țâțeeeeee!", spre disperarea primaritei comunei Cumpana. Dar pana la urma primarita trebuia sa se astepte la faptul ca motociclistii nu sunt ca toti oamenii. Cu toate astea, primarul comunei Cumpana Mariana Gâju a interactionat placut cu motociclistii voluntari, oferindu-le acestora cateva mese calde. Chiar daca pare un gest electoral, a fost un moment frumos cand  primarita a tinut ca masa de pranz sa o serveasca personal. Pana la urma nu ai multe sanse in viata sa primesti sarmale in farfurie din mainile unui primar, care de asemenea a reusit sa patreze ordinea la servire in fata motociclistilor infometati. Iti trebuie ceva curaj sa te impui in fata motociclistilor care dau navala la gogosi si placinte.

  La final, primarita ne-a informat printre altele ca natalitatea comunei Cumpana este in crestere si ne-a rugat sa nu ne aducem aportul la aceasta crestere, decat cu conditia sa devenim cetateni ai comunei. E clar ca trebuie sa lucram mai mult la imaginea motociclistului roman, tinand cont de faptul ca jumatate din motociclistii prezenti au acasa familii trainice. Desi nu stiu in ce masura acest lucru se datoreaza motociclistilor. Meritul pentru acele familii probabil trebuie cautat in alta parte. Sunt sigur ca nu e usor sa fii nevasta de motociclist. Totusi clar nu aratam a oameni cu copii acasa.

Probabil nici a oameni nu aratam, mai ales fetele care au zugravit interiorul. Murdare de vopsea aduceau putin a zombies. Sper ca macar ele sa fi prins apa sa se spele, fiindca cei care au incheiat ziua de munca mai tarziu nu au mai beneficiat de acest lux, fiindca din cauza unei avarii nu a mai fost apa. Dar cum pana acum niciun motociclist nu a murit de jeg, nu am lasat acest amanunt sa ne strice buna dispozitie. Nu a mai fost apa, dar bine macar ca mai era bere. Cred ca si asta a ajutat la pastrarea bunei dispozitii pana seara cand, rapusi de oboseala, motociclistii au plecat catre corturi. Multi dintre ei aveau drum lung pana acasa.

 Cam asta inseamna Bikers for Humanity la o prima vedere. Inseamna motociclisti voluntari si constiinciosi, inseamna multa munca in conditii grele, ca sa nu mai punem la scocoteala oboseala drumului. Si toate astea fara sa auzi pe nimeni sa se planga, fiindca in primul rand motociclistii sunt oameni duri, dar cu suflet mare.

 Ce nu se vede in acesta actiune este ca Bikers for Humanity reprezinta ceva in plus pentru toti cei prezenti. Muncind umar la umar, intre motociclisti a aparut o legatura stransa, iar doza de respect obtinuta prin aceasta colaborare nu poate fi nici cumparata si nici impusa.

 Toate acestea probabil ca nu ar fi fost posibile fara efortul sustinut al lui Cristi Hrubaru, care a reusit sa ne motiveze sa ne lasam problemele acasa si sa participam intr-un numar destul de mare la o actiune umanitara.

 Seara, vedeta Rock FM a ramas alaturi de noi purtand cu mandrie si fara nici o problema vesta ce avea pe spate sigla Bikers for Humanity. 

 Cam asa a fost la cea mai recentă editie a Bikers for Humanity. O actiune care, pe langa partea umanitara, ajuta la coeziunea dintre motoiclisti si imbunatateste imaginea acestora.

 Cuvintele care sa exprime mandria de fi alaturi de toti motociclistii prezenti pe santier sunt multe si nu incap in aceste cateva randuri; sunt sigur ca o sa ne revedem si la urmatoarea editie. Imi cer scuze ca nu am reusit sa retin toate cluburile prezente si le-am enumerat doar pe cele ce imi sunt mie mai cunoscute. În lista voluntarilor înscriși am mai găsit Intruder Owners Club Romania, Motosketeers, Road Eagles, RoadWolves, Wild Wheels. În plus, asa cum am mai spus, au fost o mulțime de motocicliști neafiliați. De asemenea, nu am putut sa nu observ ca multe cluburi au lipsit de aceasta data, unele chiar reprezentative pentru comunitatea cluburilor din Romania. Dar poate vor veni data viitoare.

 Sa ne vedem cu bine sambata viitoare la mega intrunirea clubului Seavolwes MC din Constanta si nu uitati sa repetati acasa celebrul strigat muncitoresc al voluntarilor de la Bikers For Humanity deci: Țâțeeeeeeee!