sâmbătă, 1 iulie 2017

Mai există siguranță la întrunirile motocicliștilor?

La începuturile întrunirilor de pe la noi țin minte că era haos. Oameni beți pe motociclete printre corturi și printre mese, bătăi între motocicliști, motoare turate la maxim până dimineața și furturi din corturi.
 Nu știam că se poate și altfel. Așa am găsit eu primele mele întruniri. Foarte mulți dintre noi au renunțat să mai meargă la întruniri și și-au scris nemulțumirile pe internet, pe forumurile acelor vremuri.
 Încet, încet organizatorii nu au avut de ales și au început să se organizeze mai bine, pentru că altfel riscau să rămână fără participanți. A apărut paza la corturi, motocicletele au început să fie parcate separat de corturi și păzite, au apărut reguli pentru evitarea scandalurilor și bătăilor, acestea fiind aplanate și soluționate de către organizatori și au fost impuse reguli pentru zgomot, în special după o anumită oră. Organizatorii au înțeles că cei veniți de departe au nevoie de odihnă pentru a merge în siguranță înapoi acasă. Întrunirile care s-au menținut și au avut succes au fost în general cele la care organizatorii au ținut cont de feedback-ul participanților, fără să se supere.

 Practic întrunirile motocicliștilor deveniseră un simbol al respectului reciproc între oameni ce împărțeau aceeași pasiune. Organizatorii erau "sfinți" și cine nu se purta civilizat era poftit afară. Nimeni nu îndrăznea să pună la îndoială autoritatea  organizatorilor. Exista respectul pentru munca depusă de către organizatori și pentru nopțile nedormite ale acestora în perioada organizării, pentru ca motocicliștii să se simtă bine, să se distreze și să fie în siguranță. Dacă existau dispute se puteau rezolva ca să zic așa după niște reguli bărbătești care nu mai sunt respectate acum, în afara întrunirii, la un moment ulterior. Dar mai mult decât certuri la beție nu apăreau, nu se întâmplau bătăi organizate. Nimeni nu pleca la o întrunire să meargă sute de kilometri călare pe motocicletă ca să se bată cu cineva. 

Au existat și câteva incidente izolate. A existat unul dintre ele în care un club a mers în alt oraș pentru a rezolva o jignire directă făcută în mediul virtual, dar nu la o întrunire. Cum se spune, rufele se spălau în cerc restrâns. Nu avea nici un rost ca un asemenea incident sa ajungă public. Nici măcar când un ziarist a fost bătut de membrii unui club moto la o petrecere a acestora incidentul nu a ajuns in presă. Clubul respectiv a avut inspirația de a rezolva amiabil problema datorată consumului de alcool altfel încât să nu păteze și mai tare imaginea și așa șifonată a motocicliștilor.
 Practic de peste 15 ani motocicliștii si cluburile moto încearcă să păstreze o anumită decență în comportament astfel încât să putem conviețui civilizat atât între noi, cât și cu societatea în care ne desfășurăm pasiunea.

 Astăzi constatăm că am muncit degeaba în toți acești ani. Atât motocicliștii care au prezentat o conduită civilizată, cât și organizatorii care au încercat să facă petrecerile și întrunirile cât mai sigure din toate punctele de vedere au muncit degeaba.

 Ce e de făcut în condițiile acestor vremuri?
 Nu știu ce vor face alții, dar știu foarte clar ce voi face eu. Practic istoria se repetă, doar că are alt factor de influență. Până la urmă efectul este același.
 Voi începe sa merg doar la întrunirile și petrecerile unde știu că sunt în siguranță, așa cum am făcut și în trecut, până când organizatorii își vor selecta cu atenție participanții sau vor lua măsuri ca cei ce recurg la violența sa fie sancționați pe cale legală și să părăsească spațiul destinat întrunirii.
  
 Îmi pare rău că nu voi mai merge la unele întruniri și petreceri. Unele dintre ele sunt organizate de prieteni vechi si probabil voi pierde acele prietenii, dar fiecare are dreptul la propriile alegeri.
 Probabil că întrunirile vor deveni mai restrictive cu cei care au dreptul să intre și astfel își vor păstra standardele si respectul participanților. Poate că nu vor mai avea amploarea de până acum, dar întrunirile mici au avut întotdeauna succes.
 Cert este că se vor schimba multe în viața moto și deşi sunt siderat de ultimele întâmplări din lumea motociclismului, voi urmări cu interes urmările bune și rele. Probabil curiozitatea de ziarist este de vină, altfel ar trebui să fac aşa cum au făcut în ultimii aproximativ patru ani mulți dintre cunoscuții mei . Pur și simplu nu îi mai interesează motociclismul ca stil de viața. Adică nu îi mai interesează de cluburi, veste, MC-uri, RC-uri, întruniri și le-a trecut obiceiul de a strânge mâna oricui poartă o vestă de club, indiferent dacă îl cunosc sau nu. Au rămas doar motocicliști și atât, iar eu consider că este o mare pierdere pentru fenomenul moto în ansamblu. Mulți nu au mai suportat, cum zic ei, atitudinea de "mătură în fund".

