Întrunire de poveste pe plajă, Chopper Academy MC

Sau cum petreci două zile minunate alături de prieteni fără să știi unde mergi.


 Clubul Chopper Academy a mai făcut întruniri, Unele mai bune, altele mai slabe, dar în toate se distinge o particularitate a acestui club. Oamenii au stil.
 Inițial nu știi ce anume este diferit în nebunia de concerte, grătare și multă bere. Dar parcă ceva este altfel.

 Noi am ajuns spre seară toropiți de căldura autostrăzii, dar ne-am înviorat brusc când imediat ce am trecut de Călărași ne-am întâlnit cu membrii clubului nostru din Constanța. Pur și simplu fără să vorbim, fără să ne înțelegem asupra orei, i-am văzut în fața noastră pe sosea. Ne-am aliniat și am ajuns la întrunire împreună. A fost unul din momentele alea când înțelegi de ce ești prieten cu cineva.

 Am fost întâmpinați cu tradiționalele șuncă și ceapă, dar nu a lipsit țuica bună servită la dozator. Nu vezi oriunde țuică la dozator, ca să nu mai spunem că era și bună. Doar căldura teribilă ne-a oprit să gustăm încă un pahar. În mod sigur gazdele nu ar fi avut nimic împotrivă.
 Apoi cu viteză maximă ne-am montat corturile sau după caz am luat camerele în primire și chiar dacă foamea ne dădea târcoale, am sărit cu toții în apele calde ale Dunării, mai precis în ale brațului Borcea.

 După ce ne-am răcorit corespunzător, am plecat să căutăm evident întâi berea și apoi mâncarea.
 Am avut surpriza să găsim barul extrem de bine aprovizionat cu tot ce ne dorea inima. Aveau de la tărie foarte variată până la vin, dar și bere la sticlă.
 De ce este de mirare că băuturile erau foarte variate? Fiindcă se obișnuiește pe la întruniri să fie doar bere la pahar. Este aproape o tradiție berea la pahar, care, în vremurile îndepărtate era foarte apreciată la întruniri, pentru prețul mic. Totuși odată cu dezvoltarea motociclismului în țara noastră au crescut și pretențiile calitative. Puține cluburi au înțeles că o întrunire nu mai trebuie să fie o distracție ieftină, încă de la dispariția Niprelor și Ij-urilor din peisajul motociclistic.
 Așa că pe plaja de la Dunăre puteai să bei și bere la sticlă, dar și vin îmbuteliat. Iar prețurile chiar nu au fost mari. Iar pe așa o caniculă găseai orice băutură rece, pentru că se mai întâmplă uneori ca în afara de bere, tot felul de băuturi sau apa să fie calde.

 Mâncarea de asemenea a fost variată. Se putea mânca o ciorbă de pește decentă la restaurantul hotelului, la fel și un berbecuț la tavă genial, iar servirea a fost impecabilă chiar dacă asemănarea cu turismul din anii 80 te determina sa devii puțin melancolic.
 Pe plajă sfârâiau grătarele cu nelipsiții mici, dar puteai gusta și un pește mic pe post de hamsii. Nu știu denumirea peștelui, dar a fost foarte gustos, așa că l-am consumat la fiecare masă. Până la urmă nu poți trăi pe malul Dunării fără să mănânci pește. Iar locația cu arhitectura anilor de glorie ai socialismului deși bine întreținută te trimitea cu gândul la vechile sloganuri: "Nici o masă fără pește" sau mai celebrul "Nu e pește ca stavridul, nici echipă ca Rapidul".

  Reamintesc că distracția a fost distracție. Noaptea de vineri a fost lungă A curs multă bere peste concerte și am plecat la somn către dimineață. Și datorită atmosferei de calm, liniște și siguranță mai aveam puțin și prindeam răsăritul.

 Sâmbăta dimineață a fost greu. Atât de greu, că era sa pierdem parada. Apoi a fost cald, foarte cald. Cred că se putea renunța la paradă, dar înțeleg de ce nu au făcut acest lucru. Însă parcă lipsea ceva, nu îmi dau seama exact ce anume. Poate fiindcă era extrem de cald, poate fiindcă a fost foarte lung traseul, ceva a fost diferit. Interesant este că în primăvară la petrecerea de deschidere de sezon a celor de la Chopper Academy MC Călărași parada a ieșit beton și a fost făcută cam pe același traseu.

