Despre civilizația rutieră

Știm cu toții că atunci când circulăm pe șosele trebuie ne respectăm între noi. Sau cel puțin unii dintre noi o facem.
 Ca să existe acest respect trebuie să ne gândim unii la alții. De exemplu știm cu toții că trebuie să nu circulăm cu faza lungă aprinsă atunci când vine un alt participant la trafic din sens opus. Dar știm acest lucru fiindcă dacă nu comutăm pe fază scurtă, ne vom trezi cu faza lungă în ochi de la celălalt participant la trafic.
 Ce facem în schimb dacă ceilalți participanți la trafic nu ne pot anunța că facem ceva greșit?

Cum anunțăm dacă cel din față își spală parbrizul și ne stropește și pe noi, cei din spate?
Nu știu dacă în școlile de șoferi elevii sunt informați asupra acestor aspecte.
 Norocul nostru este că nu avem o climă în țara noastră care să permită mai multe mașini decapotabile. Imaginați-vă un domn aflat la vârsta a treia, îmbrăcat în costum alb, stând în ambuteiaj la volanul decapotabilei cu tapițerie bej. Și cum stă el așa, începe să îl plouă cu picături albastre ce se imprimă extrem de bine în țesăturile deschise la culoare. De fapt, cucoana de vârstă mijlocie spală nonșalant parbrizul Passatului cu facelift dat de corporație. În proces, ștergătoarele aruncă zeamă de culoare albastru murdar și pe mașina alăturată proaspăt spălată la jeton. Doamna nu se gândește la cei din jur, de fapt doamna nu cred că gândește în general. Evident în locul doamnei poate fi și un bărbat fără creier.
 Motocicliștii sunt cei mai dezavantajați când cei din jur își spală parbrizele la semafor. Și nu vorbesc despre cei îmbrăcați în costume moto, deși nu e plăcut să fii umplut de zemuri. Mă refer la cei care merg la locul de muncă uneori în costum și cravată. Știu că noi nu suntem obișnuiți cu acest gen de motocicliști, dar vă informez că au începu să fie din ce în ce mai mulți cei care merg la job pe motociclete.

 Concluzia este că nu este civilizat să spălăm parbrizul când avem și alte vehicule în jurul nostru.

 Deci o mare problemă în traficul din țara noastră este faptul că nu ne gândim și la cei din jurul nostru.
 Nu știu care sunt motivele acestui egoism național, dar este întâlnit peste tot. La magazine unde întâlnim coșuri cu cumpărături lăsate în drum sau oameni care se opresc în drum ca să citească mesaje pe telefon fără să îi bage în seamă pe cei care îi ocolesc cu greu.

 În magazine sau pe trotuar, faptul că ne stăm în drum unii altora, nu este chiar așa grav. Ține doar de civilizația noastră. Dar când aceste lucruri se întâmplă pe șosele, devine foarte periculos.
 Atunci când găsim, de exemplu, un BMW parcat pe banda 2 dublând mașinile parcate pe banda 1, ne cam punem în pericol când încercăm să trecem de el.  Și dacă la 10 metri de locul unde este parcat BMW-ul vedem și un loc de parcare liber ne punem viața în pericol fiindcă riscăm un atac cerebral de nervi. Am dat exemplu BMW-ul fiindcă este marca parcată cel mai des în drumul celorlalți.

 Semnalizarea, o altă problemă națională.
 Evident și la acest capitol posesorii de BMW sunt campioni, deși în capitală lucrurile au început să se îndrepte. Adică suntem surprinși din ce în ce mai des de luminile stranii ce se aprind pe colțurile BMW-urilor atunci când acestea schimbă direcția.
 Cum spuneam, în capitală lucrurile par să se îmbunătățească pentru că probabil din ce în ce mai mulți oameni civilizați își cumpără BMW și nu mai este marca preferată a maneliștilor, cum a fost până acum.
 Probabil că traficul dificil din capitală a făcut ca majoritatea șoferilor să descopere beneficiile semnalizărilor.
 Dar cum facem să le aducem la cunoștință și șoferilor din afara capitalei că dacă intră în oraș este spre binele lor să folosească semnalizările cu care este dotat vehiculul, indiferent că este BMW sau altă marcă.
 În afară de faptul că folosirea semnalizărilor îi va feri de accidente periculoase, cei din afara capitalei vor constata că acele luminițe îi vor ajuta să se deplaseze mai ușor în jungla bucureșteană.

 În ultimii ani am observat o înțelegere tacită între șoferii bucureșteni când este vorba de schimbarea direcției de mers.  Dacă schimbarea direcției se face cu semnal, de cele mai multe ori ești lăsat să îți faci manevra. În schimb apare o iritare evidentă dacă încerci să te bagi fără să semnalizezi.
 O altă îmbunătățire vizibilă este îngăduința șoferilor din spate atunci când se permite pătrunderea pe artera principală de pe un drum secundar sau schimbarea benzilor. Înainte sunetul claxoanelor apărea aproape simultan cu intenția șoferului de a lăsa un alt vehicul să pătrundă în fața lor.

