Necesitatea autoturismului în defavoarea bicicletei.

 Se tot discută în ultimul timp despre cum o să facă primăria capitalei curățenie pe străzi și cum o să măture toate mașinile prin mărirea de taxe.
 În primul rând taxa este o investiție prin care cetățenii primesc înapoi diverse avantaje. Taxa nu este o pedeapsă folosită ca armă de constrângere. 
 Dacă cetățenii vor fi nevoiți să plătească taxe de parcare mai mari atunci în cel mai scurt timp trebuie să apară parcări suficiente. Dar cum încrederea cetățenilor în primărie tinde spre zero, cel mai bun lucru este ca primăria să facă întâi parcări și apoi să mărească taxele.
 O altă problemă este că în ultimii 30 de ani primăria nu a investit prea mult în locuri de parcare noi. Ba chiar a lăsat investitorii din imobiliare să construiască locuințe fără locuri de parcare.
 Acum primăria vine să mărească taxele pe locurile de parcare construite de comuniști. Logic ar fi să impună taxele mai mari pe locurile de parcare construite de primărie în ultimii 30 de ani. 
 Să nu mai vorbim de retrocedările făcute în capitală și care a secătuit primăria de multe terenuri.
 De exemplu lângă parcul IOR primăria a retrocedat mai multe șosele. Efectiv există zone unde au fost retrocedate terenuri luând din strada care înconjoară parcul.
 După toate aceste probleme și nereguli, primăria are tupeul să mărească taxele de parcare și să ne oblige astfel să renunțăm la autoturisme. Taxa nu este o metodă de constrângere. Metoda de constrângere se numește amendă. 

 Primăria vrea piste pentru biciclete.
 Dacă facem un studiu simplu privind pe geamul locuinței, vom înțelege că locuitorii capitalei nu sunt pregătiți pentru o asemenea schimbare. 
 Primăria ar trebui să fie în slujba cetățeanului, iar în acest moment cetățenii capitalei au nevoie de autoturisme pentru a putea evolua economic și social. 
 Am mai spus faptul că trebuie trecute etapele istorice. 
 Privind istoria țărilor dezvoltate unde cetățenii se deplasează cu bicicleta, vom observa că și acele țări au trecut prin perioada blocajelor rutiere. 
 Toate economiile țărilor dezvoltate au la bază perioada autoturismului.

 Noi suntem în perioada istorică a lipsei de timp. Majoritatea țărilor dezvoltate au trecut prin această perioadă cu 100 de ani în urmă. Încă nu avem un nivel de trai care să ne permită timpul de a ne deplasa cu bicicleta. Pentru a ajunge să câștigăm jumătate din venitul unui cetățean din Olanda, noi, în România, trebuie să muncim de două ori mai mult. Pentru asta avem nevoie să câștigăm timp iar autoturismul ne ajută în acest sens.

 Pentru a putea evolua economic avem nevoie de infrastructură pentru o deplasare rapidă. 
 Probabil că suntem toți de acord că atunci când vom avea autostrăzi, saltul economic pe care îl va face țara noastră va fi enorm. La fel se va întâmpla și dacă vom avea o infrastructură mai bună în orașe. Principala preocupare a primăriei ar trebui să fie fluidizarea traficului. Înainte de a ajunge să se deplaseze pe biciclete, locuitorii țărilor dezvoltate au avut intersecții inteligente. Etape, etape, etape. Nu putem sări peste ele doar pentru că la alții arată frumos. Trebuie să acceptăm că suntem o țară în curs de dezvoltare și să acționăm în consecință.

 În cazul meu, nivelul de trai a crescut simțitor când am avut un autoturism mai performant, a crescut mobilitatea și am câștigat timp pentru a munci mai mult, implicit am câștigat mai mulți bani și benzina pe care nu mi-o permiteam înainte.
 Cu cât ni se va restrânge mobilitatea urbană cu atât ne va fi mai greu să ne păstrăm nivelul de trai.
 Când nivelul de trai va ajunge egal cu al capitalelor din care se inspiră primăria atunci vom cere singuri piste pentru biciclete fără să mai așteptăm să ni se impună cu forța sub amenințarea taxelor.
 
 Să parcurgem puțin istoria în mod simplist. Când țările pe care primăria le ia ca exemplu aveau drumuri pavate și trăsuri simandicoase noi mergeam prin noroi cu carul cu boi. Când țările dezvoltate produceau autoturisme ieftine pentru fiecare familie noi așteptam 10 ani să cumpărăm o Dacia și apoi umblam cu soț și fără soț iar benzina era pe cartelă. Când la noi o motocicletă costa cât o garsonieră țările dezvoltate erau în perioada scuterelor și la apogeul mobilității urbane.
 Avem maxim 20 ani de evoluție tehnologică de la Oltcit la mașini cu ABS. Suntem la începutul perioadei scuterelor și descoperim mobilitatea urbană la alt nivel. 
 Dacă ne păstrăm ritmul de dezvoltare, aproximez că în maxim 20 de ani vom ajunge la biciclete.
 Ne dezvoltăm rapid și avem șanse să ajungem la nivelul țărilor dezvoltate în jumătate din timpul de care au avut nevoie acestea pentru a evolua. Dar nu putem forța lucrurile și să punem carul înaintea boilor doar de dragul de a fi în ton cu țările dezvoltate pentru că nu suntem.
 
 Primarul de azi ar trebui să fie mai realist și să înceapă cu începutul. Adică să fluidizeze traficul și să construiască parcări. Să desființeze gardurile din mijlocul șoselelor și să îi amendeze pe nesimțiții care circulă pe linia de tramvai.  Așa face primăria bani pentru parcări subterane. Dar taxele sunt mai ușor de colectat decât amenzile taxele nu pot fi contestate în instanță și astfel ascundem incompetența unui sistem corupt de la care nu mai așteptăm nimic bun. 

 Și uite așa mi-am pierdut eu timpul să scriu un text inutil adresat unei primării la fel de inutile. Un text pe care îl vor citi inutil niște oameni care își vor pierde timpul la fel de inutil.
 În altă țară un anunț despre mărirea taxelor ar fi fost întâmpinat cu proteste. Dar noi nu avem timp de proteste, noi suntem ocupați să supraviețuim și mâine. 
 Lipsa timpului este principalul impediment în calea evoluției către deplasarea pe bicicletă. Sper să priceapă și primarul.
  Dacă blochează circulația va încetini și viteza de evoluție și vom ajunge la biciclete când țările dezvoltate de azi vor fi la drone sau alte vehicule zburătoare.