joi, 2 iunie 2016

Doua roti si multa munca

Acum cateva zile a ajuns la final si editia a patra a festivalului Iubim Doua Roti organizat de clubul de motociclisti Free Riders.
 Asteptam cu nerabdare acest eveniment, fiind practic singurul eveeniment moto important din capitala tarii noastre. Chiar o putem numi intrunirea motociclistilor de la Bucuresti, fiindca era rusinos ca tocmai capitala sa nu aiba un eveniment moto important.
 Evenimentul a debutat vineri, 27 mai, cu concerte, in spatiul de la Club Quantic. Un loc despre care nu stiam ca exista, desi locuiesc in Bucuresti de cand ma stiu. O sa revin cu detalii despre acest loc.

 Acum o sa continuam cu ziua de sambata, cand ne-am adunat cu motocicletele in parcarea de la Piata Alba Iulia. Dupa ce ne-am salutat, ne-am imbratisat cu oameni pe care nu ii mai vazusem de multa vreme, am plecat in parada. Un sir lung de motociclete deplasate prin centrul orasului. Pot spune ca parada a fost ok. Nu extraordinara, dar nici jalnica. Viteza a fost buna, asa ca am reusit sa ajung la final de data asta fara sa imi ia foc motorul. Politia putea totusi sa faca in asa fel incat sa ne putem deplasa mai fluent. Noi am fi ajuns mai usor la final, iar traficul putea fi reluat mai repede.
 In timp ce ma deplasam in parada imi veneau diverse idei. Spre exemplu traseele astea prin centru parca sunt degeaba. Adica nu prea au o tinta. Practic nu te vede nimeni. Faceam fara sa vreau comparatie cu parada clubului Choppper Academy din Calarasi la care am participat de curand. Am vazut acolo oameni iesiti pe la porti cu copii de mana, saluturi si poze, zambete si incurajari.

Ce vreua sa spun este ca un efect mai clar, o apropiere mai mare a oamenilor de motociclism si implicit de motociclisti am avea daca am merge la ei acasa. Sa nu mai fim niste straini ce trec unii pe langa altii prin centrul orasului. Eu paradele astea le-as face prin cartiere, printre blocurile aproape reabilitate pe ultima suta de metri, unde oamenii sa iasa la fereste si sa ne salutam prieteneste. Cel mai minunat ar fi o colaborare intre cluburile bucurestene si fiecare sa isi faca parada in alt cartier. Astfel incat sa putem saluta cu respect tot orasul. Dar probabil asta este doar un vis al unui motociclist aflat in parada ce traversa o zi insorita de vara.
 La finalul paradei am uitat de visele mele fiindca membrii clubului Free Riders ne-au mai pregatit o surpriza. Cluburile moto au fost adunate si am primit cu totii mai multe pungi cu jucarii pe care le-am impartit cu darnicie copiilor aflati la plimbare in parcul Carol, locul unde ajunsese parada la final. Bucuria copiilor a fost enorma si noi ne-am bucurat alaturi de ei. Practic copii au sarbatorit ziua lor in avans alaturi de motocciclisti. Gestul clubului organizator a fost exceptional, oferind bucurie atat participantilor la eveniment, cat si copiilor aflati in parc.
 Din cate stiu ziua a continuat cu alte evenimente, dar clubul nostru a trebuit sa plece pentru scurt timp din oras.

 La intoarcere am lasat motocicletele acasa si am plecat spre Club Quantic unde ne astepta peetrecerea.
 Am intrat prin strada mare urcand cateva trepte. Accesul civilizat si elegant. Te simteai ca atunci cand intri la teatru. In general accesul la evenimentele moto este mai agitat si niciodata nu stii in ce directie trebuie sa mergi.
 Desi aveam invitatii oferite de catre organizatori, unii dintre noi am hotarat sa platim intrarea. Evenimentele de genul asta costa bani si am vrut sa ne aducem si noi aportul minim. Totusi nu am putut sa nu observ evolutia tehnicii. Invitatiile ne-au fost trimise electronic pin e-mail. Noi le-am printat acasa, iar la intrare codul de bare de pe acele invitatii era scanat cu telefonul.

 Imediat dupa intrare era o terasa incapatoare, apoi intrai intr-o sala enorma si ieseai chiar langa prima scena.
 Lume suficienta la mese, dar nu cat te-ai fi asteptat. Am luat si noi o bere si ceva mancare, incercand sa intram in atmosfera ce ni se parea putin cam slaba pentru o intrunire de motociclisti. Am privit in jur si peste tot erau dozatoare de bere si frigidere pline. Multe tarabe cu mancaruri felurite si totul foarte bine organizat. Nimeni nu statea la coada la nimic. Te simteai chiar ciudat de bine fără cozi. Si totusi cam putina lume.

