miercuri, 27 septembrie 2017

Călărași, orașul paradelor moto

📽📽🎞📽📽📽🎞📽📽📽Ҝ24 septembrie 2017 - Călărași, Zilele orașului

 M-am trezit cu greu dimineață după doar patru ore de somn. Mi-am adunat adormit echipamentul și am coborât în spatele blocului unde Mihai și Mădălina mă așteptau gata pregătiți. Răcoarea zilelor de toamnă ne șoptea că va fi un drum zgribulit, dar cerul senin ne dădea speranțe pentru o zi caldă

Doar Mădălina părea să nu simtă nici răcoarea și nici oboseala dimineții. Pentru ea emoția primului drum mai lung și a primei parade la care participa ca pasager pe o motoicletă îi ținea de cald și o umplea de energie. Recunosc că eram invidios.

 Din fericire locuim în apropierea autostrăzii A2, așa că ieșirea din oraș a fost rapidă. Ne-am așezat la drum și am încercat să găsim o viteză confortabilă adaptată vântului lateral ce bătea ușor din dreapta.
 Autostrada era aproape goală și se mergea destul de potolit. Deși am depașit rareori 120 km/h am fost depășiți doar de câteva autoturisme.
 Nu o să-i înțeleg niciodată pe cei ce preferă drumul vechi. La întoarcere ni se recomanda de asemenea să venim pe drumul vechi.
 Recunosc că autostrada este plictisitoare, dar este mult mai rapidă și mult mai sigură. Pe drumurile ce trec prin sate pericolul pândește la tot pasul. Oricând iți poate tăia calea o căruță, un tractor sau un șofer ce iese de pe un drum lateral. Ce să mai vorbim de viețuitoare, de la vaci și cai până la câini și chiar copii. Sau am uitat așa repede cazul Sânzieni. Observ că motocicliștii care trăiesc mai mult sunt cei cu o memorie bună.
 Totuși drumul pe autostradă a fost frumos. Mi-a lăsat timp să verific mersul bătrânului meu CB fabricat în 1985.
 Foarte mulți m-au întrebat de ce am investit într-o motocicletă fără valoare. Le recomand să facă cel puțin o călătorie cu o motocicletă fabricată înainte de 1990. Sunt cu totul alte motociclete. Nu au ciclistica perfectă a motocicletelor din zilele noastre, motoarele nu merg atât de rotund și liniar. Practic pe o motocicletă veche nici o accelerare nu seamăna cu alta și virajele trebuie negociate cu grijă.
 Cu o motocicletă veche orice drum este o aventură. Ca să nu mai vorbim de emoțiile fiecărui rateu.
 Pe drumul dintre autostrada și oraș turațiile au început să scadă, iar emoțiile au crescut. Evident primul gând a fost să trec robinetul de benzină pe rezervă și din fericire asta a rezolvat problema, iar turometrul a revenit la valori normale. De data asta am avut noroc, dar au fost și situații în care doar demontarea carburatoarelor si curățarea acstora a rezolvat problema. Din păcate lipsa timpului nu îmi permite să fac călătorii prea lungi cu această motocicletă. Cu o motocicletă veche știi când pleci, dar nu știi când ajungi sau când te întorci. Deși majoritatea pieselor sunt noi, câteva sunt secund hand deoarece nu se mai fabrică. Deși întreținerea unei motociclete vechi este foarte costisitoare și cere mult timp, plăcerea și senzația oferită merită orice efort.

 Ajunși în oraș ne-am adunat acasă la Florică zis Problema sau Transalpu. Un membru de bază al clubului nostru care întotdeauna este bucuros de oaspeți. Am fost așteptați cu masa plină și multă bucurie. Revederile cu prietenii sunt întotdeauna plăcute.
 Printre discuții amuzante am admirat noul acoperiș de la terasa lui Florică unde cu siguranță vom face multe petreceri reușite.

A venit timpul să plecăm spre locul de întâlnire pentru paradă. Ne-am încolonat și am pornit.
 În lumea cluburilor moto se obișnuiește să intri cu grupul în locurile unde se adună motocicliștii. Asta așa, ca să-ți arați valoarea, cum se spune în limbajul subcultural.
Nu știu cum am reușit, dar ne-am cam fragmentat pe drum și s-a dus dracu Apariția noastră grandioasă. Nu știu cum fac alții, dar nouă nu prea ne reușește schema asta. Poate doar dacă ne strângem fix lângă intrare, dar noi suntem capabili și de acolo să intrăm în dezordine. Disciplina nu prea e punctul nostru tare. Probabil avem alte calități, altfel nu rămâneam uniți atâția ani.