 Mai avem de lucru și la unele șoferițe care au tendința de a ignora absolut tot ce se întâmplă în jurul lor.  Efectiv nu se poate face contact vizual cu ele. Când ești motociclist contactul vizual cu ceilalți participanți la trafic este vital. Privirea lor îți confirmă că te-au văzut și direcția privirii lor îți arată încotro se vor îndrepta. Ei bine, unele șoferițe efectiv au priviri goale care nu spun nimic și în general nici nu văd nimic din ce este în jurul lor. Am văzut și bărbați de acest gen, dar în număr mult mai mic.
 Știu că foarte multe femei sunt hărțuite zilnic de privirile sau gesturile unei specii de bărbați din țara noastră. Dar și la acest capitol lucrurile par să se îmbunătățească. Nu am mai auzit de foarte mult timp claxoane admirative la trecerea de pietoni sau strigăte pe geamurile mașinilor scoase de bărbații din specia descrisă mai sus. Probabil acea specie de bărbat este pe cale de dispariție. Dar cum facem să le actualizăm status-ul și doamnelor din trafic?
 Am văzut și frustrați care probabil au o viață tristă, dar în trafic devin zmei, însă curajul lor se manifestă doar în fața femeilor. Și asemenea frustrați sunt mulți. Așa că înțeleg atitudinea femeilor în relația lor cu traficul rutier. Dar dacă adoptă politica struțului nu cred că își vor câștiga drepturile.
 Nici atitudinea isterică a unora dintre șoferițe nu ajută în trafic, mai ales când acestea greșesc și tot ele sunt cu gura mare.

 De asemenea, în capitală a început să se reducă și poluarea fonică. Mai sunt motocicliști ce se cred pe circuit și se deplasează în treapta întâi cu turație maximă, dar numărul lor a scăzut. Locuiesc la bulevard și simt acest lucru direct în calitatea somnului.
 Dar există motocicliști în restul țării care nu fac diferența între câmpurile de la ei de acasă și societatea urbană în care circulă când intră în capitală. Un exemplu ar fi motociclistul din Giurgiu care cu trei săptămâni în urmă teroriza cu motorul în limita superioară de turații Petrom-ul de la ieșirea spre A1 și apoi restaurantul McDonalds din apropiere. Adică la terasă câțiva oameni luau masa, iar sunetul eșapamentului spart chinuit de motorul turat la maxim sigur nu a ajutat la digestie.

 Dacă suntem atenți la detalii cum ar fi numerele de înmatriculare, vom constata că bucureștenii tind spre un grad de civilizație superior față de restul țării în aceste domenii. Acest lucru pe mine mă face să mă simt mândru că sunt bucureștean.
 Probabil va mai dura ceva timp până când cei din alte orașe vor dori să fie și ei mândri de urbea lor și vor vrea să o reprezinte cu mândrie. Dar până atunci...
 Nu ne rămâne decât să avem răbdare și să sperăm că vom apuca vremurile civilizate ce urmează să vină.

 Civilizația unui popor începe cu educația copiilor. Mare parte din educație se formează prin exemplul părinților.
 Drumul spre școală face parte din educație. Păi ce exemplu le dăm noi atunci când oprim pe banda doi și punem nonșalant avariile ca să coboare copilul. Sau ce am văzut astăzi, o mămică a oprit mașina fix în mijlocul intersecției ca să coboare copilul. E adevărat că nu exista nici un pericol pentru copil fiindcă mămica respectivă a reușit să blocheze absolut toată intersecția, inclusiv trecerea de pietoni.
 Eu înțeleg că școlile noastre nu au fost construite pentru a facilita adusul copiilor la școală cu mașina. Dar trebuie să facem în așa fel încât să respectăm regulile de circulație mai ales când avem copii în mașină.
 Poate par misogin, dar nu fac decât să redau ce văd prin trafic. Și am observat o predispoziție a doamnelor de la volan de a încălca regulile de circulație, mai ales în privința parcărilor.
 Nici soția mea nu este strălucită la parcare, dar măcar nu încurcă traficul. Parchează mai departe și apoi merge pe jos.
 Nu este obligatoriu să parcăm toți mașinile perfect, dar dacă suntem și comozi și incapabili să parcăm  rapid și corect, atunci devenim un pericol pentru ceilalți.
 Probabil că cer prea mult de la oameni. Pentru unii oameni poate fi dificil să se gândească la cei din jurul lor.
 Deci chiar dacă nu ne putem gândi la cei din jurul nostru, este suficient să respectăm regulamentul rutier.
 Prin exemplul nostru vom determina copiii să respecte regulamentele rutiere. Astfel vor fi mai în siguranță când vor începe să meargă singuri la școală.

 Dar din fericire lucrurile merg spre bine. Voi mai reveni cu completări la acest articol pe măsură ce voi constata îmbunătățiri sau abateri în traficul rutier.