miercuri, 3 iulie 2013

Motociclist cu norma intreaga.

Desi se spune ca unii se nasc pictori, altii se nasc medici, totusi acei oameni ajung la locul lor trecand prin viata. Dar acei oameni au in sange chemarea.
La fel se nasc si motociclistii. Ceva ii cheama catre echilibrul celor doua roti si nu se simt impliniti pana cand nu simt acea senzatie unica de libertate pe care o ofera motocicleta.
 La fel am patit si eu. De cand ma stiu am fost un om care a iubit libertatea, iar pentru mine esenta acelei libertati s-a numit motocicleta.
 Fiecare se simte liber in felul lui. Unii se plimba cu barca, alti se catara pe stanci, iar cei ca mine incaleca pe motocicleta.
 Inceputul carierei mele de motociclist a fost simplu. Am vrut sa ajut un prieten sa ajunga motociclist si am ajuns eu inaintea lui. De atunci nimic nu a mai fost ca inainte. Dorintele s-au scimbat, prietenii s-au schimbat si destinatiile calatoriilor mele au fost altele.
 Am uitat de munti si vai, litoralul a devenit neinteresant si tot mai mult am inceput sa imi doresc sa fiu cu ai mei. Am devenit o gasca, am infiintat un club de motociclisti, am pus bazele unei asociatii de motociclisti, am deschis un atelier de reparat motociclete.
 Cand totul in jurul meu a inceput sa fie legat numai de motociclism, am definit acest lucru ca fiind un stil de viata.
 Poate ca am ratat multe oportunitati din cauza motociclismului, poate ca nu am vizitat diverse prin lume, poate ca nu am facut avere. Dar nu regret nicio clipa alegerea facuta.
 Sunt motociclist cu norma intreaga.

Un comentariu:

  1. De acum 10 ani:

    "Abia se crapase de ziua cand m-am dus la culcare. Prea multa cafea, prea mult timp pierdut sau castigat in virtual. Doua –trei ore mai tarziu eram din nou in picioare. Nerabdator. Acesta ar putea fi momentul adevarului. Ma incercau tot felul de senzatii. Nerabdare, teama, excitare, neliniste. Ne-am indreptat catre iesirea din oras, catre centura. Si aveam cu noi numai minimul de protectie.Primul a fost un prieten de-al meu. Nu era prima oara pentru el. Eram invidios. Se misca bine. Am incercat sa citesc cate ceva, sa uit. Nu am reusit. Apoi mi-a venit randul. La inceput timid, greoi, incordat. Apoi ducpa cateva minute , tot mai relaxat. Era incredibil. Reactiona exact asa cum ii ceream eu. Si era mult mai sensibila decat as fi crezut. Cu toate aceastea ma simteam in perfecta siguranta. Nu as fi crezut. Era ca un drog, vroiam mai mult , mai repede. Apoi am trecut peste furia inceputului. Descopeream valuri de placere chiar si atunci cand ritmul era minim. Era un vals perfect, un dans a carei rutina o descopeream cu surprindere in mine. De parca as fi facut asta de cand lumea. Iar ea docila ma asculta si gemea cand mai gutural cand mai melodic in functie de comenzile mele. Acum ii inteleg pe ceilalti. E vorba de mult mai mult decat pasiune. Motociclismul este o altfel de perceptie asupra vietii.Da motociclismul. . Despre ce credeai ca vorbesc? Despre sex? Mda, e comparabil. Dar eu vorbeam despre prima ora de conducere pentru permisul de categorie A.
    Sambata am inceput scoala. "

    inca am aceeasi placere, fara exceptie.

    RăspundețiȘtergere