 La locul de plecare în parada ne-am întâlnit și cu alți prieteni, dar și cu clubul Chopper Academy MC, organizatorul acestui eveniment. Am schimbat câteva vorbe cu ei și a urmat semnul de plecare. Momentul de început al unei parade moto este sublim. La început nu distingi nimic. Doar un mic murmur al motoarelor. Nu știi dacă auzi alte motoare ce vin la locul de adunare sau doar motoare ce se încălzesc.
 Apoi zgomotul creste către tine și lumea începe să se agite, mergând cu toții către motociclete. În final zgomotul devine uniform peste toată adunarea și primele motociclete pornesc către ieșire. Ne încolonăm și noi încercând să rămânem grupați. Evident că nu reușim, dar întotdeauna aceste încercări mă fac sa zâmbesc. Probabil că dacă am reuși nu am mai fi noi, ne-am transforma într-un altfel de club și nu cred ca ne dorim acest lucru. Au mai încercat diverse cluburi să ne explice ca nu e bine așa cum suntem, dar nu am reușit să înțelegem unde e problema. Noi ne simțim excelent în felul nostru de a fi.

 Parada a fost frumoasă, unitara și ordonată. Viteza de deplasare excelentă, adică nici rachetă, nici ca melcul. Astfel am avut timp sa le facem cu măna copiilor de pe trotuare, să îi salutăm pe cei care ne filmau cu telefoanele și în esență să facem un spectacol frumos pentru locuitorii liniștitului oraș Călărași.
 Până la urmă o paradă de motociclete este un spectacol frumos oriunde pe această planetă.
 Evident că traseul a fost lung, așa cum deja ne-am obișnuit, dar de data asta a fost o paradă reușită.

  Călărăși este probabil cel mai bogat oraș în parade moto din țara noastră. Clubul Chopper Academy MC a făcut o mică paradă la începutul sezonului, apoi a mai fost una la întrunirea acestora din vară, iar acum la jumătatea toamnei a mai fost una cu ocazia zilelor orașului.

 Ca în fiecare an, primăria a răsplătit efortul motocicliștilor cu mititei la grătar și multă voie bună, deși mulți dintre noi au preferat să-și cumpere o o pastramă de oaie, care, sincer, nu prea mergea fără o bere rece sau un vin aspru românesc. Dar desigur că băuturile alcoolice au lipsit din meniu.
 După ce ne-am potolit foamea, am făcut o scurtă plimbare până la Dunăre pentru a savura o cafea sau un ceai la restaurantul Monica.
 Nu am poposit foarte mult fiindcă un roi de viespi au făcut doua victime într-un timp scurt. Cum nu ne doream foarte tare să facem cunoștință cu acele temutelor creaturi, am încălecat pe o șa sau pe două în cazul celor ce aveau pasager și am pornit înapoi către oraș.

 Înainte de plecare am făcut o scurtă oprire la Club 31 pentru a ne lua la revedere de la membrii clubului Chopper Academy MC, probabil cel mai relaxat club din câte cunoaștem noi.
 I-am felicitat pentru parada reușită, ne-am hidratat pentru drum și am plecat înapoi către capitala noastră zbuciumată.

 Drumul de întoarcere a decurs fără incidente, iar bătrâna mea Honda a supraviețuit și acestui drum.
 Probabil că aceasta a fost ultima călătorie din acest an. Dar cine știe ce ne rezervă viitorul.
 A fost o zi plăcută petrecută alături de oameni simpatici, relaxați și plini de voie bună. Nu am simțit nici un semn de încordare în jur și nici atitudini forțate. Poate totuși viitorul va aduce o atmosferă prietenoasă în comunitatea nostra agitată. Să rămânem optimiști, totuși.


2 comentarii:

  1. De data asta organizatorul a fost Primăria Calarasi!

    RăspundețiȘtergere
  2. Primaria a organizat parada sau sarbatoarea? Sărbătoarea Zilele Călărașului a fost organizată cu siguranță de către primaria orașului Călărași.
    Sincer nu am verificat exact cine a organizat parada. Dar dacă e necesar pot să verific.
    Dar noi cei din București cu siguranță nu am fost invitați la paradă de către primar. :)
    Din ce am văzut eu clubul Chopper Academy MC a condus parada și au făcut-o bine de data asta. :)
    În rest dacă primăria a dorit o paradă sau clubul CA a vrut paradă în acea zi contează mai puțin.
    Cum ar fi fost să ne pună primăia pe noi să conducem parada? Pai ajungeam la final doar cu jumătate din participanți. Restul ajungeau și ei mai târziu pe unde puteau. :))))))))

    RăspundețiȘtergere