 Am dat cateva telefoane la prieteni si am inceput sa ne adunam. Am mai salutat cativa cunoscuti si incepusem sa ma cam dezamagesc. Am terminat berea si prietenii de la Danubian Riders ne-au spus ca ei sunt stransi la cealalta scena. Devenea interesant. Am plecat impreuna vorbind si razand.

Am ocolit prima scena si in spatele ei am gasit o alta lume. Multa lume, o scena imensa, alte multe dozatoare de bere fara cozi, zeci de mese cu corturi si multa distractie.

 Am stat o perioada la masa baietilor de la Danubian Riders apoi am facut o escala la cei de la Valah Motors din Targoviste si apoi am constatat ca e timpul sa plec spre casa. Era tarziu, scena imensa era tacuta, berea a fost multa si nu stiam unde a zburat timpul.
 In drum spre iesire am aflat de ce nu mai era nimeni in jurul nostru la mese. Concertele continuau la cealalta scena, unde era nebunie. Desi mi-ar fi placut sa mai stau, nu ar fi fost indicat si oricum nu mai era loc.
 Am plecat doar ca sa ma intorc a doua zi. M-am intors fiindca si duminica concertele au continuat.
 Si fiindca nu pot sa beau trei zile si trei nopti ca eroii din poveste sau alti eroi contemporani, am mers cu motocicleta. Am parcat in parcarea pentru motociclete fiindca exista asa ceva si am vrut sa vizitez locul pentru corturi, dar am uitat. Vroiam sa vad daca la editia viitoare vin cu cortul, fiindca nu as mai vrea sa ratez nimic.
 De data asta la intrare am folosit invitatia fiindca aruncasem bratara cumparata sambata de frica sa nu o vada copilul si sa se prinda ca am fost fara ea la intrunire.

 Am ajuns la timp sa prind intrarea celor de la Timpuri Noi pe scena. Chair daca lipsa lui Artan se simte, trupa inca se tine bine. Din pacate repertoriul nu a fost pe gustul meu. Efectiv au cantat cele mai banale piese.
 Spre final am plecat spre casa, dar nu inainte sa imi iau la pachet cateva clatite.
  Pe drum spre casa ma gandeam ca ma asteptam ca organizarea sa fie buna la festivalul Iubim Doua Roti, dar nu ma asteptam sa fie atat de fabuloasa.
 Sper ca exemplul lor sa ridice standardele celorlalte intruniri. Felicitari.

5 comentarii:

  1. „Eu paradele astea le-as face prin cartiere, printre blocurile aproape reabilitate pe ultima suta de metri, unde oamenii sa iasa la fereste si sa ne salutam prieteneste. ”
    :)))))
    Mulțumesc, exact asta vreau, să am sub geam câteva zeci de vehicule care poluează atât aerul, dar mai ales fonic. Mă rog, dacă le împingeți cu motorul închis sau veniți doar voi pe jos, totul ar fi ok. Sau dacă în restul săptămânii nu ar circula deloc vehicule cu motor, ar fi ok un mic entertainment. Dar pe moment avem paradă motorizată la orice oră în fiecare cartier :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Cam toate tarile se confrunta cu aceeasi problema a traficului rutier. Din pacate numai la noi exista animozitatile astea intre cetateni. De ce ala ma polueaza, de ce ala ocupa spatiul public cu parcarea, uite ala are trei masini, biciclistii imi fura di sosea cu pista lor inutila, biciclistii sa mearga pe sosea ca ma sperie pe trotuar, parcul este pentru relaxare nu pentru alergat cu bicicleta... Mai vrei? Ca mai stiu.
    Cam asta e tara asta.
    Acum cateva zile vorbeam cu un prieten proaspat plecat din tara. Imi povestea ca a fost la o intrunire de motociclisti intr-un orasel din Germania unde fusese blocat absolut tot traaficul din oras si se circula doar cu motocicleta. Patadoxal pe cetatenii acelui oras nu parea sa ii deranjeze acest lucru.
    Nu stiu cum reusesc altii prin alte tari sa nu fie deranjati. Probabil ca abordam noi gresit problema. Paradele astea de motociclete au scopul de a face sa fie cum e in tarile alea pe care le dam exemple. Nu stiu cum, dar acolo majoritatea oamenilor admira motociclistii. Acolo cand vad un motociclist nu se gandeste nimeni ca polueaza, face zgomot sau e periculos.
    De ce dracu la noi e invers nu reusesc sa inteleg.
    Au si ei probleme cu poluarea, au si ei proobleme cu zgomotul in orase. Dar robabil ei asa cum au acceptat motociclistii cu bune si cu rele la fel au acceptat si orasele cu zgomotul si poluarea lor. Porbabil ei isi asuma faptul ca locuiesc in oras fara a cauta vinovati.
    La fel de probabil cei care vor liniste se duc sa locuiasca in mediul rural.
    Nu sunt specialist in gandire civilizata dar clar stiu cum e sa fii barbar. Sunt motociclist ce dracu. :)))))))))))))))

    RăspundețiȘtergere
  3. Sunt și în alte locuri animozități și conflicte între utilizări alternative ale spațiului (și aerului) public. Blogurile americane din domeniu par să indice probleme asemănătoare celor din România în unele cazuri.
    Și cei din vest s-au confruntat cu problemele noastre, interesant e să vedem cum le-au rezolvat. În anii 60, piețele centrale ale orașului Frankfurt erau pline de mașini, cum e la noi acum la Ateneul din București.