 Cei care au renunțat la acest mod de viața nu au putut înțelege rostul divergențelor apărute în ultimii ani cu privire la teritorii, culori și dominații, care nici măcar nu au un motiv întemeiat, adică măcar de ar fi vorba de piețe de desfacere ale unor produse mai mult sau mai puţin legale, branduri consacrate pe piața româneasca sau alte interese financiare. Măcar ar exista o oarecare "logică".
 Adică mai mult decât niște petreceri, uneori nereușite și trase la indigo unde invariabil se consuma alcool mult peste gustul meu și al celor din anturajul meu, nu am avea ce să împărțim între noi. Iar banii uneori nefiscalizați ce rezultă din astfel de petreceri sunt puțini. Abia ajung cluburilor organizatoare să facă câteva deplasări la alte petreceri. Adică ce se ia de aici se cheltuie dincolo, într-un cerc care nu îmbogățește pe nimeni. Ba chiar în unele cazuri membrii din clubul organizator trebuie sa cotizeze în plus pentru a acoperi pierderile.

 Și totuși cum de ajungem să ne batem între noi, în mod organizat, pe la întrunirile altora?
 Părerea mea este că orgoliile joacă un rol decisiv în această piesă de teatru trist.
 Adică dacă motivul financiar pică, jigniri, furturi sau alte divergențe (dacă nu sunt inventate, ca să existe o "justificare") nici nu pot fi aduse în discuţie, cum de ajung să se urască între ei prieteni de-o viață ?
 Tot la orgolii ajungem. Motive de genul : „nu mă respecți dacă nu faci orice îmi tună mie să impun” sau „dacă mai vorbești cu X, nu mă respecți suficient”, ajung să provoace reacții naturale de apărare oricărui om și apar răspunsuri pe măsură, de genul: "cum adică îmi spui mie ce sa fac?" (mai ales când treci peste regulile nescrise obișnuite și începi să impui unele speciale și abuzive după cum ai chef într-o zi) sau "nu îmi poate dicta nimeni cu cine să fiu prieten". Din toate astea nimeni nu câștigă nimic.
 Fără ca aceste reacţii sa aibă un fundament care sa aducă un câștig material uneia dintre tabere, nici măcar nu se justifică violența, că altfel măcar ai putea zice că ăsta e scopul unui anumit tip de organizații. Astfel în mod firesc efectul este de marginalizare a agresorului.

De câțiva ani nu mă mai simțeam bine la întrunirile și petrecerile cluburilor moto. Atmosfera de  prietenie și libertate dispăruse într-o grimasă de fals respect.
 Foarte mulți gândesc că nu e bine ce se întâmplă, dar nu e uşor să o verbalizeze. Eu relatez ce gândesc foarte mulți. Și nu frica îi împiedică să vorbească sau nu întotdeauna. Până la urmă suntem motocicliști și ne punem în pericol  de fiecare dată când ne suim pe motocicletă. Știm destul de clar că o căzătura cu motorul doare la fel de tare ca și bătaia. Suntem obișnuiți cu pericolul și cu posibilitatea de a muri oricând într-un accident stupid sau dintr-o lovitură primită pe la spate.
 Suntem conștienți și despre faptul că avem familii acasă pe care orice prospect le poate folosi ca monedă de reevaluare a deciziilor. Astfel unii se vor gândi că nu merită riscul, alții se vor gândi ce exemplu dau copiilor dacă cedează, iar ceilalți pur si simplu nu au familii.

 Eu am trăit 14 ani de dictatură comunistă. Iubesc ideea de libertate mai mult decât orice pe lume. Motociclismul pentru mine este libertatea extremă pe care mi-am dorit-o de când am devenit conștient că nu pot spune ce gândesc și exista posibilitatea ca prietenul lui tata să fie turnător la securitate.
 Nu prea înțeleg cum de au uitat unii dintre noi acele vremuri și își doresc să le retrăiască chiar și la un nivel mai mic.

