Veșnicele dispute dintre proprietarii de motociclete japoneze și exclusiviști

 Încă de la intrarea pe piața moto a modelelor fabricate în Japonia a existat o dispută între deținătorii de astfel de modele și mărcile exclusiviste, reprezentate de BMW, Harley Davidson, Ducati, Triumph, Aprilia, KTM, MV Agusta și altele.
 Exclusivismul acestor mărci nu mai vine din prețul acestora. Au fost într-adevăr vremuri când nu oricine își putea permite o astfel de motocicletă și majoritatea motocicliștilor se orientau către prețul mic al modelelor fabricate în țara de unde răsare soarele.
 Acele vremuri au apus și astăzi oricine își permite o motocicletă fabricată în SUA sau în Europa.
În zilele noastre exclusivismul vine din faptul că cei ce dețin astfel de motociclete le îndrăgesc cu tot cu neajunsurile acestora. Unii posesori sunt încântați de plăcerea de a pilota exclusiv motociclete încărcate cu istorie. Dar evident există și cei care consideră că prețul mare al unei motociclete îi ridică pe scara socială.
 Un alt factor ce aduce exclusivismul acestor mărci este numărul mic întâlnit pe șosele în comparație cu cu mărcile Japoneze mai comune.
 

 Cred că am mai discutat aici că nu are nimeni ură, nici pe posesorii de HD, Ducati sau BMW și nici pe aceste mărci nu le urăște nimeni.

Sunt pur și simplu niște glume care nu ar trebui să ne complexeze în asemenea măsură încât să reacționăm brutal. 
 În mare parte glumele se apropie de realitate din anumite puncte de vedere.
 De exemplu despre Ducati se spune că nu sunt fiabile. Este total greșit.
 De fapt ar trebui să se spună despre Ducati că necesită îngrijire mai multă. Orice motocicletă bine îngrijită și exploatată corect este fiabilă, indiferent de marcă sau model. Chiar și motocicletele fabricate în China.
 Majoritatea motocicliștilor își doresc motociclete care să nu se strice și să nu le îngrijească, să le lase în ploaie și zăpadă iar în primăvară să pornească la prima cheie. Și trebuie să recunoaștem calitatea  modelelor japoneze de a rezista în mâinile celor mai nepăsători utilizatori. 
 La Ducati și la HD este ceva mai mult de muncă. Adică nu trebuie lăsate în ploaie sau zăpadă și în fiecare primăvară trebuie gresate și îngrijită instalația electrică.
 De fapt nici o motocicletă nu ar trebui să fie depozitată în ploaie. Motocicletele sunt foarte sensibile la intemperii. Au foarte multe zone expuse începând de la contactul pentru pornire și butoane, până la suspensii, transmisie și rulmenții roților. Faptul că motocicletele fabricate în Japonia rezistă mai bine decât celelalte mărci nu înseamnă că trebuie depozitate necorespunzător. Chiar și o simplă husă este suficientă.

 Nu doar mărcile exclusiviste sunt sensibile, la fel sunt și proprietarii ce dețin astfel de mărci, care se supără când se glumește pe seama lor.
 Dar există un motiv întemeiat și pentru aceste glume.
 Majoritatea proprietarilor de Ducati, HD și BMW par cam încrezuți la prima vedere, poate chiar și la a doua.
 Prima reacție a unui proprietar de Harley sau de Ducati, atunci când se face o glumă pe seama lui sau a motocicletei, este să ridice puțin nasul și să privească de sus cu o expresie ce spune clar: - Bă săracule și apoi spune sau scrie vechea expresie ,,Strugurii sunt acri''. Expresie ce face referire la faptul că nu oricine își permite să cumpere și să întrețină una dintre mărcile exclusiviste.
 Majoritatea posesorilor de motociclete exclusiviste, uită că în glumă și ei numesc motocicletele japoneze ,,pahare de iaurt'' cu referire la abundența de plastic care îmbracă modelele Nipone. Desigur există și posesori de ''pahare de iaurt'' pe care îi supără aceste glume.
 Tot în glumă am putea spune că rezistența în timp a modelelor japoneze vine din faptul că plasticul nu ruginește.

 În contraatac vin posesorii de modele japoneze cu argumente ce țin de putere mică la majoritatea motocicletelor exclusiviste. Lucru adevărat de altfel. Dar nu toți motocicliștii își doresc viteze exagerat de ilegale.
 Dacă ne reamintim că majoritatea posesorilor de modele exclusiviste apreciază istoria, vom constata că nu mai există modele de motociclete care să nu se deplaseze cu viteze destul de decente dar care păstrează aspecte ale modelelor din vechime.

 În concluzie războiul hilar dintre posesorii de motociclete comune și cei ai mărcilor exclusiviste nu pare să ajungă la final. Dar e necesar să ne păstrăm decența în aceste dispute iar oamenii inteligenți nu se supără din cauza unei glume pe seama unei mărci de motocicletă.