 După paradă am plecat să asistăm la unirea celor două destine. Am făcut un mic alai până la primărie și apoi am mers cu toții să sărbătorim înapoi la întrunire. Pâna acum avem cinci căsătorii in Romantic Bikers si a doua care are loc la o întrunire. Cred că este ceva romantic la mijloc.

 Am ratat majoritatea concursurilor, dar am ajuns la timp pentru a asista la concursul de tricouri ude.
 Am urmărit concursul din apa fiindcă aveam nevoie urgentă de puțină răcoare.
 Câștigătoarea concursului a primit o sticlă de un litru de vodcă și asta este tot ce știu despre premii, dar sunt sigur că au fost substanțiale.

 Seara a coborât încet peste plaja animată, oamenii au mers la concerte sau au rămas să le urmărească de la mesele ce se aflau împreuna cu scena tot pe plajă. Sunt sigur că nu întâlnești așa ceva oriunde.



 Totuși seara de sâmbătă a fost ceva mai scurtă (doar cu vreo oră) și datorită faptului că a doua zi urma să facem drumul înapoi spre casă.
 Multi au plecat devreme spre liniștea corturilor sau a hotelului, care se aflau peste dig. Faptul că  zona de campare se afla peste acest dig a făcut ca zgomotul să rămână în zona de distracție. Iar oamenii de la corturi au beneficiat de dușuri la hotel.

Și asa am încheiat doua zile de distracție și relaxare. Ne-am bucurat de întânirea cu celelalte cluburi, pe care le-am văzut vesele, relaxate și puse pe glume, ceea ce nu se mai întâmplă chiar întotdeauna. O întrunire a motociclistilor care mi-a adus aminte de vremurile vechi, când efectiv nu aveai nici o grijă și nu trebuia să pari altfel decât erai.

 Un punct forte al acestei întruniri au fost organizatorii, despre care nu am vorbit până la final. Și asta fiindcă nu întâlnești la tot pasul niște organizatori atât de discreți. Efectiv știai că sunt acolo, îi întâlneai prin diverse locuri, zâmbeau obosiți și mergeau mai departe la treaba lor. Nu i-am văzut agitați nici un moment și deși erau obosiți, păreau extrem de relaxați.


  Asa putem sa definim acestă întrunire: relaxantă, elegantă și rafinată. Si această stare de spirit se revărsa asupra participanților plecând de la gazdele nevăzute, dar prezente în absolut tot ce a însemnat acest eveniment.

 Mai trebuie amintită și modestia organizatorilor pe care nu prea o mai întâlnești pe la cluburile moto. Majoritatea oamenilor când pun pe ei o vestă a unui club devin aroganți și se supraestimează. Dacă mai fac și un eveniment mititel, nu mai încap în veste.
 Atitudinea fermă a Clubului Chopper Academy MC din Călărași nu a lăsat loc altor cluburi să se umfle în veste, lucru care a dus la un sentiment de siguranță al celorlalți participanți și asta a fost posibil fără să fie necesară prezența jandarmeriei. De asemenea asta ne arată ce înseamnă un club cu adevărat puternic. Știam asta dinainte sa ajung la întrunire, dar acum am și dovada. În situația actuală plină de incertitudine din lumea cluburilor  Chopper Academy și-a permis luxul de a face relaxați o întrunire vesela și distractivă.

 Am scris atât de târziu articolul fiindcă am așteptat să aflu ceva greșeli de organizare sau întâmplări negative. Lucrurile bune nu prea fac trafic. Și or fi cei de la Chopper Academy prietenii mei, dar dacă găseam ceva de criticat infiltram subtil aspectul. Nu din răutate, dar dacă vrem sa evoluăm trebuie să știm unde am greșit și să corectăm.

 Asa că în afară de parada caniculara pot spune că a fost o întrunire reușita. Desigur mi se poate răspunde că nu este nimeni obligat să meargă în paradă. Totuși respectul pentru munca depusă de organizator te face sa te scoli din pat sau să ieși din cort și să faci un mic efort alături de organizatori.

