Profesori contra părinți într-un stat eșuat

    Nu sunt profesor, sunt doar un părinte care citind un articol scris de o profesoară nu a înțeles nimic. Adică am înțeles frustrarea autorului dar nu am găsit soluția la problemele expuse. Subiectul articolului erau părinții care petrec prea puțin timp cu copii și îi lasă pradă tehnologiei demonice.
    Apoi am citit toate comentariile părinților la acel articol și am dedus că soluția nu există pentru că efectiv profesorii și părinții vorbesc despre lucruri diferite.
    Practic profesorii vorbesc despre educație și părinții despre învățământ. Din păcate cuvântul educație are un larg înțeles.
    Spre exemplu profesorii sunt nemulțumiți de faptul că unii elevii nu sunt disciplinați, nu sunt politicoși nu respectă instituția și nici profesorii. Iar aici este vina părinților fiindcă, celebri șapte ani de acasă, la acest fel de educație se referă.
    Și pentru eșecul ca părinte în privința educației elementare nu există scuze. Practic unii oameni nu ar trebui să aibă dreptul de a avea copii în posesie, fiind incapabili să le transmită cele mai elementare reguli de bună purtare. Și la acest aspect nu există soluție, altfel unora ar trebui să li se retragă și dreptul de vot.
    Din colțul celălalt părinții vorbesc despre educația școlară. Adică predarea materiilor.
    Știu că sunt părinți care nu au capacitatea de a disciplina un copil de 5, 6, 7 ani și ar dori să îl disciplineze școala. Și evident că acei părinți nu au nici capacitatea de a înțelege că instituția de învățământ nu are rolul de a disciplina și educa copiii în acest fel. Nici măcar nu are instrumentele necesare de când au fost interzise corecțiile fizice.
    Toți părinții ar trebui să fie capabili să înțeleagă că sarcina instituției de învățământ numită școală, este să furnizeze anumite cunoștințe elevilor nu să îi educe, la modul, că nu este politicos să facă precum urangutanii în timpul orelor ca să își amuze colegii.
    Pentru eșecul părinților în educația de bază a copiilor, mulți dintre profesori dau vina pe tehnologie sau pe lipsa de implicare a părinților în viața copiilor.
    Din punctul meu de vedere abordarea este total greșită. Fiind cadre didactice, ar trebui să vadă incapacitatea intelectuală a anumitor părinți de a oferi o educație elementară copiilor. Pentru că în multe dintre cazuri, copiii cu probleme de comportament, primesc foarte multă atenție, doar că este direcționată greșit. Mai pe scurt vorbim de celebrul răsfăț. Copilul devine astfel centrul universului și îi este totul permis și nimic interzis.
    În ajutorul unei astfel de educații vine și noul curent de educație cu blândețe care este înțeles total greșit. Majoritatea părinților înțeleg că lovirea copiilor nu este normală dar o parte dintre părinți nu știu cum să ofere educație altfel. Suntem practic prima generație care încearcă să elimine corecțiile fizice și va mai dura până când acest lucru va deveni normalitate. În acest context cadrele didactice și părinții ar trebui să înțeleagă situația, ar trebui să existe organisme care să explice problemele cu care ne confruntăm și toți ar înțelege care este în realitate problema. Din păcate statul ignoră cu succes absolut toate aspectele mai puțin cele care țin de guvernare. Să nu uită că avem un stat eșuat.
    Dar este mai simplu să dăm vina pe tehnologie și pe părinții care nu petrec destul de mult timp cu copiii.
    Cu doar o generație în urmă părinții plecau dimineața la câmp și veneau seara iar copilul era cu vaca la păscut. Interacțiunea dintre părinte și copil era doar atunci când copilul făcea o năzbâtie și își lua bătaie. Se numea educație.
    Și totuși majoritatea copiilor acelor vremuri au ajuns oameni cinstiți și muncitori care au crescut generația noastră.
    Dar să revenim la nemulțumirile părinților care ar trebui să se reducă la capacitatea profesorilor de a preda anumite cunoștințe copiilor.
    Profesorii nu trebuie să fie polițiști în clasă, să își ocupe majoritatea timpului acordat predării, să disciplineze elevii.
    Treaba ar trebui să fie simplă. Elevii indisciplinați să fie excluși din colectiv. Așa cum cineva care ar face gălăgie la birou ar fi concediat fiindcă ar deranja colegii, la fel cum în societate dacă cineva deranjează liniștea publică este extras de poliție din locul respectiv, nu văd care este diferența. Singura preocupare a profesorilor ar trebui să fie predarea cât mai eficientă. Dar cum să facem asta? Părinții vor copilul la școală, copilul nu este pregătit pentru societate, școala nu îl poate elimina, și părinții vor performanță școlară în aceste condiții.
    Și aici apare problema la care fac referire majoritatea părinților când spun că profesorii nu știu să facă educație. Așa ne lovim iar de cuvântul celebru cu multe înțelesuri.
    Din păcate există foarte mulți profesori care nu au ce să caute la catedră iar părinții strigă că trebuie să le taie salariile drept pedeapsă.
    Realitatea este alta. Un profesor debutant are puțin peste două mii de lei salariu urmând să ajungă la trei mii și ceva cam în zece ani.
    Un vânzător la un magazin mai răsărit are același salariu și nu are nevoie nici de studii și nici nu are atâta bătaie de cap.
    În concluzie de câți bani, atâta pește. Vrem să avem profesori buni? Trebuie să îi atragem de tineri, cu salarii motivante. Să știe pentru ce își tocesc coatele prin facultăți. Pe salariul de vânzător evident că avem profesori mai puțin pregătiți și fără chef de muncă. Că dacă aveau chef de muncă și îi ducea capul puteau fi mai mult decât vânzători și evident câștigau mult mai bine.
    Dacă vom înțelege că nu putem avea performanță pe bani puțini este posibil ca în două, trei generații să avem un sistem de învățământ performant. Dacă vă așteptați să se întâmple în doi, trei ani riscați viitorul copiilor voștri.
    Soluția este că în timp ce faceți scandal, școlarizați copii suplimentar în toate modurile posibile.
    Toți avem probleme cu lipsa timpului, trebuie să ne câștigăm traiul în timp ce creștem copii.

    Deocamdată puteți folosi școala ca să aveți un loc unde să vă depozitați copiii cât sunteți la muncă dar nu vă bazați că vor primi și cunoștințe în acel depozit.
    Știu cât de greu este să fi părinte în ziua de azi mai ales dacă lucrezi la privat. Nu ai dreptul la concediu medical, nu ai dreptul la concediu de odihnă, nu poți întârzia la muncă, nu are cine să ia copilul de la grădiniță sau de la școală. Copilul stă mai mult cu bona și la televizor sau tablete.
    Înțeleg frustrarea tuturor când vine cineva și spune că toate probleme vin din faptul că părinții nu mai petrec timp suficient cu copiii și tehnologia întruchipează toate problemele comportamentale ale copiilor.
    Consider că un dascăl bun nu trebuie să îmi arate care sunt problemele. Datoria lui este să mă învețe să găsesc soluții. Acel articol era doar refularea unei frustrări.
    Iar niște părinți înțelepți nu ar trebui să se răzbune pe profesori pentru eșecurile lor ca părinți ai zilelor noastre sau pentru decăderea sistemului de învățământ. Dacă am fi deștepți ar trebui să cerem profesioniști în învățământ. Dar profesioniștii întotdeauna vin cu costuri suplimentare. Așa că în loc să cerem tăieri de salarii ar trebui să cerem măriri. Nu poți să vânezi pești mari fără momeala potrivită.