Regulamentele nelegiferate ale cluburilor de motocicliști, cu bune și cu rele

 Strange Wars Episodul I

 Cu mulți ani în urmă, într-o lume moto foarte îndepărtată, am decis împreună cu alți prieteni să ne implicăm în viața moto mai mult decât plimbându-ne pe la întruniri. Am căpătat un nume și fiindcă veneam dintr-o asociație culturală, am devenit o ramură a acesteia și așa am ajuns să înființam un club moto.

 Am ales să fim diferiți de restul cluburilor din lume. Să fim altfel de la siglă până la vestimentație și sa nu copiem pe nimeni.

 Ne-am interesat și am asimilat toate informațiile cu privire la cuburile moto, ca să știm cum să fim în afara sferei de influență a acestora.

 Totuși am respectat valorile altor cluburi, precum și ierarhia acestora. Am respectat cluburile MC pentru disciplina lor, am respectat RC-urile pentru acțiunile lor și am înțeles scopul unui club dominant ca pacificator în lumea cluburilor.

 Noi nu ne-am ridicat niciodată cu pretenții nici măcar de RC. Am rămas la nivel de organizație ce avea la bază un ONG. La început asociația Club Romantic din care am luat ființă, apoi acțiuni efectuate împreună cu Asociația Motocicliștilor și în final propria noastră asociație.

 Chiar dacă nu am fost cu adevărat un club moto ca la carte ("cartea" americană), ne-am câștigat respectul celorlalte cluburi prin acțiunile pentru siguranța motocicliștilor la care am participat sau pe care le-am inițiat.

 Desfășurându-ne activitatea în lumea moto, am luat contact cu regulile cluburilor moto, pe care le știam din diferite surse internaționale, iar diferențele erau nesemnificative între surse. Am observat cu atenție cum se aplică aceste reguli atât la MC-uri, cât și la RC-uri. Știam încă de la înființare că MC-urile au reguli diferite de RC-uri. Și mai știam că peste tot în lume RC-urile, MF-urile și alte forme de asociere în materie de club moto nu au nicio treaba cu MC-urile. Doar în unele țări, cum ar fi Canada, ele se regăsesc sub aceeași pălărie, adică din Confederația Cluburilor din Ontario se regăsesc și MC-uri, și RC-uri, și (M)(B)(R)RO-uri (adică asociații pentru drepturile motocicliștilor).

 Singurul punct comun între cele doua lumi era că se întâlneau la o bere amicală.

 Diferența dintre MC și RC, MF și altele este că la MC membrii sunt membri în mod obligatoriu permanent, fiindcă aleg acest mediu ca stil de viață, iar la RC și alte forme de organizare, membrii pot trăi motociclismul ca stil de viață sau pot fi membri doar atunci când se urcă pe motor. Adică trăiesc viața fără obligații majore fața de club, dar îndeplinindu-și responsabilitățile asumate, nu impuse. Să spunem că aleg să fie liberi de constrângeri și maxim plătesc o cotizație modică. În general banii strânși din cotizații sunt donați către acțiuni caritabile.

 MC-urile au nevoie de mulți bani pentru a se impune în fața altor MC-uri, își dispută teritorii și zone de influență. Pentru asta membrii plătesc cotizații mari, iar banii mai sunt folosiți și pentru deplasări sau petreceri obligatorii.

 Pot spune că RC-urile erau mai apropiate de forma noastră de organizare, fiind bazate pe voluntariat mai mult decât pe acțiuni obligatorii, oferind libertatea pe care și-o dorește orice motociclist.

 Inițial organizația noastră nu a avut veste. Sigla noastră era întâlnită pe tricouri, salopete sau alte obiecte vestimentare. Apoi după mai multe acțiuni comune, câteva MC-uri de demult ne-au recomandat să ne punem veste pentru a fi mai unitari în mesajul transmis prin acele acțiuni.

 După intrarea în Uniunea Europeană, MC-ul dominant pe București la vremea aceea ne-a recomandat să scriem și România pe spate. Aceasta recomandare a venit ca urmare a unor întâmplări violente pe la întrunirile din afara țării. Acel MC a observat că dacă erai din altă țară erai lăsat în pace fiindcă oricum nu înțelegeai limba în care se certau oamenii pe acolo și era mai sigur să se vadă că ești din altă țară, ca să nu se ia nimeni de tine. Acel MC, ca orice club dominant, avea grijă de cluburile de pe teritoriul lui fără să pretindă nimic în schimb. Dar vremurile bune au apus și au apărut alte MC-uri care au format o asociere a MC-urilor.

 Următoarele MC-uri ne-au spus să dăm România jos de pe veste, să punem orașele, apoi regulile s-au schimbat și am fost puși să dăm jos orașele și să punem funcții. Ca și cum cineva putea să fie șeful colegului din asociație. Șefia fiind una dintre diferențele între RC și MC.

 Regulile s-au schimbat din nou și am fost puși de alt MC să schimbăm sigla și să scriem RC pe noi. Inițial s-a votat în asocierea MC-urilor că nu avem voie ca RC să avem chaptere. Dar apoi următoarele reguli ne-au lăsat fără dreptul, ca RC, de a avea membri în alte orașe (nu chaptere), motivându-se că deși în alte țări RC-urile au membri în alte orașe (fără a avea chaptere, doar membri), dar țin de un oraș principal, la noi se pot vota alte reguli, după cum au chef MC-urile. Regulile se tot schimbă în așa fel încât, până la urmă, dacă nu te place careva, se va găsi o regulă pe care ai încălcat-o. Sau dacă nu se găsește, se poate crea și vota mâine o regulă pe care s-o fi încălcat, nu este nicio problemă.

Un alt MC ne-a recomandat (cu bune intenții, de data asta) să renunțăm la literele RC.

Și așa am ajuns de unde am plecat. Să fim o simplă asociație interesată de siguranță rutieră și drepturile motocicliștilor.

Strange Wars Episodul VI

 Nici o organizație moto indiferent, dacă este RC, MF sau ONG nu este interesată cum își împart MC-rile teritoriile, pur și simplu sunt din alte filme fiecare.

 Referitor la ce spun unii pe Facebook despre faptul că MC-urile au inventat patch-ul și vesta de motociclist, iar noi îi copiem, le recomand să se documenteze mai mult.

 Pe scurt, printre primele organizații moto au fost cluburile Yonkers MC, San Francisco MC, Oakland MC, Pasadena MC.

 În 1924 se înființează AMA, Asociația Motocicliștilor Americani. Se spune că cluburile 1% au luat ființă în 1946 după revolta de la Hollister când AMA a spus despre cluburile Pissed Off Bastards și Boozefighters că motocicliștii care provoacă scandal reprezintă doar 1% din cluburile de motocicliști americane. În zilele noastre AMA neaga că ar fi spus așa ceva (și afirmația i se atribuie unui șerif adjunct, cu referire la evenimentele de acel tip), dar totuși se pare că în același an ar fi apărut și patch-ul din 3 piese purtat de cluburile outlaw ca să se diferențieze de cluburile clasice (asta pe lângă simbolul 1%-er).

 Ulterior patch-ul din trei piese a devenit simbolul tuturor MC-urilor indiferent dacă erau outlaw sau nu.

 Nu știm cu exactitate când au apărut însemnele pe veste. Inițial însemnele erau purtate pe geci. Totuși, dacă studiem fotografiile acelor vremuri observăm că un MC înființat în 1935 încă avea însemnele pe geci în 1965 (adică nu tăiaseră mânecile gecilor ca să le facă veste, cum s-a întâmplat ulterior). Nu știm când au decis motocicliștii că le este cald cu geaca, dar știm cu precizie că la momentele din 1947-1948, când au apărut alte MC-uri, existau deja cluburi și existau deja însemne pe spate.

 Ce deducem din toată înșiruirea de date calendaristice de mai sus?

 În primul rând forma de organizare în cluburi moto a apărut înainte de 1924 când a luat ființă AMA.

 Încă de pe atunci cluburile purtau însemne pe spate, dar a fost nevoie de o altă simbolistică (3 piese) pentru ca cluburile 1%-er să se diferențieze de celelalte cluburi în 1946. Ulterior cele 3 piese nu s-au mai aplicat doar cluburilor 1%-er, ci tuturor MC-urilor, pe plan internațional.

 În concluzie nimeni nu are drepturi de autor pentru forma de organizare a motocicliștilor în cluburi și nici a emblemelor de pe spate, la modul general (nu este vorba de o denumire anume). Faptul că patch-ul din 3 piese este atribuit MC-urilor nu mai înseamnă în zilele noastre că acele cluburi sunt toate outlaw sau 1%-er cum s-a declarat inițial.  Pană la urmă în zilele noastre poți întâlni un club cu patch-ul dintr-o singură piesă care sa fie mai outlaw în realitate decât un MC. Sau mai simplu un clan de interlopi care au motociclete pot fi outlaw fără să aibă însemne.

 Dar este corect să nu poarte toată lumea însemne de MC, dacă nu își asumă acest statut. Asta este o altă diferența intre RC și MC. Cluburile RC fiind mai moderne și mai evoluate nu țin să nu mai poarte altcineva însemne moto. Cel mult nu îi vor băga în seamă pe plagiatori și nici în spital.

 Desigur că unele MC-uri se vor impune cu forța ca să nu mai poarte nimeni însemne pe teritoriul lor. Dar nu pot impune ca organizațiile moto să nu mai existe pe motive de plagiat. Chiar și pe vremea marilor dictatori existau organizații, doar că nu se afișau public.

 De asemenea un MC poate decide dacă o persoană are bad-standing în rândurile MC-urilor, cu acordul acestora. Dar niciun MC nu poate decide dacă acea persoană este bine venită la o petrecere a altui club RC decât cu acordul organizatorului. Se pare că recent a fost dată o astfel de persoană afară de la întrunirea unui RC. Până la urmă organizatorii au dreptul de a selecta invitații și în final vom ajunge ca MC-urile sa aibă petrecerile lor, iar RC-urile la fel. Lumea moto se va scinda, câștigători ieșind cei care vor face cele mai reușite petreceri. Din fericire acest lucru nu ține de bani. Mai importantă va fi resursa umană și nu ca număr. Important va fi caracterul organizatorilor, modul în care îi inspiră pe alții, sinceritatea și inteligența de a face ceva deosebit adaptat noilor cerințe.

 O umbra de tristețe va rămâne totuși în sufletele vechilor motocicliști care au trăit vremurile în care toți motocicliștii erau frați, indiferent ce aveau desenat pe veste.

 Existau și mai demult certuri între motocicliști, se mai rupeau cluburi, dar nu prea existau violențe organizate.

 Un alt adevăr este că din acele certuri accidentale, nu organizate, au luat naștere dușmănii mocnite, frustrări și dorințe de răzbunare care au dus la situația din zilele noastre.