De ce sunt europenii lideri în evoluția motocicletelor?

 Pe un grup al unui forum care nu merită prea multă atenție era o discuție despre avansul tehnologic al motocicletelor BMW comparativ cu motocicletele mărcilor nipone. Eu aș spune că aceste diferențe apar la toate mărcile europene în comparație cu mărcile japoneze. Marketingul este un concept dificil și deseori ignorat în discuțiile comparative.

 Multe modele de motociclete apar doar pentru renumele mărcilor cu scopul clar de a spori vânzările.   Dar nu neapărat prin vânzarea acelor modele. Diferența între japoneze și bavareze este segmentul de piață căruia i se adresează.
 Pe scurt, bavarezii de la BMW au segmentul auto care ridică marca și au un public țintă care schimbă vehiculul la 2-3 ani. Restul mărcilor moto europene nu au o marcă auto în spate și totuși au utilizatori loiali tot prin infuzia de noi tehnologii.
 Niponii în schimb scot un H2R la fiecare 20 de ani cu care rup gura târgului și apoi vând în toată  Asia miliarde de motoare până în 400 de cc. Și Asia e o piață imensă unde predomină 125 și 250 cc.
 Piața europeană este doar picătura de culoare care schimbă nuanța. Europa este platformă pentru reclamă, fiind o piață mică, dar foarte vocală comparativ cu piața americană mare, foarte inertă și puțin pretențioasă.

 Deci de ce ar face niponii niște investiții în sisteme de ultimă generație când piețele lor principale, de două ori mai mari ca piața mofturoasă europeană, nu cer acele schimbări? La ce îi folosește indianului care merge cu mango la piață, ABS pe Honda de 125? Sau parbriz reglabil?
 Niponii fac motociclete performante ca să arate că pot. Nu din vânzarea de 1000RR-uri trăiesc ei. Trebuie doar să fie printre primii pe circuitele sportive. Nu neapărat primii, dar pe podium. Arabul și indianul trebuie să simtă că au sub ei o marcă fruntașă, dar care sa îi ducă fără costuri prea mari de acasă până la piață. Piața asiatică este mare consumatoare de sporturi televizate.

 În schimb europenii trebuie să rămână în continuare lideri în sistemele care i-au consacrat. Să fie lideri în evoluția mondială.
 Asta nu înseamnă că mărcile europene descoperă apa caldă și apoi sunt copiate de către mărcile nipone. Diferența este în preț. Având o gamă foarte largă de produse și adresându-se unor piețe diferite ca putere financiară, mărcile nipone trebuie să facă în așa fel încât la implementarea noilor tehnologii să nu crească semnificativ prețul produselor. Indianul a cărui viață depinde de motocicleta lui de 125 cc nu va putea foarte curând să își permită noul model pe injecție, chiar dacă acest model scade costul de exploatare prin consumul mai mic de carburant.
 În comparație, europenii nu au putut penetra cu succes piața asiatică, deși au încercat. Cam câte drumuri la piață putea face indianul cu un KTM de 125cc? Este adevărat că ar fi ajuns la piață de două ori mai repede fără a folosi poteca din pădure. O lua drept către piață, peste munți.

 Apoi rețeaua de piese de schimb ar fi pus în dificultate afacerea cu mango a indianului. Mai ușor găsești piese de schimb pentru KTM în Australia sau SUA decât în Europa unde se fabrică KTM. În India probabil este mult mai dificil.
 De remarcat că rețeaua de service BMW se întinde chiar și în India sau Africa, deși producătorul german nu se adresează direct acelor piețe. Dar probabil acest aspect are legătură cu segmentul auto.   

 În plus niponii trebuie să aloce un timp mai îndelungat cercetării noilor sisteme pentru a fi siguri de fiabilitatea acestora. Noile modele trebuie să fie la fel de fiabile, altfel familia indianului moare de foame, iar indianul se va îndrepta către o marcă mai conservatoare sau care a amânat introducerea noilor sisteme. Indianul își va pierde încrederea în sisteme electronice avansate dacă acestea nu se ridică la nivelul celor vechi, iar piața va cere în continuare modele cu sisteme vechi.
 De asemenea, în zonele unde informația pătrunde mai greu, mecanicilor le va fi dificil să țină pasul cu noile tehnologii, iar consumatorul va avea de suferit și va rămâne tributar tehnologiilor mai vechi. Din povestea indianului putem elucida și misterul obsesiei pentru fiabilitate a mărcilor nipone care, evident, se extinde și asupra modelelor de pe alte piețe de desfacere. 

 Marketingul este doar un punct de vedere în compararea mărcilor. Sunt sigur că putem întâlni și alte păreri dacă discutăm pe grupuri de discuții ceva mai evoluate, care știu să-și țină oamenii aproape.