    În total, în ultimii ani am stat câteva luni în Germania și m-am plimbat în mai multe orașe. Acolo animozitățile astea par să se fi rezolvat la modul că pietonii, transportul public și bicicletele au prioritate în fața mașinilor în ceea ce privește spațiul public, iar zgomotele produse de motoarele mașinilor și motocicletelor sunt mult mai mici decât la noi. De fapt, doar de două dăți în câteva luni am perceput zgomote care să mă deranjeze, de la două mașini. Niciodată de la motociclete. Asta în condițiile în care în București zgomotele astea mă deranjează și de câteva ori pe zi. Chiar în noaptea care a urmat postării primului comentariu, la ora 00:38 a început o paradă de motociclete pe Sălaj, deranjând sute de oameni. Ziua par să fie mai numeroase mașinile tunate.
    Ca idee, aici la pagina 24 zice că în Germania vreo 25% din populație e afectată de zgomotul din mediu, iar în România vreo 60%: http://www.eea.europa.eu/publications/noise-in-europe-2014/at_download/file (acolo mai detaliază și cu efectele negative asupra sănătății).
    În ceea ce privește poluarea aerului, în Germania nu am simțit niciodată genul de poluare care începe să se simtă de la 8 dimineața în timpul săptămânii pe arterele din București. E drept că se poate și mai rău decât la București în ceea ce privește calitatea aerului. Cică la Cracovia ard cărbuni în disperare.

    În condițiile astea, un orășel german mic, care altfel e liniștit și nu-și omoară babele pe trecerea de pietoni, n-are nicio problemă să mai scoată niște goldeanu cu un carnaval de motociclete care ține 3 zile din 365.

    „Nu stiu cum, dar acolo majoritatea oamenilor admira motociclistii. Acolo cand vad un motociclist nu se gandeste nimeni ca polueaza, face zgomot sau e periculos.” Asta e discutabil. Ai statistici? Legat de pericol, este foarte cunoscută mortalitatea mult mai mare a motocicliștilor, iar problemele de zgomot le-am întâlnit și în context american („ce faci cu ăla care turează motorul la două noaptea în cartierul rezidențial”).

    Ai foarte mare dreptate că prezența bicicliștilor pe trotuare și în parcuri, mai ales a celor vitezomani, este un factor de risc. În Germania, în zonele pietonale care se intersectau cu rute de bicicletă, erau indicatoare speciale care le impuneau bicicliștilor să meargă „la pas”. Pe mine mă deranjează și cei care mă claxonează pe trotuar. Wtf, nu vezi că e trotuar?

    RăspundețiȘtergere
  4. Eu stiu ce spui tu dar nu cred ca ai o gandire realista.
    Pentru moment ecologia este un lux pe care nu ni-l permitem.
    Stiu ca poluare, trafic, statistici, parcare, ocuparea locului public etc.
    Treaba e in felul urmator. Mie imi e foame azi. Cum facem? Mor de foame azi sau de cancer peste 10 ani? Imi platesc intretinerea la bloc maine sau respir aer curat? Din pacate in tara asta nu putem sa ne platim intretinerea cu aerul curat lipsit de poluare.
    Statisticile spun ceva realitatea spune ca nu se poate.
    Corect masinile polueaza, motocicletele polueaza, centarele de apartament polueaza.
    realitatea este asa. Eu si un prieten aveam de rezolvat treburi prin oras. Eu cu masina el la comun. Pana am rezolvat eu trei drumuri el abea a ajuns la prima treaba. Vorbeam cu el la tel in timpul asta si era fascinat ca am rezolvat atat de repede cu tot traficul.
    Nu e vorba ca e transportul greoi la noi oricat de bine ar fi pus la punct tot vei avea niste timpi morti cu statiile.
    Cu cel mai mare ambutelaj de la noi tot scurtezi timpul la maxim chiar daca ar fi benzi speciale pentru auutobuze. Si nu comparam orasele americane cu ce e la noi si nici statisticile de la ei. E cu totul alta planeta acolo.
    dar nu despre transportul in comun versus masina vreau sa vorbim. Vorbim despre timp.
    In tara asta ca sa traiesti trebuie sa te agiti mai ceva ca moleculele in cuptorul cu micounde.
    Daca la noi cel mai jalnic job ar fi platit cu 1500 de euro pe luna 8 ore pe zi lumea nu ar mai fi pe fuga.
    Ca sa reduci traficul si sa faci omul sa se miste la comun trebuie in primul rand sa linistesti omul. Sa nu mai fie haituit de ziua de maine. Nu de transport comun , biciclete si alte balarii avem noi nevoie. Avem nevoie de stabilitate. De sigurata zilei de maine.
    daca omul stie caȘ daca muncesc 8 ore si traiesc bine nu imi mai trebuie doua joburi sa-mi platesc intretinerea si nu trebuie sa mai alerg intre doua institutii si nu trebuie sa mai fiu in doua locuri la aceeasi oora sa vezi atunci relaxare in autobuz si pe bicicleta.
    Ai fost in tari straine si ai vazut cam care e nivelul de stres acolo?