 Sunt câteva modalități prin care îți arați respectul pentru efortul gazdelor:
 1. Nu faci scandal și nu provoci la scandal în cadrul întrunirii și nici în orașul gazdelor. In mod sigur tot orașul știe de ce sunt așa mulți motocicliști prezenți.
 2. Păstrezi curățenia. Clubul gazdă nu este gunoierul tău. Este suficient că strâng sacii cu gunoi nu mai trebuie să strângă și de pe jos sau să debaraseze mese.
 Si la capitolul curățenie clubul Chopper Academy a primit note maxime. Au avut până și scrumiere suficiente pe care o persoana invizibilă le tot golea. Si asta inclusiv la mesele de pe plajă.
 3. O alta regulă de bun simț este participarea la paradă. Chiar dacă plouă, e caniculă se încinge motorul sau ești mahmur, participi la paradă.
 Este modul în care îți arați aprecierea pentru efortul gazdelor care muncesc cu săptămâni bune înainte pentru ca tu să te distrezi două zile. Oaspeții pot face și ei un efort de o oră în semn de susținere, chiar dacă nu sunt fani ai paradelor.

 Mulțumesc Chopper Academy în numele tuturor celor cu care v-am bârfit și care au avut doar cuvinte de laudă. Așteptăm cu nerăbdare următoarea ediție.

 foto: Mihai Manolea

Întrebări și răspunsuri despre cluburile moto (I)

Pentru că am fost rugat să răspund punctual la întrebări, voi face acest lucru, pentru că mă gândesc că ar fi util multora din cei care au astfel de întrebări. Eu de obicei sunt mai creativ în exprimare, dar pot fi flexibil și pot răspunde și punctual, așa cum am fost rugat.

Primele întrebări vin de la Vlad Șarlău:

1. De ce nu ar trebui să se numeasca MC (motorcycle club) - nu este club de motociclisti?
2. De ce un alt club moto, să zicem unul dominant, trebuie sa se simtă lezat ca mai există un alt club moto? Trebuie să se dea socoteala pentru faptul ca faci parte dintr-un club moto?
3. Consider ca fiecare club moto are dreptul sa fie independent 100%, fara sa dea explicatii de ordin organizatoric altui club, oricare ar fi acesta.
4. Atât timp cat nu sunt folosite aceleași patchuri, culori sau denumiri, consider ca toata lumea poate fi în relații cu toata lumea.

Unde greșesc?

  　
1. De ce nu ar trebui sa se numeasca MC (motorcycle club) - nu este club de motociclisti?

În lumea moto, denumirea de MC nu mai are sensul literal de foarte multă vreme. Nu mai înseamnă doar "motorcycle club" în accepțiunea celor care fac parte din această lume a cluburilor moto. Termenul de MC definește în zilele noastre o formă de organizare. Un fel de tip de asociere care arată din ce fel de club face parte un om. La fel și RC, MF, MSC etc. În general vei întâlni în repetate rânduri sintagma - Clubul de motocicliști Bau-bau MC. MC-ul definește forma de organizare și face o diferentiere.  Iar această formă de organizare aduce foarte mult din anumite puncte de vedere cu o organizație paramilitară. Cu grade, funcții și atribuții.

 În lumea cluburilor, un club se poate numi MC doar dacă alege să respecte aceleași reguli cu celelalte MC-uri.
Dacă întrebi din punct de vedere legal, răspunsul este, evident, că nu există o lege care să definească aceste forme de organizare cum ar fi cea pentru SA-uri, SRL-uri și alte tipuri de societăți sau cea pentru asociații, fundații, federații, uniuni. Dar să nu uităm că această formă de organizare a plecat inițial de la cluburile outlaw, care declarau că lor nu li se aplică legile, ci ascultă de legi proprii. și își asumau asta, adică nu era o problemă pentru ei să intre la pușcărie, erau oameni care trecuseră prin războaie, pușcăria era un mizilic pentru ei. Apoi în timp MC-ul s-a consacrat ca formă de organizare și la alte cluburi care alegeau să respecte un set de condiții, cluburi care nu se declarau outlaw. Simbolul pentru outlaw a rămas doar cel de 1%-er.

Ca să facem o paralelă, în lume nu există o lege pentru statul la coadă. Da, în unele locuri ți se dau numere de ordine, dar nici acelea nu sunt prevăzute prin lege, ci doar în regulamente interne. Ca și în cazul cluburilor moto dacă vrei să îți faci MC de capul tău, tu poți să te bagi în față la orice coadă, din punct de vedere legal (că nu există lege să îți interzică), dar îți va sări lumea în cap dacă sari peste rând. Vor spune că nu îi respecți și îți bați joc de ei. La fel se întâmplă și în cazul cluburilor moto care au depus eforturile de a respecta regulile nescrise, au muncit mult să fie MC și vine careva și vrea să fie egal, deși nu a depus aceleași eforturi.