 Poate ca tot ce am scris mai sus este greșit. Nu am pretins niciodată că dețin monopolul asupra adevărului. Dar simt că în aceste zile libertatea motociclismului se clatină. Poate e doar un sentiment eronat, dar măcar toți cei care vor citi își vor pune întrebări si vor căuta răspunsuri, iar asta este tot ce contează acum.

 În toata povestea asta nu sunt implicate doar două cluburi. În fenomen sunt implicate mult mai multe cluburi de motocicliști de ambele părți.
 Merita sa ne gândim cu toții ce ne dorim in viitor de la o partida fără o miza reala și concretă. Miza in acest moment este o himeră a tinereții care, pe măsură ce vom îmbătrâni, se va devaloriza si vor rămâne doar rămășitele unor orgolii absurde si ale unor prietenii eșuate. Nu înțeleg cum poți să dai cu piciorul unor prietenii, unor oameni care te-au ajutat și cum poți fii un astfel de om, și cum o fi să îți găsești sau inventezi justificări. Dar fiecare e liber să aleagă ce fel de om este.

 Oricum motociclismul aşa cum îl știam noi a murit, trăiască ..."motociclismul"!

12 comentarii:

  1. Nu am club si nici nu o sa am in situatia de fata, sincer mi-e lehamite de ceea ce se itampla in ultimul timp , am impresia ca intra in joc personaje care nu au nimic comun cu motociclismul.. categoric renunt si eu la aceste intruniri , din ce in ce mai comerciale , de la scandaluri la o jecmaneala pe fata .. niste preturi din partea organizatorilor... nu mai este ceea ce a fost ..

    RăspundețiȘtergere
  2. Din pãcate s-a politizat şi lumea moto (MC-RC), dar mai grav este cã lupta orgoliilor este şi mai mare, intoleranţa ia amploare în societate în general, la fel şi in lumea moto. Pânã acum doi ani se mai putea savura motociclismul şi deabia aşteptam intrunirile, acum te gândeşti de doua ori dacã sã mergi şi sã investeşti atâta ca pânã la urmã sã rãmâi cu gust amar. Un motociclist de rãnd, un oarecare, cheltuie în medie aprox 1000 de euro +/- pe an ca sã-şi finanteze pasiunea. Mulţi fac eforturi şi economii ca sã adune suma asta şi atunci dacã nu mai ai liniştea şi siguranţa, îţi mai vine sã faci sacrificiul ãsta ? Pãi cam nu ...
    Aici se mai poate dezvolta subiectul, dar nu are rost. Împrumutãm şi adoptãm atitudini şi obiceiuri care nu sunt ale noastre, nu ne caracterizeazã şi atunci cãnd şi le revendicã " creatorii " ne scandalizãm. Nu au drept de autor oficial, dar incearcã sã se impunã cu forţa, iar noua ne rãmâne sã ne retragem sau sã ne expunem. Asfalt uscat ! indiferent cã sunteţi club-eri sau free.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dacă ținem cont de faptul că avem o lume întreagă la picioare și putem merge călare oriunde, nu ar trebui să ne afecteze întamplarile de la întrunirile autohtone.
      Dacă dezvoltăm subiectul, nu văd ce anume am adoptat din exterior.
      Organizarea în grupuri exista pe aceste meleaguri de dinainte sa se nască Gelu, Vlad si Menumorut.
      De asemenea îmsemnele au fost folosite ca să se distingă între ele triburile, gintele și cluburile de motociclisti.
      Forma de organizare nu o poate revendica nimeni legal. Maxim pot să nu te recunoasca ca formă de organizare și să nu te bage în seama, să nu vină la acțiunile tale, sa convingă si pe altii să nu vină, să te discrediteze ca organizatie. In lumea civilizata in care traiesc eu asa se procedează.
      Altfel se pune problema dacă cineva îti folosește sigla cu toate că exista forme legale și pentru asta.
      Purtarea unei sigle proprii nu poate fi amendata în nici o formă. Toate firmele și organizațiile din lume poartă pe tricouri, veste, sepci și alte artcole vestimentare o sigla. Ba chiar as pune pariu ca nu au inventat românii conceptul de firmă, și totuși își fac firme.
      Toate organizațiile din lume au o formă de organizare mai mult sau mai puțin asemanatoare.
      Mai concret ce anume poate justifica folosirea forței brute în afara unui raspuns cu aceeși monedă? Desi legal nici macar asa. Mai ales ca nu ne=am declarat toti cluburi de outlaws ca sa avem parte de metode outlaw.
      Dreptul la liberă asociere este constituțional. Nu se spune că ai acest drept doar dacă forma ta de organizare este diferită de a celor care au inventat acea formă de organizare.
      Acum rămane la nivel de bun simț ce formă de organzare alegi.
      Dacă alegi o formă de organizare asemănătoare cu cea a Clanului Sportivilor este destul de clar că vrei sa te bagi peste afacerile lor și iți asumi riscul sa te numesti CS. Daca esti un club sportiv, deși organizația ta se numește tot CS nu ai absolut nicio legatura cu Clanul Sportivilor.
      Sigur ca in lumea asta exista niste reguli informale in lumea cluburilor moto, dar românii suferă de exces de zel, ca de obicei. Si creatorii nu au nicio legatura cu asta, ca habar nu au ei ca trebuie batut Ionescu de la Tecuci. Este foarte clar că e decizia si alegerea românilor.