    RăspundețiȘtergere
  5. Poate ca motocicletele polueaza. Uni spun ca mai putin, altii spun ca fac zgomot. Totusi in anumite locuri nu m-as duce cu altceva. Ajung de doua ori mai repede si gasesc loc de parcare oriunde. de ce fac asta? De ce stau cu casca in cap la 40 de grade? De ce inghit toate noxele? De disperare ca trebuie sa fac un lucru repede. In tara asta totul trebuie facut repede ca sa poti sa traiesti? Oooo da, frumos ar fi sa ma duc cu bicicleta pana in Piata Romana, sa ma relaxez putin la fantanile de la Piata Unirii si apoi sa ma introc acasa pe inserat cand e racoare si aerul curat sa fie plin de aromele copacilor. Da ar fi frumos. Ar fi frumos sa ma intorc de unde am avut treaba si sa citesc cateva pagini in autobuz.
    Fara suparare dar in acest moment de dezvoltare al tarii e utopic sa visezi biciclete si autobuze ce se deplaseaza relaxate.

    Iar motociclistii incerca sa iasa in intampinarea cetatenilor de ani si ani de zile.
    Poate ca cetatenii nu vad dar motociclistii simt ca si cetatenii fac pasi timizi in intampinare. Poate ca paradele aste ti se par inutile dar cand le urmaresti de peste 10 ani vezi schimbari majore.
    In trafic nu se mai aud atat de multe motociclete zgomotoase, cetatenii ne fac loc la semafor, mai putine babee omorate de motociclisti. ceva se misca inte cele doua tabere. dar aceasta miscare a fost posibila cu munca a sute de motociclisti in ani si ani de zile. Si asta reiese si din statistici chiar daca eu nu am nevoie de ele pentru a observa diferenta de la an la an. Cetatenii ce au facut? reclamatii la primarie, sicane in trafic si injuraturi.
    Cum ar fi fost ca cele doua tabere sa se salute, sa isi faca cu mana si sa isi faca poze unii cu ceilalti?

    Sincer e posibil ca reactii ca ale tale sa ingreuneze miscarea. Eu inteleg ce spui dar majoritatea motociclistilor nu sunt nici macar la nivelul meu de intelegere si foarte putini sunt la nivelul tau. Niciodata in istorie nu au existat treceri bruste la un nivel superior.
    O tranzitie mai putin radicala chiar si cu repetarea greselilor facute de altii e posibil sa duca mai rapid acolo unde spui tu ca ar trebui sa ajungem. E chiar indicat sa repetam acele greseli cu conditia sa nu persistam in ele. Nu poti invatat sa alergi daca nu inveti intai sa mergi iar in timp ce inveti e normal sa mai si cazi altfel nu inveti sa te ridici.
    Ca sa ajungem la biciclete trebuie intai sa intelegem ca cu motocicleta e mai rapid paoi sa descoperim ca pe scuter e mai ieftin si abea poi sa vedem ca cu bicicleta e mai ecologic.
    Niciodata nu o sa trecem de la masini la biciclete. Niciodata.
    Si din nou fara suparare tu nu stii cum e iar eu stiu doar jumatate fiindca nu am ajuns inca la bicicleta si nu am trecut de scuter.
    Stii cat de dificil este sa iesi din confortul si siguranta autoturismului? Stii cat de greu este sa inveti ddin nou sa fii lopuat si batut de vand? Stii cat de greu este ca intre tine si ceilalti oameni sa nu mai fie nimic? Sa te simti expus privirilor oamenilor din jur este extrem de greu fara sa fii aparat de caroserie? De ce crezi ca majoritatea romanilor au geamuri fumurii la masini?
    Nu cred ca intelegi cu exactitate peste ce piedici trebuie sa sara societatea ca sa ajunga la bicicleta.
    Hai sa nu ne limitam la poluare si zgomot. :)))))))))))

    RăspundețiȘtergere