joi, 21 septembrie 2017

Sfârșit de sezon cu parcurs tragic

(sursa: poză proprie, accident 2016 București)

 Toată suflarea motocicliștilor din țară, adică cei care încă mai respiră, au tras concluzia că acesta a fost cel mai sângeros sezon moto din ultimii ani.
 Evident că nimeni nu observă că acești ultimi ani au fost și cei mai săraci ani în campanii anti-accidente dedicate motocicliștilor.
 Majoritatea campaniilor de până acum dedicate siguranței rutiere pe segmentul moto au fost demarate de către cluburi. Și aici nu mă refer la marșuri, fiindcă au fost câteva. Vorbesc de campanii ceva mai ample care să includă discuții cu autoritățile, emisiuni televizate și implicarea pe cât posibil a școlilor de șoferi.
 Știu că sunt mulți care consideră aceste campanii pierdere de vreme și care se înșeală foarte tare.
 În urma statisticilor se vede clar creșterea numărului de accidente după îngroparea Asociației Motociliștilor. Și asta nu o spun eu, o spun autoritățile.

 Cu doi ani în urmă întâmplator m-am întâlnit cu unul din colaboratorii Asociației Motocicliștilor din cadrul Brigăzii de Politie Rutieră. Concluzia pe care mi-a transmis-o a fost foarte clară. Numărul accidentelor este în creștere depășind creșterea numărului de motocicliști prezenți în trafic. Rugămintea lui a fost să reîncepem campaniile dedicate siguranței rutiere a motocicliștilor.

 O bună țintă erau elevi de liceu care deveneau în scurt timp participanți la trafic. Acele campanii erau concentrate pe termen lung, iar întreruperea lor a fost o mare greșeală.
 Pentru a realiza această campanie a fost și este nevoie de colaborarea organizațiilor de motocicliști, iar cele mai numeroase asemenea organizații sunt cluburile de motocicliști. Problema actuală este că deși cluburile moto s-au înmulțit, acestea sunt preocupate mai mult să demonstreze altor cluburi că merită acest statut.
 Foarte mulți motocicliști, indiferent că sunt membri ai unui club moto sau nu, sunt afiliați altor organizații care uită în repetate rânduri în ce țară trăiesc. Majoritatea privesc spre realitate doar în situațiile când le mor prieteni în măcelul șoselelor. În acele clipe tragice toți vor să facă ceva, vor să astupe durerea simțită cu acțiuni violente țintite către participanții la trafic care au produs suferința lor și a familiilor îndoliate.

 Această răbufnire ține până la următoarea petrecere cu prezență obligatorie organizată de un club moto. Atunci cei îndurerați se moblizează într-o direcție care nu va îndepărta pericolul șoselelor din țara noastră, dar va arăta altora ce club adevărat sunt ei. Sigur se vor simți uniți într-o cauză comună, doar că plimbările în grup, petrecerile și întrunirile nu vor rezolva problema care ne clasează pe primul loc la mortalitatea rutieră din Uniunea Europeană.

 În perioada de activitate a Asociației Motocicliștilor numărul accidentelor în care erau implicate motociclete scăzuse cu un mic procent. Procentul era mic, dar dacă acest procent reprezenta viața unui singur motociclist, tot reprezenta o victorie.  Acel procent a reprezentat munca a sute de oameni și a zeci de cluburi moto pe o perioadă de un an.
 Această muncă nu a fost tot timpul frumoasă. Nu am mers mereu cu motocicletele în parade cu soarele deasupra căștilor. În cele mai multe cazuri s-a fost mers cu mijloacele de transport în comun, prin zăpada sau cu motocicletele prin ploaie. Si toate astea fiindcă aveam o treabă de făcut pentru care nu ne plătea nimeni. Nci nu era nevoie, o făceam pentru noi și pentru prieteni și cunoscuții noștri, pentru o mică șansă la viață.
 Cam asta ar trebui să facem toți permanent. Să muncim ca să nu ne mai moară prietenii. Să muncim pentru viața noastră. Le datorăm asta celor care au murit, să sacrificăm plimbări și petreceri pentru acel nenorocit de procent mic ce poate să reprezinte viața noastră sau a unui prieten drag.

