miercuri, 19 iulie 2017

Avem și vești bune de la întruniri verticale

 S-au gândit niște băieți buni să facă ei o întrunire unde a dus mutu' iapa și cică a ieșit beton. Dar nu că beton, beton armat.
 E adevărat că betonul era armat cu jandarmi, dar e bine și așa, dacă altfel nu se poate.
 Oricum și organizarea a fost de mare excepție datorită interesului acordat de către organizatori acestui eveniment. Si asta nu o spun eu, că nu am fost acolo, asta o spun cei care au participat și s-au întors acasă fericiți. Mai puțin Hrubaru, dar bine că nu a fost mai rău. Mă bucur că au scăpat relativ ok și el, și motocicleta, de unde deducem că mersul preventiv te ferește de Doamne ferește.
 Cum spuneam, toți cei cu care am vorbit au avut numai cuvinte de laudă pentru organizatori. Evident că dacă eram eu acolo găseam ceva în neregulă, că na, asta îmi e meseria, să găsesc ceva de criticat.
 Dar cum eu am fost la o nuntă, mă bazez pe relatările de la fața locului.

Deci avem o întrunire organizată bine, unde nimeni nu a fost dat afară și nu a ajuns nimeni la spital. Hrubaru nu se pune, că la el a fost ceasul rău sau șoferul prost, poate chiar ambele.

 Au fost câteva discuții despre deja celebra problemă a patch-urilor, dar care din fericire nu au degenerat în altercații. Acum nu putem ști dacă situația de calm a fost influențată de prezența jandarmilor sau se datorează respectului pentru clubul organizator.

 Ce știm cu siguranță este că într-adevăr clubul incriminat avea patch-ul din trei piese. Părerea mea este că ar trebui sa îl schimbe, dacă nu are în plan să acceadă la titulatura de MC. Dar până și reprezentantul clubului cu probleme de patch a avut numai cuvinte de laudă despre organizatori în urma discuției telefonice pe care am avut-o.
 Existau zvonuri că au fost dezbrăcați, epilați, jumuliți, dar zvonurile au fost infirmate atât de cei cu vestele dezordonate, cât și de gazde, care nu au avut informații despre vreun eveniment violent.
 Poate că totuși evenimentele de tristă amintire despre care am scris cu ceva timp în urma, au fost un caz izolat. Poate că totuși respectul pentru un club gazdă încă există sau a fost restaurat în urma reacției comunității moto. Să sperăm că încă există respect intre cluburi, așa precar cum a fost în ultimul timp. Nu ne rămâne decât să avem răbdare să vedem ce ne rezervă viitorul, chiar dacă o perioadă vom sta mai încordați la multe întruniri unde mergem să ne simțim bine, nu să ne uităm peste umăr, cum îmi spunea cineva dintr-un alt club prezent la întrunirea de sâmbătă.

    Știu că mă repet, dar chiar dacă niciun club moto nu are drepturi de autor asupra însemnelor de pe spatele gecilor, tricourilor sau vestelor, totuși cluburile MC au inventat patch-ul din trei piese, așa cum am explicat în articolul precedent. Putem considera că acele patch-uri din trei piese aparțin doar MC-urilor, măcar la nivel de cutumă, chiar dacă nu la nivel de lege.  În restul lumii (adică în afara României) nu prea contează ce ai pe spate, adică dacă nu ai cele trei piese, nu ai probleme.
 De asemenea, din câte știu eu, la noi în țară dacă un club nu este acceptat de asocierea MC-urilor, nu poate sa fie MC, chiar dacă îndeplinește condițiile necesare. Să ai clubhouse, să ai un număr minim de membri (posibil 7, dar cum regulile convenite la noi nu sunt publicate pe undeva și mai și diferă pe zonele din țară), să faci un număr de petreceri și ședințe pe an și un număr de kilometri pe motor ar fi câteva din condițiile necesare. Conform obiceiurilor, chiar dacă nu te înscrii în asociația MC-urilor din anumite motive, pentru a fi considerat MC (conform cutumelor, nu legilor) trebuie să îndeplinești condițiile acceptate în general de cei care au inventat patch-ul din trei piese. Și trebuie să dovedești că le îndeplinești.

În concluzie avem o întrunire frumoasă, cu organizatori verticali, o mică ceartă pe motive de patch-uri neconforme cu titulatura de MC, dar nimic grav.
 Rămâne să urmărim care va fi direcția în care vor merge cluburile și întrunirile.
 Aș mai vrea să îi mulțumesc unui prieten care mi-a atras atenția la Bikers for Humanity că nu îmi documentez bine anchetele (la momentul respectiv nu vorbisem cu una din părțile implicate). A avut dreptate în acel caz, dar eu tot la părerea mea rămân. Cârpele alea de pe spate, chit că pentru fiecare sunt importante, nu ne definesc ca oameni decât în momentul în care le lăsăm noi să ne definească.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu