Motociclismul meteoric

Pe parcursul carierei mele de motociclist am cunoscut multi oameni care si-au cumparat motociclete, au motociclit putin si apoi au renuntat eroic.
 Nu ma refer la cei care in anumite imprejurari au fost practic nevoiti sa renunte la motociclism din motive intemeiate. Ma refer la cei ce se dadeau mari motociclisti, cei care au inceput motociclismul cu investitii mari in echipamente si au renuntat banal.
 Ii vedeam destul de des etaland motociclete scumpe si echipamente noi, mereu vocali si importanti ca apoi sa dispara brusc din viata moto fara sa mai auzi nimic de ei.
 Unii faceau parte din cluburi de motociclisti, altii au incercat sa fie sefi peste toti motociclistii din tara si s-au evaporat fara sa lase nimic bun in urma lor
 Am incercat sa inteleg acest fenomen. Si chiar daca am inteles atractia lor catre motociclism, nu am reusit sa pricep de ce s-au implicat atat de adanc ca apoi sa dispara in ceata ca un anumit patruped.
 Multi dintre cei la care ma refer au trecut prin lumea motociclistilor, nu au reusit sa o inteleaga si au plecat mai departe lasand in urma doar scandaluri.
 Nu toti aveau bani multi si orgolii de sefie. Unii dintre cei ce au renuntat la motociclism nu isi etalau motociclete scumpe. Ba chiar aveau niste vechituri, dar obligatoriu vitezane cu carenele lipite si cauciucuri SH.
 Isi luau permis si motocicleta pentru ca asa era moda sau pentru ca ceilalti din jurul lor aveau si se plimbau.
 Dar nici cei cu bani si nici cei cu carene lipite nu au inteles ce inseamna motociclismul.
 Pentru unii motociclismul insemna sa mearga pana la Viena cu baietii, pentru altii insemna bani de benzina pentru mers pe bulevard. Unii isi etalau hainele de firma si castile scumpe, altii se afisau cu pitipoancele anorexice cocotate pe coditele vitezanelor obosite. Asta intelegau ei din motociclism si cu asta au eliberat scena cand s-au retras fara glorie.
 In perioada cat au stat in aria motociclismului se alaturau motociclistilor in locurile de intalnire, dar fara sa patrunda intre ei.
 Au disparut asa cum au rasarit in lumea motociclistilor. Niste ilustri anonimi ce nu au adus nimic bun acestei comunitati, ba chiar unii dintre ei au reusit sa faca mult rau inainte sa isi ia jucariile si sa plece.
 Nu afirm ca motociclismul e o mare filozofie si ca cine nu este motociclist nu exista. Motociclismul e un mod de viata ca oricare altul. Unii oameni traiesc pentru calatorii, altii pentru mers in baruri sau in locuri unde se danseaza. Sunt si oameni care sar cu parapanta, dar si oameni care isi traiesc viata intre carti.
 Toti ne traim viata cum credem de cuviinta, problema apare cand incercam sa fim altceva decat suntem chiar daca simtim ca nu apartinem acelei vieti.