 Dacă vrem sa facem cu adevărat să conteze trebuie să ne implicăm cu toții în campanii cât mai dese. Sa ne implicăm împreuna cu familiile noastre, cu prietenii nemotocicliști și cu toate resursele de care dispunem. În aceste campanii ar trebui să se implice rudele și prietenii celor uciși pe șosele de indiferența noastră, a tuturor.
 Ar mai fi nevoie și de renunțarea la orgoliile dintre noi și să luptăm fără să ne intereseze cine organizează o campanie de prevenire a accidentelor și fără sa ne pese cine își asumă meritele. Poate învățăm și noi că în asemenea situații cel mai important este rezultatul.

 Ar trebui să ne punem toți întrebarea unde se va ajunge? Dacă am ajuns la performanța de a culca cinci motociclete deodată, am depășit deja celebra afirmație - Nu te-am văzut. Deja suntem la afirmații de genul: - De ce nu ai frânat când ai văzut că mă bag?

 Foarte mulți dintre noi cei care am rămas în viața și care am învățat din greșelile altora am ajuns la performanța de a ocoli șoselele periculoase cum sunt DN1, DN1A, Valea Oltului sau șoseaua ce duce la Buzău. În cazul în care suntem totuși obligați de împrejurări să mergem pe acele drumuri o facem cu maximă prudență, evitând orele târzii.

 Deși este adevărat că infrastructura noastră rutieră facilitează producerea de accidente, totuși latura umană are cea mai mare vină în carnagiul de pe șosele.
 Nu suntem singura țară din lume unde infrastructura lasă de dorit dar suntem printre puținele țări care au ridicat la rang de sport național  indisciplina rutieră.
 Aud tot mai des vorbindu-se despre lipsa de sancțiuni sau vina legilor prea blânde. Multi sunt de părere că civilizația se face cu forța. Eu consider că doar animalelor li se face educație cu forța. Rămân la părerea mea, că am depășit acest stadiu și că putem rezolva această problemă prin explicarea pe înțelesul tuturor a implicaților dezastruoase la care duce circulația iresponsabilă pe șosele.

 Admirăm tacit rezultatele la care au ajuns țările pe care le numim civilizate. Am urmărit cu atenție mișcarea motocicliștilor francezi care au blocat circulația metroului parizian pentru a demonstra cât de utila este circulația pe două roți. Probabil că românii s-ar fi întrebat cine organizează manifestația, cine își asumă meritele, cine iese în față și evident ne-am fi gândit că nu are rost fiindcă oricum nu se rezolvă nimic.

 Mai avem și cluburile care de atâtea orgolii nu li se poate cere să fie unitare, dacă ținem cont de faptul ca nici măcar între ele nu pot rămâne unite. Ca să nu mai vorbim că nici măcar întregi nu reușesc să rămână. Multe dintre ele se rup în cluburi mai mici sau chiar dispar cu totul fiindcă românul nu își poate asuma răspunderea de a munci fără să câștige nimic. Mulți întreabă ei ce câștigă dacă intră într-un club. Oare cluburile franceze au participat la acțiunea din Paris? Oare și la francezi cluburile stau deoparte fiindcă membri lor se cred invulnerabili?

 Trebuie să înțelegem că dacă nu ne cerem drepturile, nimeni nu ni le va da din mărinimie. Se spune că dacă copilul nu plânge, nu primește mâncare. Nu trebuie să așteptăm ca alții să se gândească la noi. Oamenilor trebuie să li se explice ce greșesc și unde greșesc fiindcă unii nu au timp să se gândească singuri, iar alți nu au capacitatea să o facă.

 În primul rând trebuie sa ne gândim singuri la siguranța noastră fiindcă nu o va face nimeni.
 Dacă nu ne vom face auziți, vor continua să ne accidenteze câte cinci deodată, iar în acest ritm ne va veni și nouă rândul foarte rapid să ajungem un simplu contur făcut cu creta pe asfalt. Să nu uităm mesajul unui martor: "I-a luat pe toți 5 ca pe popice!"

13 comentarii:

  1. ma abțin prietene, că aș avea prea multe de scris....și nu frumos

    RăspundețiȘtergere
  2. Cât de greu este să spui .... da este adevărat....
    Și mai greu este să facem ceva în privința asta.

    RăspundețiȘtergere
  3. Nut eu nu ma abtin, dar nu scriu mult Cosmin are dreptate mai putin partea cu cicvilizatul cu forta") Ps ..mai stii cum ne-am cunoscut nu?