      Ștergere
  3. Ca tot ai deschis subiectul, tin sa apreciez curajul de care dai dovada si cerebralitatea in exprimare.
    De curand am asistat la o scena precum in descrierea ta la intrunirea de la Alba,unde sub ochii nostri s-a petrecut in mare act de lasitate si o situatie dusa la extrem in penibil.Acolo mi-a fost dat sa vad cum aproximativ 30 de oameni dintr-un club au alergat "3 licurici" lipsiti de aparare sa-i bata.Feedback-ul participantilor de la intrunire a fost la unison acelasi, nicidecum de partea celor dominanti,ba din contra cei putini care au fost agresati au dat dovada de darzenie si din punctul tuturor de vedere sunt adevaratii eroi.Consider ca varianta hit and run este o practica meschina si pusa in aplicare doar de cei care nu au barbatia de a discuta fata in fata intr-o ecuatie corecta.Au reusit sa sperie mustele si si copii mici care chiar au fost panicati...
    Pacat pentru organizatori care s-au implicat atat moral cat si financiar intr-un eveniment cu scopuri caritabile.Din cate am inteles sunt la a doua intrunire,iar la prima au patit la fel.
    Faza buna din cate am inteles este ca dintre persoanele care au filmat "parodia" erau politisti civili care acum vor strange probe pentru rezolvarea cazului.
    Solutia nu este sa boicotam intrunirile si din comntra sa le sustinem,iar daca astfel de personaje calca pragul sa le raspundem cu ignoranta.
    Respect!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai pâna la urmă fiecare alege sa îsi manifeste forma de protest cum doreste, cât timp o face in mod civilizat.
      Eu am ales să nu mai particip la întrunirile la care pot fi probleme "organizate". Forma propusă de tine este destul de civilizată, dar este de greu să ignori un pumn în cap.
      În mod normal la orice adunare publică organizatorul este obligat să îți asigure protecția. Organizatorii de la Alba oricât de bine intenționati au fost, pot fi acționați în instanță pentru ce au lăsat să se întâmple la evenimentul lor și e clar că nici nu a existat respect pentru ei, pe acest considerent.
      De aceea eu am ales să merg doar acolo unde voi fi sigur ca nu se mai repeta asemenea întâmplari triste.
      Noi sprijinim finaniar organizatorii prin consumatie si eventual taxa de intrare. Ei au obligația sa aibă grijă ca cei care dau banii sa fie în siguranța din toate punctele de vedere, iar dacă nu au puterea să preîntâmpine, măcar să cheme cât mai repede poliția. Nu de alta, dar îmi fac timp și parcurg mulți km ca să mă distrez, nu să mă enervez.
      Cel puțin așa gândesc eu, dar poate greșesc.

      Ștergere
    2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

      Ștergere
    3. Foarte correct ceea ce spui,dar totusi sunt de parere ca la noi in Romania se cam exagereaza.Mult exces de zel in conditiile in care nu este cazul.Cluburile moto din Romania si pot sa confirm acest lucru,deoarece cunosc multi oameni din diferite cluburi care nu doresc suprematie,sau teritorii,prea mult se fabuleaza pe acest aspect...

      De aia optica situatiei contureaza penibilul atunci cand iese la suprafata printr-un scandal telenovelic avand la baza, ori o frustrare pe faptul ca nu se intampla nimic,ori un motiv pueril ca sa-ti areti suprematia in public. Ambele situatii nu aduc decat defavoare si neprofesionalism de partea oricarui club dominant.

      Tot la o intrunire moto acum cativa ani buni langa Timisoara la cativa metri de mine un copil a luat o palma de la un membru dintr-un club "x" pentru faptul ca a dat like la in club rival "y".Bietul prunc nu era motociclist,deoarece nu avea motocicleta si probabil varsta.Era doar in biet simpatizant care a venit sa-si cumpere un bilet pentru a admira motoare.A dat like in necunostinta de cauza pe facebook la tot felul de motoare si cluburi...Cat de penibil si neprofesionist sa fi ca sa-i dai unui tanc o palma? In fine exemplele continua,sau cel putin aud tot felul de aberatii de pe la unii.

      Ștergere
    4. Scuzati greselile dar pe telefon e mai greu.
      Ce vroiam sa spun este ca supararile nu sunt chiar nejustificate in privinta teritoriilor si al suprematiei.
      Tinand cont de numarul mic de motociclisti din Romania e dificil sa faci rost de membrii.
      Un om in plus la un club este un om mai putin la alt club. Numarul membrilor intr-un club reprezinta puterea fizica si mai ales finsnciara.
      Daca intr-un oras in care exista deja un club mai apare un club sansele se impart.
      Daca un club nu respecta suprmatia unui alt club care se declara dominant atunci clubul dominant primeste o lovitura de imagine pe care este obligat sa o apere.
      Pana acum cativa ani noi am avut cluburi dominante doar pe orase iar rc-urile respectau orice club mc.
      Astfel nu au fost dispute. Cliburile dominante erau recunoscute pur si simplu nu neaparat pt puterea fizica sau financiara ci pt ca faceau petreceri, calatorii si intruniri. Practic erau respectati pt ce faceau pt motociclisti.
      Lucrurile erau mult mai simple.

      Ștergere
  4. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  5. Inteleg logica lucrurilor,dar tot nu mi se pare normal sa mergi la o intrunire moto se te legi de oameni in incinta.Normal ar fi iasa din perimetru afara incat sa nu perturbe buna functionarte a evenimentului.
    Dupa cum vedem in ultimii ani vin tot mai putini oameni la intrunirile moto. Personal stiu o gramada care nu mai vin la intruniri pentru ca s-au saturat de figurile altora si telenovele cu motociclisti. Din pacate este o realitate.

    RăspundețiȘtergere
  6. Și asta e corect. Cândva oamenii nu se împăunau brusc când aveau pe ei o vestă a unui club. Vesta reprezenta o responsabilitate, nu un motiv de fițe. Și pe vremea aia oamenii munceau să capete o vestă asa cum muncesc și astăzi, indiferent că clubul era MC sau RC.
    Dar faptul că nu prea mai vin oameni la întruniri doar din motive de figuri nu e chiar adevarat. O parte din motive ține de faptul unii se rup in figuri, dar pe de altă parte si orizonturile sunt mai largi. De ce sa mergă omul la o întrunire standard când poate merge la o tură pe motor în Grecia, Turcia, Muntenegru sau chiar Bulgaria.
    Întrunirile noastre ar trebui să ofere mai mult decât siguranță ca să concureze cu destinațiile de top ale Europei.
    Ca să nu mai vorbim ca acum nici măcar atuul de siguranța nu mai atârnă în balanta alegerilor.
    Și în jocul ăsta toată lumea are de pierdut în ritmul de evoluție al lucrurilor. Cluburile pierd imagine în ochii motocicliștilor, motocicliștii pierd imagine în ochii lumii și tot ce îmi doresc este să nu ajungem în ochii presei naționale.
    Asta ar însemna că mi-am pierdut timpul degeaba 15 ani sa pun umărul la a imbunatăți imaginea motocicliștilor romani. Sa schimb imaginea creată de filmele americane din care cica ne-am inspirat când ne-am făcut cluburi. Stiu cel puțin 3 cluburi care la înfiintare au vrut să fie total opuse cluburilor din filme, din America sau de oriunde si au reusit sa rămâna asa pâna în zilele noastre.

    RăspundețiȘtergere
  7. Pana la urma va ajunge si in presa toata tarasenia asta.Exact prin aceleasi etape au trecut majoritatea statelor unde exista MC-uri de import. Si asa cum zici efortul tau si a altora ca tine a fost in van. Sper sa n-am dreptate si ca in ceasul al 12-lea sa ne trezim cu totii. Daca nu, de dat cu motoare tot ne-om da, pe unde vrem, cand vrem, cu cine vrem si fara sa ne spuna cineva cum sa o facem.
    Pana una alta asfalt uscat si ture multe fara incidente.

    RăspundețiȘtergere