Sau să presupunem că într-o organizație se decide să se facă un panou de merit, chestie care nu e prevăzută de nicio lege. Și se trezește și Ionel că vrea să fie și el pe panou, chiar dacă ceilalți nu îi recunosc meritele și chiar dacă nu a depus aceleași eforturi ca cei menționați la panoul de merit.
 Și așa ajungem la punctul 2.

2. De ce un alt club moto, sa zicem unul dominant, trebuie sa se simtă lezat ca mai exista un alt club moto? Trebuie sa se dea socoteala pentru faptul ca faci parte dintr-un club moto?

 În teorie, cluburile dominante (care iar, probabil din motive practice, sunt recunoscute peste tot în lume ca atare) se asigură că nu se înființează un club de zurbagii, care cine știe ce va face și lucrurile se vor răsfrânge și asupra altor purtători de vestă, că restul lumii din afara lumii moto nu face diferența între veste. Tot în teorie, clubul dominant aplanează conflictele între cluburi, asigură comunicarea, are ceva de muncă. Și un mod de a se asigura faptul că lucrurile merg bine este ca toate cluburile să respecte aceleași reguli. De aici decurge obligația ca un nou club să fie aprobat de cluburile existente într-o zonă. Această obligație practic ar trebui să asigure faptul că toate cluburile respectă aceleași reguli, pentru că altfel apar conflicte.

 MC-ul dominant din oraș sau din zonă trebuie să verifice dacă sigla noului club este asemănătoare ca reprezentare si colorit cu alta deja existentă și să le comunice acest lucru celor noi (în unele țări chiar există Registrul național al patch-urilor). Pot să apară conflicte din această cauză, iar datoria unui club MC este să preîntâmpine conflictele. Mai trebuie să medieze certurile dintre cluburi și să asigure comunicarea.
Ăsta este un alt motiv pentru care MC-urile merită respect si de asemenea este motivul pentru care nu orice club poate fi MC. Trebuie să fii foarte dedicat să alegi acest mod de viață și să îti dedici timpul acestor atribuții. E ca și cum MC-ul este cel de la panoul de merit din exemplul de mai sus, din cauza eforturilor depuse. Plus aici se mai adaugă explicațiile din articolul precedent.

 Dacă clubul nou face probleme, i se poate acorda statut de "bad-standing". Dar cu motive întemeiate, nu inventate, pentru că se poate pierde credibilitatea și e grav. MC-urile se susțin între ele pentru a face munca de MC. Dacă un club greșeste, celelalte MC-uri vor încerca să îl pună pe calea cea bună si pot exista sancțiuni. Dacă cluburile nu se pun de acord în privința vinovăției este foarte grav. Fiecare MC are un număr de alte cluburi RC si un număr de oameni neafiliați în jurul lui si cănd se produce o ruptură în lumea MC-urilor se formează tabere și situația o ia la vale.
 Dar să revenim.

În mod normal regula e că îți faci întâi un RC sau MC de probă (nu știu exact cum e în România, că nu știu să fie publicate regulile din România pe undeva), anunți confederația cluburilor și dovedești că respecți toate regulile agreate de celelalte MC-uri și apoi ești aprobat pe deplin.

Problema pe care o au celelalte MC-uri cu alte cluburi este că foarte multe întâi își fac vestele de MC și apoi se apucă de treabă (dacă fac vreo treabă), iar după câteva luni dispar din peisaj, se ceartă și se rup în mai multe cluburi unde toți vor să fie șefi. Asta cred că este o problemă națională. Sau nu depun nici jumătate din munca altor MC-uri și au pretenția să aibă același statut.

Clubul din care fac eu parte nu a purtat veste mulți ani. Purtam niște tricouri cu adresa unui site al clubului și niște salopete uneori. Eu încă mai am salopeta și tricoul. Am pus vestele pe noi după ce am fost invitați de alte cluburi, unele chiar MC, să facem asta. Eu ma miram că încă aveam membri după câțiva ani și încă mă mir după 15 ani că încă avem, în condițiile în care unii dintre noi chiar au probleme în anumite zone dacă poartă vesta și tot nu renunță chiar și în condițiile astea.

3. Consider ca fiecare club moto are dreptul sa fie independent 100%, fara sa dea explicatii de ordin organizatoric altui club, oricare ar fi acesta.