    RăspundețiȘtergere
  4. Kesule din ce am studiat eu, civilizația cu forța nu stă în picioare. Prin țările civilizate a fost încercat ceva acum 50-60 de ani. Apoi țările civilizate au investit în educație și în programe de informare fiindca doar amenzile nu au funcționat. În zilele noastre noi stăm mai bine ca ei la capitolul amenzi și sancțiuni și e cam degeaba.
    În Germania de exemplu o amenda normală este cam 300 de euro la un salariu mediu de 1000 de euro. Asta echivalează cu o amendă de 300 de lei la un salariu mediu de 1000 de lei. Iar la noi dacă cineva cu un venit de 1000 de lei primeste amendă 300 moare de foame.
    Singura diferență este că în Germania aceste amenzi chiar se dau. La noi nu vezi un polițist cu zilele.
    Teoretic si la noi oamenilor ar trebui să le fie frică de amenzi. Baza pntru educația forțată există. De asemenea avem lipsuri la tehnologie. In alte țări camerele de supraveghere funcționează.
    Și la noi când mergeau camerele de pe DN se circula mai cu grijă dar tot intorcea Gigel pe linie continuă unde știa că nu sunt camere. Problema a fost că nu avem legislatie care să le facă acele camere intangibile juidic. Oricum mare parte a accidentelor nu se produc din cauza vitezei pe care o înregstrau acele camere. Problema este lipsa de educație în toate sensurile nu doar rutieră.
    Pot pune pariu că dacă mâine se dă o lege care să te bage în pușcărie dacă omori un om pe șosea or să se umple pușcăriile dar Gigel tot pe linie continuă o să întoarcă.
    Omului dacă nu îi explici că e prost el va persevera în prostie cu toate riscurile fiindcă nu va ști ce a greșit. Cam la asta mă refer. Nu poți compara țăranul neamț cu țăranul român. :)))))))

    RăspundețiȘtergere
  5. E greu sa fie educati soferii sa fie atenti la alte masini sau la pietoni.... la motociclisti...
    pentru ei suntem doar vitezomani, nebuni etc si nimic mai mult! Sunt niste clisee pastrate de f multi ani si care sunt doar perpetuate de presa. Ok fine sunt maneni care se incadreaza in aceasta categorie... dar nu suntem toti! Nici nu cred ca suntem cu un procent semnificant mai mult decat soferii vitezomani si "nebuni"! Si apropos de mentalitatea de kkt... la munca zicea un coleg ca a vazut un accident moto... alt coleg (MOTOCICLIST - choperist ca sa fiu mai exact) "era sportiva, nu"? si cand asta i-a zis (ma rog descris) ca era choper, a fost foarte mirat! Cliseele astea sunt inclusiv printre noi, ceea ce mi se pare f grav!
    Oamenii nu inteleg ca o motocicleta e mai galagioasa decat o masina chiar daca are tobe stock si chiar daca nu-si tureaza motoru, nu inteleg ca o motocicleta PARE ca e mai rapida decat o masina din caza faptului ca e mai mica, mai ingusta... Nu inteleg ca "nu te-am vazut" nu e din cauza ca zburam noi cu 200km/h, ci din cauza ca creierul lor a ignorat obiectul pe 2 roti!
    Sunt multe lucruri care s-ar putea face... si ma gandesc inclusiv la campanii la TV (dar alea costa enorm),
    Totusi mentalitatea oamenilor este greu de schimbat si nu se va intampla nimic f curand!

    Suntem multi care nu suntem in cluburi (lipsa de timp, prea corporatista treaba etc :D) poate am putea sa ne implicam si noi, daca s-ar organiza ceva!