 În mod normal (știu că tot spun "în mod normal", dar la noi în țară nu e ca afară) un club ar trebui să fie liber să facă ce vrea, dacă nu face prostii de genul bătăi prin baruri, scandal pe la întruniri, mers beți cu motoarele și alte bazaconii care se pot răsfrânge și asupra altor cluburi.

 RC-urile nu ar trebui să aibă acțiuni obligatorii, dar MC-urile au destule. În rest fiecare ar trebui să fie liber să facă ce vrea mai puțin scandaluri aiurea și alte nebunii enumerate mai sus.

 Menirea unui club este să crească. Așa vezi dacă faci treabă buna și ai o direcție care atrage. Acest aspect este îngrădit pentru moment la noi în țară. Acest fapt a bulversat putin lumea cluburilor, fiindcă nu există motive clare si întemeiate. Sau cele enunțate chiar nu sunt valabile pentru toate cluburile de la noi. În restul tărilor nu există asemenea restricții.
 Deci din anumite puncte de vedere un club care nu face prostii nu este liber 100% la noi în țară.

 4. Atât timp cat nu sunt folosite aceleași patchuri, culori sau denumiri, consider ca toata lumea poate fi în relații cu toata lumea.

 Pâna acum ceva ani cam așa se întâmpla. Dacă nu puneai pe spate sigla altui club, totul era bine si frumos.
 Apoi nu a mai fost așa.

 În țara noastră fenomenul moto este la început. Cluburile la noi nu o duc prea bine. În alte țari cluburile mari număra sute de membri intr-o singură țară. La noi un club de 20 de oameni este considerat uneori un club mare.
 În primul rând motociclistii în țara noastră sunt puțini și în marea majoritate concentrați in zonele mai dezvoltate și evident mai populate. În orasele mici sunt doar câțiva motocicliști. În trecut foarte mulți motocicliști nu aveau nici timp, nici bani si nici dispozitie să intre într-un club. Acum cu atât mai puțin, mai ales după ultimele evenimente plus că membrii dispuși să intre intr-un club trebuie și selectați. Nu poți băga în club oameni care nu sunt hotărâți sau nu se încadrează ca temperament. Omenirea are probleme de milioane de ani cu personajele solo, adică dezvoltarea omenirii s-a bazat mereu pe cooperare și ca să fii într-o asociere trebuie să fii în stare să cooperezi. Fără reguli comune nu există cooperare, orice ai face, pentru că fiecare interpretează una-alta cum vrea el.

 Un club are nevoie de bani mai ales MC-ul, care are și multe atributii. Banii vin din cotizații, petreceri și întruniri. Pentru toate cele trei surse de finanțare ai nevoie de mulți membri. Dacă mai apare sau deja există un club pe zona unui MC (mai ales dacă e o zonă mai mică) înseamnă să împartă motocicliștii dispuși să intre intr-un club. Se impart banii si forța de muncă pentru întruniri, petreceri și alte atribuții obligatorii.

 Părerea mea este că se forțează puțin lucrurile în direcția cluburilor. Nu suntem înca o țară pregătită pentru așa ceva. Noi abia am descălecat de pe Ij-uri și Nipre și vrem să ne ridicăm la nivelul tărilor mult mai dezvoltate. Poate mai mult de 90% dintre membrii cluburilor merg pe motociclete second-hand, nu noi.
 Una dintre îndatoririle membrilor din MC-uri este să facă un număr de kilometri pe an. Majoritatea fac eforturi fabuloase să facă acei kilometri atât din punct de vedere  financiar, cât și ca timp. Dacă totusi există banii si timpul, suntem limitați ca infrastructură. Una este să faci lejer 6-7 sute de km pe zi pe autostrăzi si alta este să faci 4-5 sute de km pe zi pe 2 autostrăzi leșinate. Nu mai punem la socoteala oboseala si pericolul pe care il aduce cu ea dacă te încapațânezi să mergi mai mult. 

 Îi mulțumesc lui Răzvan pentru ajutorul de a răspunde și el la întrebări acolo unde au fost adresate.
Aștept alte întrebari la care să răspund cu placere la 3 noaptea.

Avem și vești bune de la întruniri verticale

 S-au gândit niște băieți buni să facă ei o întrunire unde a dus mutu' iapa și cică a ieșit beton. Dar nu că beton, beton armat.

 E adevărat că betonul era armat cu jandarmi, dar e bine și așa, dacă altfel nu se poate.

 Oricum și organizarea a fost de mare excepție datorită interesului acordat de către organizatori acestui eveniment. Si asta nu o spun eu, că nu am fost acolo, asta o spun cei care au participat și s-au întors acasă fericiți. Mai puțin Hrubaru, dar bine că nu a fost mai rău. Mă bucur că au scăpat relativ ok și el, și motocicleta, de unde deducem că mersul preventiv te ferește de Doamne ferește.

 Cum spuneam, toți cei cu care am vorbit au avut numai cuvinte de laudă pentru organizatori. Evident că dacă eram eu acolo găseam ceva în neregulă, că na, asta îmi e meseria, să găsesc ceva de criticat.

 Dar cum eu am fost la o nuntă, mă bazez pe relatările de la fața locului.

Deci avem o întrunire organizată bine, unde nimeni nu a fost dat afară și nu a ajuns nimeni la spital. Hrubaru nu se pune, că la el a fost ceasul rău sau șoferul prost, poate chiar ambele.

 Au fost câteva discuții despre deja celebra problemă a patch-urilor, dar care din fericire nu au degenerat în altercații. Acum nu putem ști dacă situația de calm a fost influențată de prezența jandarmilor sau se datorează respectului pentru clubul organizator.

 Ce știm cu siguranță este că într-adevăr clubul incriminat avea patch-ul din trei piese. Părerea mea este că ar trebui sa îl schimbe, dacă nu are în plan să acceadă la titulatura de MC. Dar până și reprezentantul clubului cu probleme de patch a avut numai cuvinte de laudă despre organizatori în urma discuției telefonice pe care am avut-o.

 Existau zvonuri că au fost dezbrăcați, epilați, jumuliți, dar zvonurile au fost infirmate atât de cei cu vestele dezordonate, cât și de gazde, care nu au avut informații despre vreun eveniment violent.

 Poate că totuși evenimentele de tristă amintire despre care am scris cu ceva timp în urma, au fost un caz izolat. Poate că totuși respectul pentru un club gazdă încă există sau a fost restaurat în urma reacției comunității moto. Să sperăm că încă există respect intre cluburi, așa precar cum a fost în ultimul timp. Nu ne rămâne decât să avem răbdare să vedem ce ne rezervă viitorul, chiar dacă o perioadă vom sta mai încordați la multe întruniri unde mergem să ne simțim bine, nu să ne uităm peste umăr, cum îmi spunea cineva dintr-un alt club prezent la întrunirea de sâmbătă.

    Știu că mă repet, dar chiar dacă niciun club moto nu are drepturi de autor asupra însemnelor de pe spatele gecilor, tricourilor sau vestelor, totuși cluburile MC au inventat patch-ul din trei piese, așa cum am explicat în articolul precedent. Putem considera că acele patch-uri din trei piese aparțin doar MC-urilor, măcar la nivel de cutumă, chiar dacă nu la nivel de lege.  În restul lumii (adică în afara României) nu prea contează ce ai pe spate, adică dacă nu ai cele trei piese, nu ai probleme.

 De asemenea, din câte știu eu, la noi în țară dacă un club nu este acceptat de asocierea MC-urilor, nu poate sa fie MC, chiar dacă îndeplinește condițiile necesare. Să ai clubhouse, să ai un număr minim de membri (posibil 7, dar cum regulile convenite la noi nu sunt publicate pe undeva și mai și diferă pe zonele din țară), să faci un număr de petreceri și ședințe pe an și un număr de kilometri pe motor ar fi câteva din condițiile necesare. Conform obiceiurilor, chiar dacă nu te înscrii în asociația MC-urilor din anumite motive, pentru a fi considerat MC (conform cutumelor, nu legilor) trebuie să îndeplinești condițiile acceptate în general de cei care au inventat patch-ul din trei piese. Și trebuie să dovedești că le îndeplinești.

În concluzie avem o întrunire frumoasă, cu organizatori verticali, o mică ceartă pe motive de patch-uri neconforme cu titulatura de MC, dar nimic grav.

 Rămâne să urmărim care va fi direcția în care vor merge cluburile și întrunirile.

 Aș mai vrea să îi mulțumesc unui prieten care mi-a atras atenția la Bikers for Humanity că nu îmi documentez bine anchetele (la momentul respectiv nu vorbisem cu una din părțile implicate). A avut dreptate în acel caz, dar eu tot la părerea mea rămân. Cârpele alea de pe spate, chit că pentru fiecare sunt importante, nu ne definesc ca oameni decât în momentul în care le lăsăm noi să ne definească.