    RăspundețiȘtergere
  6. Clișeele se pot schimba, mentaltățile se pot indrepta, nimic nu e bătut in cuie.
    Nimeni nu vrea să trăiască toată viața cu gândul că a omorât un om indiferent cine este vinovat. Oricine va fi mândru să spună că a reușit să salveze o viață chiar dacă motociclistul mergea cu 200 si avea evacuarea zgomotoasă.
    Cum ar fi să faci o campanie în care să premiezi filmările in care un șofer a ferit un motociclist neatent sau teribilist? Acum mulți au camere pe mașini. Sunt multe metode de a incuraja oamenii să fie mai atenți.
    Dacă o campanie este bine făcută si are impact ajunge singură la TV nu trebuie să plătești pentru asta.
    Cluburile erau importante fiindcă adunau mulți oameni gata organizați. E puțin mai greu să aduni oameni care nu sunt în cluburi și să faci cu ei ceva organizat. Nu se cunosc intre ei si sunt greu de coordonat. Deși este greu de lucrat cu oameni fără apartenență la un club nu este imposibil.
    Până la urmă se va organiza ceva fiindcă așa este firesc dacă privim la celelalte țari. Apoi multe cluburi vor înțelege importanța acestor acțiuni si sigur vor ajuta la îndreptarea lucrurilor.
    Din păcate progresul făcut cu câțiva ani în urmă a fost sters aproape în totalitate în ultimii ani. Va trebui să o luăm de la capăt dar de data asta avem avantajul tehnologiei. Informația circulă rapid in zilele noastre.
    Dacă vrei sa ajuți rămâi pe blog si vei fi informat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. o actiune a oamenilor fara club poate sa aibe succes in prima fază, apoi, dacaă reușește va atrage ”simpatia” cluburilor și va dispărea, sau va fi deturnată

      Ștergere
  7. Ce ati alege intre a accepta "ca accidentele exista si omoara" si a accepta "interzicerea motocicletelor"? In caul al doilea nu vor mai exista morti rezultate din accidentele cu motociclete.

    RăspundețiȘtergere
  8. Salut Cosmin! Eu asa de capul meu m-am hotarat sa fac ceva dupa ce in vara mi-au murit 2 prieteni, iar pe FB, saptamanal, am avut cazuri de motociclisti cazuti. Acum cateva zile am postat pe grupurile Motocicleala si Motociclete, intentia mea de a face o campanie mai mare, la nivel national. Am fost foarte surprins sa constat cati motociclisti mi-au sarit in ajutor, mi-au trimis mesaj ca vor sa se implice. Visul meu este ca acesta campanie sa fie permanenta, nu doar sa ne ambalam pt 2 luni si sa ne multumim cu un rezultat temporar si sa ne culcam pe o ureche satisfacuti ca "eu mi-am facut datoria". In acelasi timp cred ca o cauza asta va uni motociclistii indiferent de club, grupare, etc. Adica asa ar trebui, pt ca doar uniti putem sa schimbam in bine, doar uniti putem face o campanie mare. Eu sunt deschis la colaborare cu oricine si sper ca orgoliile sa ramana acasa si sa ne implicam stiind ca o facem pt noi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Salut Nelu, am citit pe FB despre intentia ta si mi se pare o idee foarte bună și chiar
      ți-am spus sa mergi mai departe cu ea.
      Peoblema cu campania la nivel național este că e dificil să găsești cate unul ca tine în mai multe orașe.
      In trecut am reusit să facem o campanie la nivel național cu ajutorul cluburilor. E mai ulor să aflii ce club este în orașul x si să iei legatura cu acel club decât să cauți un om destul de bun organizator care să poată strâmge un numar rezonabil de motocicliști .
      Desigur ca am avut și probleme de orgolii. Unele cluburi nu vroiau să intre in campanie fiindcă un alt club intrase, alte cluburi intrebau cine își asumă meritele.
      Dacă am putea trece peste partea cu orgoliile și ar exista o colaborare căt de mică am fi departe în lumea moto. Când se va înțelege ca nu contează cine își asumă meritele si nu contează cine participă ar însemna că în sfârșit am înțeles că important este rezultatul. Adică am avea mai puțini accidentați.
      Deși unii cred că am avut intenții dubioase cu acest articol, adevărul este ca l-am scris în urma accidentării unui bun prieten care stă de două săptămâni în spital din cauza unui șofer neatent.
      Dar de asemenea dacă te pot ajuta cu ceva în campania ta nu ezita sa mă contactezi.

      Ștergere
  9. O recomandare general valabila. SA TE CONSIDERI INVIZIBIL ! NU TE BAZA PE ALTII CA RESPECTA REGULILE DE CIRCULATIE. CONDUITA PREVENTIVA SI VITEZA ADECVATA. DESIGUR ECHIPAMENT ADECVAT SI ELEMENTE REFLECTORIZANTE PT. ZI SI NOAPTE. VERIFICARE TEHNICA A MOTOCICLETEI.

    RăspundețiȘtergere
  10. Eu subscriu la ideea de a realiza niste emisiuni de constientizare, cat si pentru desfasurarea in acelasi scop, a unor actiuni in scoli.
    Imi manifest si interesul si disponibilitatea pentru astfel de activitati. Am si niste idei in acest sens.

    RăspundețiȘtergere